Jurnalista Elena Stancu, cunoscută pentru activitatea sa pe platforma Teleleu.eu, a stat de vorbă cu studenți de la Jurnalism, Media digitală, Sociologie și Comunicare în cadrul unui atelier dedicat jurnalismului de teren la Universitatea de Vest din Timișoara. Din 2013, ea realizează proiecte documentare împreună cu fotograful Cosmin Bumbuț, iar din ianuarie 2019 lucrează împreună la proiectul Plecat. Cei doi călătoresc prin Europa într-o autorulotă și documentează povești despre comunitățile românești din străinătate. Până în prezent, au publicat peste 100 de reportaje despre experiențele românilor plecați la muncă în afara granițelor, de la muncitorii sezonieri din Spania, Germania și Anglia până la femeile care îngrijesc vârstnici în Italia, dar și despre românii care lucrează în turism, agricultură, construcții sau cercetare.
Atelierul a fost organizat în cadrul proiectului The Power of Storytelling, iar în cadrul lui studenții au aflat cum pot identifica un subiect pornind de la o temă și care este diferența dintre un interviu de tip Q&A și unul realizat pentru un reportaj. De asemenea, jurnalista le-a explicat cum să documenteze în profunzime un anumit subiect și cum să prezinte poveștile oamenilor fără a-i victimiza.
Întrebată dacă nu se teme să intre în diferite comunități, Elena mărturisește că nu și că practică această meserie pentru că îi plac oamenii. Ea mai spune că a avut șansa să pătrundă în diferite vieți și să le trăiască alături de acei oameni. Pentru ea, documentarea unei povești începe cu construirea unei relații de încredere cu oamenii despre care scrie.
La întrebarea „Cum găsești subiectul pornind de la o temă?”, jurnalista răspunde că nu trebuie să fie un subiect extraordinar. Este de părere că cel mai bun subiect este cel din proximitatea noastră. Ea mărturisește că a scris despre violență deoarece o interesează acest subiect și atunci când documentează o poveste caută să meargă în profunzimea acesteia.
Întrebată cum alege ceea ce povestește mai departe și ceea ce nu spune public, aceasta spune că limita dintre cele două situații este foarte delicată. Mai spune că există momente când a ales să lase anumite informații pe dinafară: „E o chestie pe care o simți”.
În final, jurnalista le-a explicat studenților că, atunci când oamenii se deschid cu dificultate, jurnaliștii au nevoie de anumite aptitudini. De exemplu, Elena a subliniat importanța abilităților sociale și a onestității. În cazul persoanelor care nu doresc să fie identificate public, Elena a discutat despre posibilitatea documentării poveștilor cu respectarea condițiilor de confidențialitate agreate cu sursele.
Un exemplu concret al modului în care Elena Stancu și fotograful Cosmin Bumbuț își documentează materialele este documentarul Ultimul căldărar. În cadrul atelierului, jurnalista a povestit despre experiența documentării poveștii lui Geo, pentru care cei doi au mers în comunitatea acestuia și au petrecut timp alături de el și de familia sa. Documentarea a avut loc între 2015 și 2016, perioadă în care au stat, în total, șase luni în Corcova. Elena Stancu a explicat că, pentru a cunoaște îndeaproape oamenii despre care scrie, este important să le observe viața de zi cu zi și să le înțeleagă experiențele, prin discuții, interviuri și fotografie. De asemenea, jurnalista a subliniat că, pentru a pătrunde într-o comunitate necunoscută, este important să existe o persoană din interior care să faciliteze apropierea și să îl prezinte pe jurnalist oamenilor. Documentarul Ultimul căldărar poate fi urmărit la link-ul: https://teleleu.eu/ultimul-caldarar/.
