fbpx

Vindecarea căsuțelor rănite, undeva în Banat

Anitta Pelin
Anitta Pelin
87773146_2549116675414853_8800554818918678528_o

Într-o societate în care cu greu definim conceptele de „acasă”, „aproape” și „ajutor”, doi părinți militează pentru schimbarea mentalităților de la sat. Nicoleta și Radu Trifan se luptă pentru a oferi ajutor unor familii nu atât de norocoase. E ciudat că folosesc termenul de „luptă” imediat lângă „ajutor”, nu? Totuși, asociația pe care Nicoleta și Radu au înființat-o este un amestec colorat între aceste cuvinte. Cum a luat naștere cel de-al treilea „copil” al lor, după Tereza și Tudor, am aflat dintr-o discuție cu Nicoleta, toamna trecută. 

Asociația „Acasă în Banat” s-a născut într-o căsuță din Valeapai, un sat mic, din comuna Ramna, undeva în nordul Banatului, unde majoritatea populației este de trecută de prima bătrânețe. Nicoleta și Radu și-au propus nu doar să-și creeze propria oază de relaxare, pentru ei și copiii lor, ci să ajute cumva și comunitatea. Au început cu o renovare minimă a caselor de acolo. „Măcar o igienizare cu var. Pentru zugrăvit sau renovat, costurile cele mai mari sunt cu forța de muncă”, îmi spune Nicoleta.

Deși aveau în minte ideea înființării unei asociații care să aducă mai mult bine în comunitate, lucrurile au început să prindă contur odată cu prima acțiune, realizată pentru o bătrână din sat. Era o casă cu mult lemn și pereții plini de fum, iar oamenii care au participat la renovare au aflat de acțiune printr-un anunț pe Facebook. Simplu. Au venit și câțiva oameni din comunitatea din Valeapai, dar „mai greu cu mobilizarea locală”, spune Nico. Totul a costat 400 de lei. Au urmat alte două case din sat, iar numărul voluntarilor a început să crească.

Ajută-mă să te ajut – „Colorează satul”

Încet-încet, asociația s-a dezvoltat și a ajuns la acțiuni mai ample, cazuri mai grave, sau case cu o nevoie mai rapidă de intervenție. Așa s-a născut proiectul „Color the Village”. Nicoleta și Radu și-au propus să realizeze un adevărat festival al faptelor bune: 30 de case renovate în trei zile. Peste 200 de voluntari au participat la sfârșitul lunii iunie 2019 la înfrumusețarea căsuțelor din satul Eftimie Murgu (în trecut, Rudăria), în Caraș-Severin.

Familiile ajutate se încadrau în categoria cazuri sociale și au beneficiat de sprijin, cu condițiile să fie proprietari și să nu să nu fie abuzivi. În special, Nicoleta și Radu au dorit ca în case să nu existe violența domestică sau probleme cu alcoolul. „Încercăm, cu puținele resurse, să mergem către acest tip de familii. Gestionăm cazurile și în funcție de gravitatea situației. Avem o listă de așteptare, dar deseori ni se dă peste cap”, povestește Nico.

Cei doi soți și-au dorit ca toate casele pe care le reabilitau să își păstreze specificul tradițional. Trăsăturile caselor din Banat variază în funcție de zonă, uneori chiar de localitate. Unele sunt din piatră, altele din lemn, cele mai vechi. În anii `60-`70 s-au făcut modernizări, au apărut casele mai lungi, iar casa veche se transforma în bucătărie de vară. Nu lipseau nici culorile sau desenele. Aproape fiecare sat avea câte un model reprezentativ. „Ne-am dat seama că nu era neapărat un model pe care îl iubeau ei, ci era vorba de același meșter. Era doar câte un om care știa să facă modelele sau care avea matrițele.”

Bănățenii au fost mereu descurcăreți, motiv pentru care acceptă cu greu ajutorul. Locuitorii caselor au fost de la început neîncrezători, iar până la final, au ajuns să respingă ideea. „Era șocant să vină cineva să-ți dea ceva complet gratis, nu doar materiale, ci și forță de muncă. La sat, faptul că poți munci e cel mai valoros bun. Oamenilor le e greu să primească și să ceară ajutorul.

Deși se ajută unii pe alții, atunci când vine vorba de o mână de ajutor care să vină de la un necunoscut, oamenii din satele cărășene sunt destul de reticenți. „Simțeau că nu au fost chemați”, explică Nicoleta. „Nu erau neapărat mândri, le era doar greu să treacă peste anumite obiceiuri care există de ani de zile. Cred că am spart niște reguli în Rudăria anul acesta.” Cu cât se avansa cu lucrările, oamenii deveneau curioși, încântați, chiar pregătiți pentru o renovare a fațadei lor. Mai mult decât atât, au început să se implice cum au putut. Familiile și vecinii lor au gătit, au făcut gogoși, cafele și au cumpărat special ciocolată sau sucuri.

Influența pozitivă și motivarea reciprocă au fost factorii-cheie doriți pentru prima ediție „Color the Village”. La finalul celor trei zile de muncă, s-a ajuns la un rezultat la care nici organizatorii nu se așteptau. 29 de case finalizate după plan, colorate și cu mușcate la geam. Voluntarilor le-a plăcut atât de mult, încât, o lună mai târziu s-au întors la o „extensie” a festivalului de fapte bune, pentru a-și îndeplini scopul. Între timp, lucrurile s-au schimbat puțin. „M-a mirat câte case s-au renovat în plus față de cele făcute de noi, dar și câți oameni aveau mușcate la fereastră.”, spune zâmbind, Nicoleta, care le recunoștea după jardinierele lungi pe cele cumpărate de asociație, în timp ce ale oamenilor erau în tot felul de vase. „Dar era fain, vedeai că oamenii își doresc să facă ceva.”

Rezultatul final – 34 de case renovate – nu doar că a revitalizat satul și a adus mai mulți turiști la morile de apă, ci și, crede și speră Nicoleta, „dacă vor mai exista cazuri, să se ajute între ei.”

Fiecare dintre noi rămânem conectați într-un fel sau altul cu anumite persoane pe care le întâlnim. Despre această conectare a fost „Color the Village”, despre conectarea noastră, a trecutului cu prezentul, despre „adoptarea” unei familii la a cărei casă am lucrat. A fost nu doar despre altruism, a fost despre respectul față de moștenirea primită de la bătrânii noștri, despre păstrarea și conservarea tradiționalului și a patrimoniului.

Țara morilor de apă

După colorarea satului Rudăria, Nicoleta și Radu au rămas cu gândul la frumusețea morilor de apă. Până recent, turiștii nu vizitau satul, deși era nevoie să parcurgi drumul pe strada principală până la cele 22 de mori, dintre care 12 monumente istorice. Acum, datorită proiectului, se opresc pentru a admira casele, pe care le-au inclus cumva în itinerariul lor. „Ne-am întrebat câte mori sunt în tot județul. Am numărat inițial o sută, dar după ce am consultat documente și monografii, numărătoarea a trecut de 200”, mi-a spus Nico.

Așa s-a născut „Țara morilor de apă”, un proiect care vrea să arate bănățenilor frumusețile ascunse în aceste piese de arhitectură uitate, dar și să atragă turiștii spre vechile obiceiuri sătești. Primul pas a fost identificarea morilor, urmată la scurtă distanță de clasificarea lor. Nu a existat nici o bază de date care să le cuprindă pe toate, iar de detalii nici nu se mai pune problema. 

După câteva luni de muncă, dorința Nicoletei de a realiza o astfel de bază de date, s-a materializat într-un site și într-un ghid. Pe site-ul taramorilordeapa.ro, există referințe despre toate morile identificate, peste 250, cu detalii în ceea ce privește starea lor. Unele sunt de piatra, altele de lemn, unele funcționale, altele nu, unele nici măcar nu mai există, s-a identificat doar locul unde au existat cândva. 

La întreaga muncă de teren au participat voluntari, pentru că ideea asociației este de a implica cât mai mulți oameni. „Deși e mai simplu să nu o faci. E mai simplu să meargă un grup mic să vadă morile sau să luăm o firmă să zugrăvească o casă. Implicarea oamenilor e foarte importantă. E esența asociației.” La fel e și în cazul morilor. Dacă merg 20 de oameni să viziteze 40 de mori, există șanse mai mari să îți placă una mai mult. Și spui mai departe despre ea. „E o promovare directă, dar și reală a zonei.”

După stabilirea morilor care au potențial turistic, în luna februarie a acestui an a avut loc și prima renovare. Moara din Sasca Montană, din județul Caraș-Severin, s-a bucurat de o nouă „față”. Tot cu ajutorul voluntarilor, dar și cu multă implicare din partea administrației și comunității locale. 

Toate cazurile sociale la care s-a intervenit, au fost „adoptate” în continuare de cineva. Cumva, devii un ambasador, oferi atașament și continuitate. E un spirit. „Un spirit al comunității din Banat din totdeauna, de a ajuta, de a fi diferiți, dar împreună, de a trage împreună pentru același lucru.”

Și nu e vorba doar de continuitatea în zona Banatului, e vorba de a continua să ne ajutăm, să ne învățăm unii pe ceilalți și de a fi acolo la greu. E vorba de a păstra tradițiile, în ciuda vremurilor care se modifică rapid, de a păstra moștenirea primită din bătrâni. E vorba de a păstra patrimoniul așa cum ne-a fost dat. Dar cel mai important, e vorba de a ne păstra pe noi așa cum suntem – buni, săritori și mereu acolo când ne e mai greu.

Share:

Share on facebook
Facebook
Share on pinterest
Pinterest
Share on linkedin
LinkedIn

Articole recente

Ne bucuram ca vrei sa te implici

Cum crezi că ar arăta lumea din jurul tău dacă fiecare dintre noi ar face zilnic câte o faptă bună? Cum s-ar simți fiecare dintre noi dacă ar contribui la schimbarea în bine a unui alt destin?
Nu știm răspunsul pentru toată lumea, dar pentru noi e deja clar că ne simțim bine! Și pentru că ne place să împărțim…bunătatea, poveștile și dulciurile, căutăm colegi de echipă!