fbpx

„Ei de ce pot și tu nu?”

Anitta Pelin
Anitta Pelin
168753487_275997840786186_5224856460137772505_n

Anul trecut, la începutul stării de urgență, scriam despre elevii de clasa a XII-a, pe care nu-i întreba nimeni nimic. Atunci era haos, despre care am spus că e normal, pentru că nimeni nu era neapărat pregătit pentru o astfel de situație. Acum, un an mai târziu, nu suntem departe de acel haos. Dezinteresul unora și încercarea altora au rămas. Atât în cazul profesorilor, cât și în cel al elevilor. 

Mai departe de haos, mi-am propus să-i întreb, să-i ascult, să-i las să-mi spună, pentru că mă interesează ca elevii generațiilor care vin în urma mea să fie ascultați mai mult decât am fost eu, să-și găsească o voce și mai puternică decât a mea. I-am rugat să evalueze situația școlii online după acest an, să găsească avantaje și dezavantaje, să-mi spună cum și-ar imagina ore mai atractive și ce sugestii ar avea pentru o mai bună organizare a orelor online. Am fost curioasă și despre cum a fost la simulări, ce părere au despre subiecte, cum îi afectează deciziile unui sistem care (poate) ia în calcul orice, mai puțin ce simt ei, elevii. 

Mi-au povestit și ce activități extrașcolare au făcut în acest an și ce le-a lipsit cel mai mult. Și chiar au făcut, demonstrând contrariul celebrei replici auzite foarte des în adolescență, „Ei de ce pot și tu nu?”.

Ce a ieșit, vedeți în paragrafele următoare, prin propriile lor cuvinte!


Luca Dragu are 18 ani și este elev la secția Sozialwissenschaften (științe sociale) la Liceul Teoretic Nikolaus Lenau din Timișoara. Pe lângă școală, cântă, compune, scrie, citește, ocazional ia interviuri și câteodată mai joacă și teatru. Piesele trupei A L L O V E R, din care face parte Luca, pot fi ascultate pe canalul lor de YouTube.

Felul în care am perceput lockdown-ul s-a schimbat radical: un melanj de deznădejde, tristețe, neîncredere, uneori exasperare, precum și o combinație aleatorie de calm și panică. În primele săptămâni, în martie 2020, fiind și clasa a unsprezecea, nu mi-a picat foarte rău. Am avut mai mult timp să lucrez la proiecte personale și am fost destul de productiv (am scos un album cu muzică de teatru, am terminat albumul de debut al trupei din care fac parte, A L L O V E R, am făcut mai multe videoclipuri).

Acum lumea s-a săturat, e frustrată, și pe bună dreptate. Dar în ciuda conspiraționiștilor, oamenii trebuie să înțeleagă că virusul este real. Nu a dispărut. Vieți se pierd zilnic din cauza lui. Și nu s-a terminat bătălia, să zic așa. Uitându-mă în schimb la ce se întâmplă în Israel, de exemplu, am speranța că va fi bine, la un moment dat. Mă rog, un fel de bine. Ca înainte nu va fi niciodată.

Învățământul online a fost îmbrățișat diferit de către fiecare profesor și elev, unii s-au adaptat mai ușor, mai bine, alții mai dificil. În toamnă am mers la școală pe model hibrid: dimineața fizic, orele importante, și după masa restul orelor, inclusiv materii importante ale căror cadre didactice nu se simțeau în siguranță să vină la școală. Pe lângă faptul că era extrem de obositor, s-a dovedit a nu fi o idee extraordinară, deoarece numărul de cazuri a explodat și în două săptămâni am fost înapoi în casă.

Acum, ca elev de clasa a XII-a, recunosc că, pe de-o parte, ofer mai mult timp și seriozitate orelor, dar în continuare fac cel mai mult studiu individual. Cred că era la fel și dacă eram în școală, e doar felul meu de a învăța.

Am avut timp pentru a realiza activități în afara școlii. Chiar zilele trecute am fost în studio, am înregistrat un demo, și de curând am avut norocul de a susține un concert transmis live de pe acoperișul Casei Tineretului. A picat la țanc, pentru că peste câteva zile s-a instaurat din nou carantina, concertele de orice fel devenind imposibile. Mi-au lipsit în această perioadă concertele cu trupa, publicul, energia. Să fiu într-o sală de teatru. Dar și ieșirile în oraș cu prietenii, socializarea pe viu. Multe relații și-au schimbat parametrii în această perioadă. Sunt curios cum ne vom regăsi.

Luca la concertul online transmis de pe Casa Tineretului din Timișoara, chiar înainte de instaurarea carantinei la începutul lunii martie

În perioada școlii online avem mai multă libertate, pe care fiecare o folosește cum consideră, ceea ce poate fi un exercițiu bun pentru facultate și pentru viitor în general. Dacă vrei să copiezi, să fraudezi, să nu înveți, să dormi, nimeni nu te poate opri (valabil și în școala fizică, bineînțeles, dar este, totuși, o situație diferită). Nu am dat nicio probă la simulare, Timișoara având la momentul respectiv o rată imensă de infectare. Am primit multe informații contradictorii. La capitolul comunicare aș minți dacă aș spune că stăm bine. Subiectele mi se par în regulă. S-a scos din materia de bacalaureat, ceea ce a fost o decizie bună, având în vedere eficiența școlii online în masă, exceptând cazurile individuale, izolate.

Cu deciziile schimbate de pe o zi pe alta suntem obișnuiți deja. Cei care fac ore în privat oricum le vor face, cei care învățau pentru Bac oricum vor învăța. Dar cred că e normal să facem școală, chiar și online. Cred că e nevoie de eforturi și compromisuri de ambele părți. Da, unii profesori sunt mai puțin capabili, dintr-un motiv sau altul, să țină orele online. Da, o mare parte din elevi este dezinteresată, și de multe ori situația este una tragicomică. Dar, în fond, seminare și cursuri online se fac de mult timp, și încă cu succes. Deci e vorba efectiv doar de gradul de interes și bunăvoință.

La facultate e altceva. M-am bucurat enorm când Facultatea de Medicină din Timișoara a intrat în regim de predare față în față – o mare majoritate fiind vaccinată, deoarece cursurile în laborator și deprinderile practice nu pot fi în niciun caz substituite cu un powerpoint sau un filmuleț pe YouTube discutat pe Zoom. Deci, depinde de domeniu.


Alexia Șovar este din București, are 18 ani și studiază la Colegiul Național Matei Basarab, profilul științe ale naturii. Se descrie ca o persoană căreia îi place să se implice în tot felul de activități, îi place diversitatea, oamenii, conexiunile și să socializeze. În timpul liber face atletism de performanță și se ocupă de departamentul de social-media al proiectului BrightEd.

M-am întors la școală de vreo câteva ori, pentru că am făcut ba hibrid, ba toți fizic. Am început școala în septembrie fizic, din octombrie până în martie am făcut online, din februarie până în martie fizic, iar acum din nou online. Metoda hibrid, cel puțin la mine în clasă, nu funcționează. Ori faci online, ori fizic. Nu înțelegi nimic dacă ești acasă, profesorii nu-și dau interesul. Tot e mai bine fizic, se creează între noi și profesor o conexiune, altcumva ești atent. Când am fost acasă, m-am demotivat foarte repede. Mă distrage foarte tare telefonul, nu pot să mă concentrez mai mult de 10 minute să fac ceva pentru școală. Da, îți oferă flexibilitate, să poți să pleci unde vrei tu și să nu faci alte ore, dar dacă chiar ești în an terminal și vrei să înveți, nu e o idee prea bună.

Din octombrie până în februarie, cât a fost școala online, am făcut atletism de performanță. Începeam antrenamentul la 6.30 până la 7.45 și ajungeam acasă în timp util ca să pot începe orele online la 8.20. Când aveam ore de la 7.30, intram direct de la antrenament. Am avut timp și să învăț și să merg la antrenamente, pentru că a fost flexibil programul de online. Printre avantaje cred că se numără faptul că ai timp să faci mai multe activități, meditații și ce te interesează pe tine în mediul online, iar dezavantajele sunt că îți pierzi concentrarea și motivația foarte repede.

Orele online s-au desfășurat în funcție de fiecare profesor, de cât de interesați au fost să-și facă treaba. Am avut profesori care nu și-au dat silința, nu-i auzeai deloc la ore, era haos. Vorbeau câte o oră și nu îi interesa, puneau materialul pe Classroom doar ca să-și facă treaba de fațadă. Dar, în același timp, au fost și profesori care erau prezenți, care ne-au ținut în priză și ne-au ajutat să înțelegem. Aveau tabletă grafică, noi scriam odată cu ei, puneam întrebări, eram și noi implicați în oră.

Am dat simulări la matematică, biologie și română. Pentru limba română, cred că depinde doar de tine să înveți și să-ți dai interesul. Nouă ni s-a predat aproape tot la clasă și am primit materialele necesare să învățăm și să ne facem scheme, contează doar să vrei. La matematică, consider că ai nevoie de meditații. Profesoara face la clasă, doar că are un stil de a preda astfel încât te face să te simți foarte prost, pentru că dezvoltă foarte mult exercițiile și teoria. Totul e foarte stufos și te dă peste cap. Pentru simulare, cei care au făcut meditații s-au descurcat, cei care nu au făcut, așa și așa. Iar la biologie, eu am învățat cu o zi înainte dintr-un PDF și a fost totul foarte bine și foarte ușor. Subiectele au fost grele doar la matematică, în rest, la română și biologie mi s-a părut extraordinar de ușor.

Alexia la un concurs

Am colegi în clasă care ar prefera să nu fie deloc ore, ca să se poată pregăti pentru medicină, de exemplu. Eu pot să fac și ore, nu am neapărat această preferință. Cred că una e să ai motivația ta interioară, să faci lucrurile pe care le ai de făcut (care, câteodată poate să fie destul de mică) și alta e să fie o „motivație” din partea profesorilor care pun presiune pe tine.  Nu știu câtă încredere are fiecare în minister, dar cred că deciziile schimbate de pe o zi pe alt, scad încrederea noastră în instituții. E o frustrare și o nesiguranță referitoare la sistem. Te afectează, pentru că ai în minte un program stabilit în funcție de ce spun ei și se activează niște „rotițe”. Te cam pun sub presiune, îți dau o stare de stres.

Cred că o soluție bună, dacă tot facem în sistem fizic sau hibrid, ar fi ca fiecare clasă să primească doar o tabletă pe care să se noteze ceea ce se scrie la tablă. Pentru că atunci când se vorbește, se aude, dar când se scrie la tablă, nu se vede nimic. Și dacă noi am avea o tabletă grafică, persoanele care sunt în clasă ar vedea pe videoproiector, iar persoanele care sunt acasă ar vedea direct pe Google Classroom. Cred că asta ar fi cea mai practică soluție și s-ar înțelege totul foarte bine.

Cel mai mult mi-a lipsit în perioada asta conexiunea fizică dintre mine și colegii mei, care îmi sunt și prieteni. Pentru că stăm în toate colțurile Bucureștiului, nu ne-am văzut deloc, și fiind în an terminal, te aștepți să te mai vezi cu ei, să fie altfel. Cel mai mult mi-a lipsit prietenia, susținerea și glumele lor, dar și exteriorizarea mea într-un colectiv.

Mi-aș fi dorit anul acesta să existe niște ore pentru cei din clasa a XII-a. Poate unii dintre noi nu știu ce vor să facă, poate unii știu ce vor să facă, dar nu știu cum să facă. Cred că am fi avut nevoie de puțină îndrumare. Măcar o dată la două săptămâni, mi-ar fi plăcut să fie cineva care să ne motiveze, să ne ajute să ne înțelegem, să vedem de ce avem anumite stări, de ce nu putem să facem anumite lucruri când vrem noi, de ce ne supărăm pe noi când suntem productivi, pentru că e o perioadă în care peste noi vine un val de stres pe care nu-l întâlnim așa de des. Și e copleșitor pentru un adolescent de 17-18 ani.


Fabian Leiba are 17 ani, este din Vărbilău și este elev la Colegiul „Spiru Haret” Ploiești, profilul matematică-informatică. E pasionat de fotografie, film, face cursuri de parașutism și îi place să iasă din zona lui de confort. Recent a inițiat proiectul BrightEd, unde elevi din toată țara își ajută colegii mai mici să descopere internetul, oferindu-le resurse educaționale, dar le și asigură unora dintre ei device-uri pe care să le folosească la școala online.   

În clasa a XI-a, în semestrul doi, nu am făcut aproape nimic la orele online. Toate lecțiile erau câte o poză pe Classroom, de unde ne luam informația și nu a fost deloc ok. Conferințe am început să facem de abia spre final și mai serios anul acesta, în semestrul I. Am mers fizic la școală în septembrie și am început iar cu școala online în octombrie. Atunci să zicem că ne-am mai pus puțin la punct, au mai început și profesorii să se obișnuiască, dar au existat în continuare destul de multe probleme. Când a început din nou școala fizică pentru cei de clasele a XII-a, am mers, dar am cam stat degeaba. Erau profesori care aveau fie Covid, fie erau în izolare.

Cât timp a fost școala online, am putut să fac foarte multe lucruri în afară de ore. Tot ce am făcut cu BrightEd a fost online, de pe laptop. În pandemie am făcut cursuri de parașutism și am participat la ateliere online. E fain că foarte multe workshop-uri s-au mutat în online, nu au mai trebuit să depindă de o locație fizică. În Ploiești, în Prahova în general, nu se organizează foarte multe evenimente, sunt doar câteva cursuri, care nu sunt foarte atractive. Cam asta e problema, dacă nu ești din București, Timișoara sau alt oraș mai mare cu o atracție pentru cultură, nu prea se fac prea multe lucruri. Și așa am putut participa la ateliere care ar fi fost legate de un loc fizic.

Cred că un dezavantaj e că nu toată lumea are acces la internet, la un internet bun cel puțin. În cazul liceelor nu prea mai sunt mulți elevi despre care să zici că nu au acces la un device sau internet, dar există problema că internetul poate nu e unul bun. Toate orele se aud întrerupt, din meet-uri nu poți să înțelegi profesorul. Plus că, pentru materiile importante, nu se predă la fel. Nu poți să înțelegi la fel atunci când ești elev în online la fel de bine ca fizic. Eu am o condiție bună, părinții își permit să mă trimită la pregătiri, dar pentru cei care depind de școală nu e deloc în regulă.

Am dat simulări la română, matematică și biologie vegetală și animală. La matematică a fost foarte greu, comparativ cu testele de antrenament pe care ni le-au trimis. Nu semănau deloc. La simulare a fost total altceva. Ne gândeam că o să ne dea mai ușor, era materie făcută în pandemie. La română a fost bine că au picat particularitățile de la Moara cu noroc, iar la biologie e doar materia de a IX-a și a X-a.

Modificarea anului școlar în timpul lui mi se pare o decizie puțin gândită. E clar că cineva s-a trezit într-o dimineață și a zis „Hei! Am o idee!” S-a dus și le-a prezentat-o și au zis „Hmmm! Haide! De ce nu?”. Eu vreau să aplic la facultate în Danemarca și aveam o problemă cu diploma de Bacalaureat, o primeam după 5 iulie, când era deadline-ul de înscriere la facultate. Trebuia să trimitem o captură de ecran cu rezultatele direct de pe site, să intrăm pe baza lor și să trimitem diploma ulterior. Dar dacă se scurta cu o săptămână anul școlar, nu mai exista problema aceasta. Din acest punct de vedere, era bine. Mie îmi place să văd partea bună a lucrurilor. Dacă tot se întâmplă ceva, hai să iau cel mai bun lucru din el.

Nu înțeleg de unde a venit ideea ca doar clasele terminale să facă școala online între cele două vacanțe. De ce să nu facă și ceilalți? Eu în clasele IX-XI am făcut filosofie, economie și educație antreprenorială, pe care nu le mai fac în clasa a XII-a. Acei profesori ce fac, dacă elevii care nu sunt în an terminal sunt în vacanță?

Cred că trebuie schimbat formatul de predare, iar asta depinde foarte mult de profesori. În online sunt alte instrumente care pot fi folosite. De exemplu, ar putea fi organizată materia într-un Power-Point, astfel încât să învățăm din imagini. E bine mai ales pentru cei cu memorie vizuală. Putem să ne uităm la videoclipuri (la biologie ne putem uita cum se întâmplă diviziunea celulară), putem face diferite jocuri sau quizz-uri.

Fabian și doi elevi cărora le-a asigurat tablete pentru școala online înainte de Crăciun, oferite de donatori către proiectul BrightEd

Profesorii ar trebui să ne asculte. Nu ține de predarea online sau în regim fizic. Dacă profesorul nu te ascultă, e degeaba. Ce aș putea eu să fac să fie mai bine? Dacă nu există respect și înțelegere față de noi care, până la urmă, nu suntem chiar atât de mici… Avem totuși o capacitate de înțelegere și știm uneori mai multe decât unii profesori, pentru că am crescut în era digitală și am avut acces la informație de la o vârstă foarte fragedă.

O oră faină e o oră în care să avem un suport care să cuprindă esențialul lecției, o prezentare video și să avem pe parcurs o discuție. E important să avem un suport bun de pe care să învățăm, astfel încât să nu mai scriem în caiet și să ne stresăm mereu că pierdem rândul și rămânem în urmă. E important să putem fi atenți la ce se predă în timpul lecției și la ce se discută pe parcurs. Cred că așa înțelegem mult mai bine. Trebuie să fie ceva care te și pasionează. Nu contează cât de interesantă e lecția. Dacă elevul nu are tangențe neapărat cu domeniul, pur și simplu alege să-l ignore. Din experiența mea, nu contează neapărat materia, cât contează profesorul. Adică mai întâi îți place profesorul și după îți place materia. 

Mi-a lipsit în perioada asta certitudinea, nevoia de a ști ce se întâmplă. Nu în mod direct din cauza pandemiei, adică ce se întâmplă cu restricțiile. Mă puteam adapta la aceste lucruri. Dar a existat incertitudine și la evenimentele la care urma să particip, care s-au adaptat condițiilor impuse. Însă incertitudinea rămânea: se mai organizează, nu se mai organizează, mai mergem, nu mai mergem. La cursul de parașutism nu știam exact când venim, dacă venim. Nu aveam voie să urcăm toți în avion, pentru că nu erau restaurantele deschise, intrau în aceeași categorie. Și așteptam să se deschidă restaurantele ca să putem să intrăm și noi în avion. Etapa de zbor am făcut-o în octombrie. Toată vara am stat pe aerodrom, în speranța că o să facem. Și speram că peste două săptămâni o să zburăm. Dar tot asta ne spuneau: peste două săptămâni, peste două săptămâni…


Ana-Maria Brânzescu este din București, are 18 ani și studiază la Colegiul Național Iulia Hașdeu, la profilul filologie. Este foarte talentată la desen și pasionată de gătit, iar în timpul liber lucrează la imaginea proiectului BrightEd. Câteva imagini cu tablourile pe care o realizează puteți găsi pe contul ei de artist

Școala online a schimbat percepția mea asupra învățământului din rău în și mai rău. Înainte de pandemie existau nenumărate probleme legate de materie, organizare și felul în care profesorii se comportau cu elevii. Aveam impresia că nu rămân cu nimic din tot ce făceam și că, oricât aș învață, singura latură care se va dezvolta este cea a memoriei. 

Când am intrat în carantină am fost bucuroasă, la început, deoarece credeam că va dura puțin această situație. Dar odată ce am început orele online, mi-am dat seama că în felul acesta ne vom desfășura și am văzut cât de greu a fost pentru toată lumea să se adapteze. Ce-i drept, sunt deja obișnuită cu rutina mea de învățat de acasă, dar a durat aproape un an cu școala online să mă obișnuiesc și încă mai am de lucru la acest capitol. M-am întors fizic la școală o singură dată și nu am stat mult, din motive de sănătate.

În ceea ce privește gestionarea timpului, pot spune că am reușit să îmi organizez programul într-un mod mult mai eficient și am câștigat niște ore în plus, pe care le-aș fi făcut pe drumul spre școală și înapoi acasă. Dimineața sunt la ore, apoi lucrez pentru admiterea la facultate și învăț pentru Bac. Îmi petrec timpul liber cu prietenii apropiați, în aer liber, iar atunci când decid să stau acasă, realizez ilustrații pentru BrightEd – un proiect care asigură device-uri pentru copiii cu posibilități reduse.

Ana realizând un tablou înainte de pandemie

Dacă ar fi să evaluez orele online, așa cum sunt ele făcute în prezent, aș spune că lucrurile s-au îmbunătățit puțin, însă în continuare există multe probleme. Modul hibrid de studiu bulversează atât profesorii, cât și elevii. Există probleme de comunicare, dar și de lipsă de interes din partea unor profesori, care consideră că statul acasă este un moft. Așa că tratează copiii ca pe niște rebeli care au făcut ceva rău. 

Am întâmpinat discriminări la una dintre ore, atunci când cei din clasă au dat un test și cei din online au fost complet ignorați. Profesoara respectivă a spus apoi că va găsi o metodă de notare și pentru restul clasei, însă au trecut săptămâni întregi și a continuat să se ocupe strict de cei prezenți fizic, neglijând copiii care stăteau acasă. Mai mult, a început să ceară explicații tuturor, deși documente doveditoare existau deja, confirmând motivele pentru care cei de acasă sunt acolo. Materia la care preda profesoara este materie de Bac, iar efectul acțiunilor de acest gen este extrem de nociv și nedrept. Totuși, au existat și avantaje la orele online, cum ar fi timpul câștigat prin eliminarea drumului către liceu.

Am reușit să dau două din trei simulări și sunt destul de mulțumită de felul în care m-am descurcat. Presiunea a fost una imensă, ținând cont că aproape toată pregătirea a fost făcută individual acasă, iar materia nu a fost cu mult simplificată, cel puțin la istorie. Subiectele au fost în regulă, însă consider că a fost nevoie de și mai multă muncă față de alți ani, deoarece a fost mai greu să parcurgem materia online. 

În ceea ce privește anunțul referitor la vacanță, pot spune că nu este tocmai o problemă pentru mine, deoarece m-am obișnuit la schimbările de pe o zi pe alta și am învățat să mă adaptez la orice. Cu toate acestea, nu e deloc în regulă să se procedeze așa, pentru că acest lucru nu face altceva decât să inducă o stare de confuzie, panică și să amplifice bagajul emoțional care a venit odată cu pandemia.

Cred că sistemul de organizare și predare ar putea fi îmbunătățit dacă profesorii ar primi, la rândul lor, o educație despre predarea online. Digitalizarea a venit brusc și e de înțeles de ce unii dintre ei au probleme în a se obișnui. De asemenea, cred că deciziile ar trebui gândite și luate doar atunci când sunt 100% sigure, pentru a nu distruge tot progresul și programul pe care profesorii îl pun la punct.

Cel mai mult îmi lipsește apropierea de oameni. De când cu pandemia, s-a produs o barieră între noi și am ajuns să fim temători și când vine vorba de un simplu contact. Îmi e dor de concerte. Îmi e dor de mersul la cinema. Îmi e dor să îmi fac prieteni noi.


Flavius Mărțuică e elev la profilul matematică-informatică la Colegiul Național „C.D. Loga” din Caransebeș. Este pilot sportiv de avioane ultraușoare și planoare în cadrul Aeroclubului României și din când în când se ocupă de contul de Instagram al Aeroclubului Caransebeș.

M-am întors fizic la școală de vreo 3-4 ori, nici nu mai știu. Acum am rămas, din păcate, tot fizic, îmi plăcea mai mult online. Aveam confortul de acasă, toți eram puțin mai relaxați decât la școală, nu mai era atmosfera așa încărcată. Într-un fel, cred că putea să decurgă mult mai bine educația din mediul online decât la școală, deoarece profesorii aveau la îndemână toată tehnologia. Marea problemă e că profesorii nu știu să o folosească îndeajuns de bine.

Dar cred că, cu puțin interes, dacă fiecare ar fi avut o tabletă grafică, știa să o folosească și își partaja ecranul, era mult mai de succes decât la școală cu tabla clasică. Școala noastră a cumpărat din fondurile proprii pentru fiecare clasă câte un laptop, pentru a se desfășura scenariul mixt, profesorii să poată preda și acasă în timp ce fac în clasă. Dar nu se vedea foarte clar tabla prin camera de la laptop.

Când stai acasă ești mult mai comod, eram mai relaxați, fiecare în scaunul lui confortabil de birou, decât în scaunele clasice de lemn, în bancă. Și profesorii cred că erau mai relaxați acasă decât la școală. Sunt și dezavantaje, care cred că au fost create din cauza lipsei de implicare a elevilor, dar și din cauza profesorilor care nu sunt destul de specializați în tehnologie. Toți au încercat, dar se putea mult mai bine.

Am dat simulări la română, matematică și fizică. Destul de complicat. Sincer, subiectele la matematică și la fizică mi s-au părut puțin schimbate față de modelele de anul trecut pentru examen. Nu au fost neapărat foarte dificile, dar au fost schimbate față de ce am lucrat noi.

Flavius înainte de un zbor

Pentru o mai bună desfășurare a orelor, cred că, în primul rând, ar trebui făcută o achiziție de materiale pentru profesori, cum ar fi tablete grafice, neapărat, niște laptopuri cât de cât ok, care nu sunt foarte scumpe, și niște cursuri pentru profesori care să se realizeze cu adevărat.

Nu pot să zic că mi-a lipsit ceva foarte mult în perioada stării de urgență, pentru că aveam vreo trei prieteni care stau la 3-4 blocuri de mine și ne duceam să luăm de mâncare și ne mai opream să le lăsăm și lor câte ceva. Am stat foarte mult cu acei prieteni și ne-a legat treaba asta. Când s-a redeschis cât de cât atmosfera, am început din nou zborul, deși orele mergeau online. Mi-am concentrat foarte mult timpul pe zbor. În marea majoritate a timpului eram la aerodrom. Inclusiv acum, m-am bucurat foarte tare când am auzit că am avea vacanță de o lună, deja mă gândeam câte ore de zbor intră în perioada asta. Eu așa îmi socotesc timpul liber, în ore de zbor.

În starea de urgență m-am concentrat foarte mult pe activități altfel decât cele de la școală, dar care să aibă legătură cu ea. M-am apucat atunci să fac un sistem, folosind fizica, educația tehnologică (pe care mulți o blamează în ultimul timp), și cunoștințele mele despre zbor. Am început să construiesc macheta unui aerodrom, cu turn de control, pistă și beculețe iluminate. M-am chinuit să mă „joc” cu curentul, era să mă ard de vreo trei ori, dar măcar am încercat să văd dacă merg siguranțele acasă. 🙂 A ieșit cât de cât, dar după ce s-a terminat starea de urgență și am putut ieși, am lăsat proiectul la jumătate.  

*Grafică featured image: Iasmina Laura Trifaș

Share:

Share on facebook
Facebook
Share on pinterest
Pinterest
Share on linkedin
LinkedIn

Articole recente

Ne bucuram ca vrei sa te implici

Cum crezi că ar arăta lumea din jurul tău dacă fiecare dintre noi ar face zilnic câte o faptă bună? Cum s-ar simți fiecare dintre noi dacă ar contribui la schimbarea în bine a unui alt destin?
Nu știm răspunsul pentru toată lumea, dar pentru noi e deja clar că ne simțim bine! Și pentru că ne place să împărțim…bunătatea, poveștile și dulciurile, căutăm colegi de echipă!