Un sistem medical deficitar, un stat indiferent față de nevoile propriilor cetățeni și o relație tată-fiu marcată de tensiuni conturează romanul autobiografic al lui Édouard Louis, „Cine l-a ucis pe tata?”. Întrebarea din titlu ridică o dilemă în mintea cititorului: cine este, de fapt, criminalul acestui părinte? Să fie vorba despre un individ cu sânge rece sau despre nepăsarea unui stat care își abandonează cetățenii?
Romanul urmărește povestea unui fiu care, în ciuda relației dificile cu tatăl său, devine tot mai preocupat de starea de sănătate a acestuia. Odată cu trecerea timpului, îi este din ce în ce mai greu să recunoască în omul din fața sa figura paternă pe care o cunoscuse cândva. Tatăl din prezent pare să fie doar o umbră a celui din amintirile sale.
Complexitatea volumului m-a impresionat încă de la primele pagini. Temele abordate aduc în prim-plan probleme sociale actuale, dar și o poveste de viață autentică, ce trezește în cititor un amalgam de emoții: compasiune, repulsie, nedumerire, tristețe și chiar curiozitate.
Este o carte scurtă în ceea ce privește numărul de pagini, dar bogată în semnificații. Édouard Louis conturează portretul tatălui său ca pe cel al unui om muncitor, preocupat de politică, două aspecte care se vor transforma ulterior în factorii care îi vor contribui la propria degradare. Tocmai acest paradox captează atenția cititorilor și îl determină pe fiu să caute răspunsuri.
Un alt aspect important este modul în care autorul surprinde relația dintre tată și fiu. Băiatul îi rămâne alături tatălui său până în ultima clipă, chiar dacă îi este greu să accepte că omul din fața lui nu mai seamănă cu tatăl pe care îl cunoscuse cândva. Volumul pune accent și pe procesul descoperirii de sine, aspect evidențiat prin perspectiva personajului-narator. Ceea ce m-a determinat să citesc cartea pe nerăsuflate a fost atât perspectiva subiectivă asupra evenimentelor, cât și temele sociale abordate. Consider că unul dintre elementele care conferă greutate firului narativ este tocmai evenimentul neprevăzut petrecut la locul de muncă al tatălui.
În final, consider că volumul devine memorabil prin felul în care transformă un episod nefericit din viața unui om într-un moment decisiv, care scoate la iveală vulnerabilitatea celor ce depind de munca fizică și de un sistem care nu le oferă suficientă protecție. Pentru mine, a fost o carte care a meritat din plin cinci stele și pe care o recomand cu căldură, invitându-i pe cititori să o parcurgă, să o descopere și, mai ales, să îi înțeleagă mesajul. Dacă ar fi să descriu această scriere într-un singur cuvânt, acela ar fi: REALITATE.
