Poate te-ai întrebat vreodată, când ai văzut afișul ăla despre Erasmus, sau mail-ul în care ți se prezentau mobilitățile, sau când ai trecut pe lângă standul Erasmus+ în holul facultății, ce e atât de special la programul ăsta? Poate ți-ai spus ironic în mintea ta „Oamenii care fac asta chiar învață ceva?”. Nu știu despre toți dintre ei, dar îți pot spune din proprie experiență că prin mobilitatea Erasmus am învățat cele mai importante lecții.

Când am plecat în Portugalia, nu aveam habar la ce mă înham. Mai fusesem într-o săptămână de schimb de experiență, în Italia, în primul an de liceu, iar când am ajuns la facultate, am știut că vreau să plec cu Erasmus din nou. Probabil că îmi închipuiam că va fi similar. Nu a fost. Am ales un mic oraș de munte (unul dintre puținele din Portugalia continentală) cu o facultate frumoasă, mi-am împachetat toată viața în 30 de kg de bagaje și am spus „La revedere!” României pentru următoarele 5 luni. Aceste luni mi-au schimbat percepția despre viață, așa că uite 5 lucruri pe care să le știi dacă te gândești să faci și tu decizia asta.

Vei învăța foarte repede să te descurci singur în orice situație

Nu contează de câte ori ai mai călătorit sau cât de descurcăreț crezi că ești, în Erasmus vei da de probleme încă din prima zi, de cum te urci în autocar sau avion. În primul rând, este foarte posibil ca partea de 80% din grant pe care trebuie să o primești la începutul mobilității să nu îți fi intrat în cont în momentul în care trebuie să îți cumperi biletul de avion, sau să dai garanția pentru chirie, așa că va trebui să faci rost de banii ăia, într-un fel sau altul. Dacă tot vorbim de chirie, așteaptă-te să fie un proces de tip trial-and-error. Nu toată lumea are norocul de a găsi ceva pe placul lor, iar dacă găsești, nu poți avea garanția că nu îți iei țeapă, având în vedere că nu poți viziona apartamentul înainte să îl închiriezi. Va trebui să găsești modalități inventive de a te asigura că proprietarul nu te minte, spre exemplu să îl suni pe video call, cum am făcut și eu. Dacă ai norocul ca facultatea ta să ofere locuri la cămin, s-ar putea să fie bine, până afli cu cine împarți camera. 

Te vei lovi de bariera de limbă, care poate fi o problemă minoră în capitale sau orașe mari, dar dacă mergi într-un loc unde nu multă lume știe engleză, ca mine, vei fi nevoit să treci prin multe situații jenante la început. Fiind într-un oraș cu populația compusă din studenți și vârstnici, m-am găsit adesea în situația în care cineva încerca să vorbească cu mine, poate chiar să mă certe pentru ceva, iar eu a trebuit să le pun telefonul cu Google Translate deschis în față. Din fericire, mi-am dat seama că nu îți trebuie prea mult timp sau efort pentru a înțelege fraze simple care fac comunicarea cu localnicii mai ușoară și am avut chiar șansa de a face un curs de limba portugheză care m-a ajutat foarte mult să nu mă mai simt ca un turist ignorant.

A spune „Da” mai mult îți va face numai bine

Dacă chiar vrei să trăiești chestiile alea mișto de care ai tot auzit sau pe care le-ai văzut pe contul cuiva de Instagram, trebuie doar să spui „Da”. Și eu eram una din persoanele alea care nu-și închipuia că va ajunge să trăiască genul de viață la care visam, cel puțin nu așa repede, însă odată ce m-am găsit printre oameni ca mine, veniți acolo cu speranța de a avea experiențe noi, am început să fac lucrurile alea înfricoșătoare și nu m-am mai oprit.

Primul exemplu a fost în prima zi de facultate, când nu știam ce fac pe acolo și ajunsesem cumva la un curs despre tehnici de scriere jurnalistică în portugheză, iar după 3 ore de jucat jocuri pe telefon fără să înțeleg o boabă din ce se vorbea în jurul meu, am primit mesajul „Cine vrea să vină la un picnic?” și m-am dus. M-am pierdut de 3 ori pe drum, iar când am ajuns, tremurând de emoții, am întâlnit oamenii care urmau să-mi fie prieteni. Următorul „Da” l-am spus tot în acea seară, la întrebarea „Vreți să mergem pe munte mâine?”. Tot așa, am ajuns să vizitez 6 orașe și două insule cu cei mai spontani oameni pe care i-am cunoscut. Printre care și eu. Cu siguranță am învățat asta despre mine.

Birocrația este chiar mai multă decât ai crede

Dacă vorbim despre actele necesare pentru program, probabil că ai auzit deja despre Learning Agreement. Toată lumea vorbește despre el. Poate să pară extrem de complicat la început și chiar este, nu o să mint. Înseamnă să primești orarul de la facultatea ta, să găsești cumva lista cu toate cursurile facultății gazdă, să alegi din ele ce se potrivește mai bine cu cursurile tale și să primești semnături.

Apoi, odată ajuns acolo, trebuie să verifici că se potrivesc în orar și să le schimbi, dacă se suprapun. Asta înseamnă să găsești alte cursuri potrivite și să primești alt rând de semnături. A, și să nu uităm de cazurile nefericite în care un profesor refuză pur și simplu să te primească, obligându-te să renunți la cursul lui. Pe lângă asta, mai există contractul financiar, un act obligatoriu pentru primirea bursei. Pentru a semna acest contract, îți va trebui un cont bancar în euro și un adult de încredere care va semna la notar că își asumă răspunderea pentru acea sumă de bani, în cazul în care tu o dai în bară.

În plus, mai sunt actele doveditoare precum Certificatul de prezență, semnat la Biroul Erasmus al Universității gazdă în momentul în care ajungi și când pleci de acolo, sau biletele de avion, iar tu trebuie să le strângi pe toate.

Atunci când te muți într-o țară străină, ai nevoie de multe acte. Nu te va ajuta doar faptul că ești acolo cu programul Erasmus. Vei avea, cel mai probabil, mai multe motive pentru a dovedi că locuiești în acea țară.

Pentru mine, primul și cel mai important a fost un abonament de transport în comun. Într-un oraș deluros ca Covilhã, unde orice drum, chiar și unul de 5 minute până la magazin, înseamnă efort, transpirație și pauze pentru a-ți putea trage răsuflarea, am simțit nevoia de a mă deplasa cu autobuzul și, pentru a putea beneficia de gratuitatea oferită oricărui tânăr locuitor, mi-am făcut numărul de identificare fiscală, sau NIF.

Un alt loc în care te poți lovi de această necesitate poate fi la bancă, dacă vrei să-ți deschizi un cont bancar. Eu am ales să plătesc cash de cele mai multe ori, pentru că multe magazine nu acceptau plata cu carduri străine. Am găsit unicul ATM de la care puteam să scot Euro fără taxe și am făcut asta de fiecare dată când aveam nevoie.

De asemenea, dacă ai nevoie de o cartelă de telefon sau dacă trebuie să mergi la doctor, ți se va cere acest număr. Da, durează mult și probabil va trebui să te deplasezi în alt oraș pentru a face rost de NIF, dar merită.

Îți vei aprecia țara și cultura mai mult

Un lucru surprinzător pe care l-am observat în Erasmus este felul în care am început să mă mândresc cu anumite lucruri de acasă. În genul acesta de schimburi interculturale, vor exista evenimente create special pentru ca participanții să vorbească despre țara lor, să aducă ceva de acolo, să gătească ceva, să explice anumite tradiții sau chiar să găsească similarități cu tineri din alte țări. Un lucru la care nu mă așteptam să mi se întâmple în Portugalia și mai ales la UBI (Universitatea Beira Interior) a fost să aud atâtea cuvinte frumoase despre România. Faptul că, de cele mai multe ori când cineva mă întreba de unde vin, ei știau despre această țară, aveau păreri despre ea și chiar legături cu ea, a fost fascinant. 

Limba a fost, adesea, un alt subiect interesant pentru mine, mai ales la cursurile de limbă portugheză, unde aveam în majoritate colegi care vorbeau alte limbi latine. Când mă aflam printre ei și profesorul ne încuraja să vorbim despre cuvinte sau expresii similare, realizam ce norocoasă sunt să vorbesc o limbă care face parte din acest grup. Pe italieni îi puteam înțelege aproape în întregime, accentul portughez mi-a venit natural, iar cu cei din Spania și Portugalia găseam mereu cuvinte comune. Mai mult, le puteam arăta că limba mea are ceva în plus. Influențele balcanice și turcești au creat conversații prin care puteam să îi învăț pe alții mai multe despre cultura mea.  

Momentele de karaoke au fost cele mai memorabile pentru mine. Cred că nu sunt singura care, atunci când mă întreabă cineva, nu pot spune că ascult muzică românească prea mult. Nu m-a atras niciodată atât de mult încât să o ascult în căști însă, atunci când te afli într-un context în care ai câteva secunde pentru a le arăta altora muzica produsă la tine în țară, cred că oricare dintre noi devine avid cunoscător de hit-uri. Așa am fost și eu. Am arătat colegilor melodiile românești care au făcut furori internațional în anii în care a crescut generația noastră. Am pus chiar și câteva trupe mai puțin cunoscute, cum ar fi Vama sau Robin and the Backstabbers, și lumii a părut să-i placă.

Am reușit să gătesc și mâncare tradițională, chiar dacă asta a însemnat să mergem într-o excursie de o zi până în orașul cel mai apropiat unde am putut găsi borș la un magazin est-european. Când ne-am întors acasă, am făcut ciorbă împreună cu celelalte colege din România și, pentru prima dată, o fată de origine mongolă și una din Franța au stat cu noi la masă și au mâncat cu atâta poftă, încât și-au pus și a doua porție.

Nu vei avea o experiență plăcută dacă pleci cu problemele de acasă

Erasmus îți va oferi o șansă unică să te reinventezi. Atunci când pleci să studiezi într-o țară străină, fără să cunoști pe nimeni și nimeni să te cunoască pe tine, poți fi orice variantă a ta. Poți fi o persoană nouă. Tu alegi ce îi lași pe alții să vadă și să cunoască. În momentul în care cari cu tine situații complicate sau probleme nerezolvate din trecut, nici nu o să simți că ai plecat. Nu spun că trebuie să rupi complet orice legătură cu cei de acasă, dar cu siguranță nu vei mai putea să depui atât de mult efort în unele relații, când încerci să fii prezent și să creezi altele în același timp. Așa vei realiza cine îți este cu adevărat alături. Oamenii care îți vor înțelege decizia, nu vor aștepta prea multe de la tine și care nu te vor suge de energie sunt cei pe care ar trebui să îi ții aproape. Da, devine complicat să vorbești mereu cu ai tăi, să îi întrebi pe prieteni ce mai fac și să îți faci timp să îi suni din când în când, dar vei învăța să o faci. Iar dacă uneori ești prea ocupat să te descoperi pe tine și nu reușești să răspunzi la niște mesaje, persoanele potrivite îți vor oferi timp. 

Înainte să pleci, încearcă să rezolvi ce trebuie rezolvat. Nu o vei putea face la distanță. Timpul te va schimba și pe tine și îi va schimba și pe cei de acasă. Inevitabil, relațiile se vor transforma, iar asta nu trebuie să fie un lucru rău. Rămâne pentru tine-cel-întors-acasă să vezi cum treci prin asta. Și poate și asta să fie o parte interesantă a procesului. Pentru mine a fost!

Am încercat, în acest text, să notez cinci dintre învățăturile cu care m-am întors din mobilitatea mea Erasmus. În realitate sunt mai multe și aș putea vorbi o zi întreagă despre asta. Fiindcă mă apropii de finalul anilor de facultate, când mă uit înapoi, sunt sigură că această experiență a fost cea mai importantă pentru parcursul meu și sunt de părere că toată lumea ar trebui să treacă printr-o mobilitate internațională de orice fel. Așa că, dacă ți-a trecut vreodată prin cap gândul ăsta, eu te încurajez să o faci. Primul pas este mai greu, dar apoi totul începe să aibă sens.

Sursă fotografii: arhiva personală a Mariei