Festivalul Filmului Francez a ajuns și în acest an la Timișoara, sărbătorind cea de-a 28-a ediție, dar şi împlinirea a 100 de ani de existență a Institutului Francez din România. Timp de 10 zile, între 21 și 31 martie, 13 orașe din țară, precum Brașov, București sau Cluj-Napoca, s-au bucurat de proiecțiile unice și interactive ale celui mai longeviv festival de film din România. Iar, prin intermediul Competiției Tinerelor Talente, publicul a avut ocazia de a decide câștigătorii în secțiunile de lungmetraj și scurtmetraj.
Adunate sub tema „VERTIGES”, care își propune să surprindă accelerarea şi pierderea controlului tipice erei în care trăim, o serie de lungmetraje au rulat în cinematografele din Timișoara în perioada 21-24 martie. Ultimul din această serie a fost Ama Gloria, un film apărut în anul 2023, care dorește să transmită importanța afecțiunii în primii ani de viață ai copilului. Viziunea realistă abordată de Marie Amachoukeli, regizoarea de origine franceză, are ca scop principal explorarea greutăților prin care trece o mamă, fie ea biologică sau nu.
După debutul cu filmul It’s free for girls (2009), și continuând cu Party girl (2014), Marie Amachoukeli revine în 2023 cu al treilea lungmetraj din cariera sa, câștigător a trei premii Best Film în cadrul Thessaloniki Film Festival, Pingyao International Film Festival, și Jerusalem Film Festival. De asemenea, Louise Mauroy-Panzani, actrița care joacă rolul lui Cleo, fetița de 6 ani, a fost nominalizată anul acesta, în Franța, la secțiunea „Cea mai promițătoare actriță” în cadrul premiilor Lumiere.
Firul poveștii căreia regizoarea îi dă viață este unul simplu: fetița de 6 ani, fără mama biologică prezentă, în creștere și dezvoltare, este atașată exact ca de o mamă de femeia care i-a cântat încă de când era bebeluș, care i-a schimbat scutecele și care a reușit să o liniștească atunci când plângea fără oprire. Aceasta nu a simțit niciodată absența unei prezențe feminine, fiindcă Gloria a fost mereu acolo. Tatăl lui Cleo este mai mult prezent prin susținere financiară decât emoțională în ceea ce privește creșterea micuței, prin urmare, atașamentul acestora unul față de celălalt nu este unul remarcabil.
Zilele fetelor se desfășoară normal, Cleo fiind un copil în totalitate fericit. Gloria o duce la școală, o așteaptă atunci când orele sunt gata, merg împreună în parc, mănâncă împreună, se iubesc una pe cealaltă. Până când totul ia o întorsătură neplăcută, în ziua în care Gloria primește un telefon prin intermediul căruia află vestea că mama ei a murit. Trebuie să se întoarcă înapoi în Africa, în Capul Verde, unde o așteaptă o viață complet diferită. Este momentul în care Gloria trebuie să înceapă să aibă grijă de copiii ei, nu doar de copiii altora.
Capacitatea unui copil la o vârstă atât de fragedă de a înțelege pe deplin ce înseamnă un anumit lucru nu este la un nivel atât de dezvoltat precum a unui adolescent sau a unui adult, prin urmare Cleo nu ia în serios discuția cu explicații pe care Gloria încearcă să o poarte cu ea. Dar plecarea acesteia din urmă marchează o ruptură profundă în viaţa micuţei.
Urmează o perioadă dificilă, atât pentru fetiță, cât și pentru tatăl acesteia. Conexiunea dintre ei nu este una stabilă, iar acest lucru e ușor de observat. Adus în pragul disperării, tatăl îi promite fetei că o va contacta pe Gloria pentru a găsi o rezolvare. Timpul trece, iar norocul este doar de partea fetiței.
Filmul ne provoacă să ne punem o serie de întrebări legate de acest caz impresionant. Cum ar trebui să reacționeze o bonă în cazul acesta? Să-i plângă de milă bietei Cleo? Să fie puternică pentru ea? Pur și simplu să nu îi pese? Să o uite de parcă nici nu s-au cunoscut?
Ama Gloria, așa cum micuța îi spune bonei, ia o decizie neașteptată până și pentru ea însăși. O invită pe fetiță să petreacă o ultimă vară împreună pe insula ei natală, alături de copiii și familia acesteia. Principalul scop al invitației este ameliorarea durerii pe care ambele protagoniste o simt când realizează faptul că despărțirea va fi una permanentă.
După un drum lung și după o revedere ce emana o bucurie nemărginită din partea ambelor protagoniste, Cleo își cunoaşte frații temporari: pe Fernanda, care urma să aducă un bebeluș pe lume, și pe Cesar, puțin mai mare decât ea, însă, datorită greutăților, mult mai matur. Conviețuirea lui Cleo cu restul familiei Gloriei nu e lipsită de momente de tensiune, pe care filmul le redă într-un mod captivant, surprinzând sentimentele contradictorii prin care trec cele două protagoniste.
Povestea sfâșietoare pe care regizoarea Marie Amachoukeli o aduce în fața publicului are o morală remarcabilă: mamă este considerată cea care te crește, nu cea care te naște. Prin urmare, chiar dacă timpul pe care cele două l-au petrecut împreună a fost limitat, a fost exact timpul în care micuța avea nevoie de un sprijin. După cum ne reamintește un vechi proverb, „Dumnezeu nu putea fi peste tot, și de aceea a creat mamele”. Chiar și mamele cu care nu ești legat prin sânge, după cum ne arată acest film.
