În jurul vârstei de 18 ani, tinerii sunt în căutarea unui drum pe care să-l urmeze. Unii se lasă ghidați de modele, oameni care au pășit pe aceeași cale înaintea lor și au realizat lucruri mărețe, iar alții aleg să devină ei înșiși un model. 

Acesta este și cazul lui Fabian Leiba, un adolescent care la vârsta de 17 ani a pus bazele unui proiect menit să lumineze viitorul comunității sale. În 2020 s-a înscris în programul „EduLab” al Fundației Noi Orizonturi și a strâns tablete și laptopuri pentru 37 de elevi din satele Vărbilău (Prahova) și Tămășeni (Neamț). Le-a dat astfel șansa să participe la cursurile online în perioada pandemiei.

A continuat apoi cu o campanie prin care a achiziționat cartele de internet pentru acei elevi și cu un program de mentorat în care 47 de copii au beneficiat de asistență digitală și școlară. Iar pentru că Fabian consideră că educația nu se face doar în școală, a organizat două ediții ale campaniei „Un Crăciun Bright”. Copiii din mediile defavorizate i-au trimis scrisori lui Moș Crăciun, iar oamenii din întreaga țară și-au unit forțele pentru a le face o bucurie de sărbători. În total, aproape 250 de copii au primit cadouri cu haine, dulciuri și cărți în cei doi ani. 

În anul 2020, În Bine s-a alăturat inițiativei celor de la BrightEd și a lansat o campanie de strângere de fonduri. S-au strâns atunci peste 5.000 de lei pentru achiziționarea cartelelor de internet. Acestea au ajuns la copiii care au beneficiat de device-urile strânse de BrightEd într-o campanie anterioară.

Despre emoțiile și provocările întâlnite, dar și despre schimbările la nivel personal, ne va spune chiar Fabian Leiba, coordonatorul proiectului. 

Care este povestea din spatele numelui proiectului? 

Nu a fost un nume gândit în mod special. La începutul proiectului, în echipă eram trei persoane, dar acum am rămas doar eu. Echipele s-au format aleatoriu din tinerii care s-au înscris în programul „EduLab”, înființat de „Fundația Noi Orizonturi”. A trebuit să prezentăm un prototip pentru proiect și ne-am gândit repede la un nume. BrightEd a fost cuvântul care mi-a venit prima dată în minte și vine de la Bright Education. 

În timpul pandemiei ai lansat o strângere de device-uri pentru copiii din mediul rural și o strângere de fonduri pentru achiziționarea de cartele cu internet. Apoi au urmat două campanii de Crăciun prin care ai strâns 57, respectiv 180 de cadouri. Cum au reacționat oamenii la aceste inițiative, cum s-au implicat? 

Am postat pe rețelele de socializare campaniile pe care le-am făcut și oamenii au început să ne întrebe cum pot ajuta, dacă pot deveni voluntari. Pentru că multe persoane voiau să se implice, am deschis un formular unde s-au înscris peste 100 de oameni din toată țara. Nu știam cum să mai împărțim sarcinile să ajungă pentru toată lumea. Nici noi nu știam ce să facem cu atât de mult ajutor.

S-au mobilizat foarte mulți oameni, iar după ce s-au împărțit device-urile și cartelele, am început un program de mentorat. Elevi mai mari de la liceu se întâlneau online odată sau de două ori pe săptămână cu copiii și îi învățau tot ce voiau ei să știe. Comunicau foarte mult. 

În mediul rural, acei copii nu aveau cu cine să vorbească, iar voluntarii au preluat rolul de frați mai mari. Făceau împreună exerciții de citit, teme, și răspundeau la întrebări la care nici părinții nu știau răspunsul, mai ales când era vorba de tehnologie. Făceau activități diverse și comunicau foarte mult. De exemplu, au avut o ședință în care au discutat despre limbajul corpului și alte teme de acest gen. 

Spuneai că voluntarii erau ca niște frați mai mari. Mai păstrează legătura cu copiii pe care i-au ajutat. Dacă da, cum anume? 

Avem câțiva voluntari care au donat în fiecare an de când am început campaniile de Crăciun pentru aceiași copii pe care i-au avut și la mentorat. Aceasta ar fi o legătură care încă se păstrează. Acum nu știu în mod exact câți dintre voluntari mai țin legătura cu copiii pentru că eu nu sunt în țară și nu am mai făcut nici activități cu voluntarii. 

Cu ce provocări te-ai confruntat de-a lungul proiectului? 

Au fost destul de multe provocări. La început nu știam cum să gestionez unele lucruri și cum funcționează un astfel de proiect. Am avut noroc pentru că am avut oameni în jurul meu care m-au ajutat și pe care i-am putut întreba orice. Au fost situații în care voluntarii au făcut greșeli și a trebuit să le rezolv, ceea ce a fost destul de bulversant pentru mine. 

Îmi era dificil să împart sarcinile și să prind încredere în ceilalți că le vor îndeplini. Era proiectul meu și îmi era teamă să nu facă cineva ceva altfel decât mine. La campania de Crăciun aveam o listă cu copiii și cu scrisorile lor și mă întrebam ce vom face dacă nu putem să strângem ceva pentru fiecare, dar am reușit. 

Care a fost impactul acestui proiect asupra copiilor și asupra comunității din care fac parte? 

În primul an în care am dat aparatura și s-au făcut atelierele, copiii s-au simțit mai puțin singuri. S-au creat grupuri pe WhatsApp unde au început să comunice mai mult. Am o verișoară care are colegi ce au beneficiat de programul nostru și mi-a povestit că pe acele grupuri vorbesc, se joacă. 

Concret, în comunitate, oamenii au observat ce făceam și au fost câțiva care au spus „ce bine că se face așa ceva”. Asta ne-a dat speranță. Însă nu știu dacă a avut un impact atât de mare pe cât mi-aș fi dorit. Eu nu sunt în țară și am gestionat online mare parte din proiect. Mi-e greu să mă implic și mai mult, însă proiectul nu se oprește aici. Vrem să implementăm și alte inițiative în fiecare an. 

În ce direcție se îndreaptă BrightEd?

Ne dorim să mai facem o serie de ateliere de trei zile la care copiii să participe fizic în comunitatea lor. M-am gândit la o serie de activități legate de mediu și de implicare civică. În același timp, îmi doresc să îi ajutăm să își dezvolte abilitățile de comunicare și respectul față de comunitate. Visul cel mai mare este ca în următorii 10 ani să avem și un centru de tineret cu niște voluntari care să îi ajute pe copii. Eu sunt optimist și am planuri mari pentru proiect, dar trebuie să vedem exact unde putem ajunge. 

Aceste planuri se referă la localitatea Vărbilău sau vrei să extinzi proiectul și în alte localități? 

În principiu, eu aș vrea să mă ocup de copiii din comuna mea, iar ceea ce facem poate fi un exemplu și pentru alții. Dacă vom face o serie de ateliere, le vom pune la dispoziția tuturor celor care vor să le susțină în oricare alt sat sau oraș. 

Cum ai rezuma într-un cuvânt toată experiența trăită de-a lungul proiectului? 

Cred că „privilegiu” ar fi cel mai potrivit. O să spun un lucru pe care îl simt acum și la care m-am tot gândit în ultima perioadă: eu studiez în Danemarca și sunt înconjurat de persoane care sunt dintr-o altă clasă socială, comparativ cu mediul din care provin eu. Oamenii de aici au multe posibilități, primesc totul de-a gata, cum s-ar spune.

Eu mă simt privilegiat prin faptul că sunt conștient că există oameni care au nevoie de susținere și de faptul că noi le-o putem oferi. Din această cauză nu mă simt confortabil în preajma oamenilor care, nu din vina lor, nu au avut ocazia să cunoască un mediu defavorizat. Să știi că aceste medii există îți oferă o profunzime și devii mai recunoscător pentru tot ceea ce ai și mai conștient de faptul că lucrurile nu vin de-a gata. Cei ce nu știau lucrurile acestea, ar fi bine să le afle. Această experiență le-ar schimba viața, cu siguranță! 

Întreg proiectul, cele două ediții ale Crăciunului Bright, precum și activitățile viitoare pot fi urmărite pe paginile de Facebook și Instagram.

Articole similare: