Paolo Magagnotti este un om al schimbării. Implicându-se, el știe că poate aduce o contribuție, indiferent de cât de măruntă ar fi aceasta. La cei 80 de ani ai săi, organizează conferințe și se implică în discuții pe teme de interes european. La prima impresie, am rămâne copleșiți de portofoliul său. El a predat pentru universități din India, din China, chiar și din America. A fost redactorul-șef al mai multor publicații italiene, dar și comentator pe teme cu privire la Uniunea Europeană la posturi de radio și televiziune. În anii ‘90, a fost delegat al Consiliului Europei la evenimente de interes național și internațional din Georgia, Ungaria și Moldova.

De șaisprezece ani, Paolo Magagnotti este președintele Asociației Jurnaliștilor Europeni, iar anul acesta a organizat Cea 58-a Ediție a Conferinței Internaționale a Jurnaliștilor Europeni – eveniment care s-a petrecut online, la jumătatea lunii octombrie. În cadrul conferinței s-au prezentat teme de interes european, din perspectivă geopolitică, dar și de actualitate – cu informații privind viitorul Uniunii Europene, problemele actuale din Uniune, dar și soluțiile care pot fi implementate. România este stat membru al Uniunii Europene, încă din 2007. Astfel, țara noastră este puternic influențată de schimbările apărute la nivel de Uniune. 

Care este modul în care se hotărăsc noile schimbări în Uniunea Europeană?

Din cadrul Uniunii Europene fac parte mai multe instituții: Parlamentul European, Consiliul European – format din lideri de guvern reprezentanți din fiecare stat al Uniunii. În componența Uniunii Europene mai avem și Comisia Europeană, Curtea Europeană de Justiție, Curtea Europeană de Conturi și Banca Centrală Europeană. Atunci când se iau decizii, Comisia Europeană vine cu propuneri iar ele se discută în Consiliul European și apoi în Parlamentul European. Adică reprezentanți ai fiecărui stat membru se întâlnesc și decid prin consens.

Un membru reprezentant al unei țări poate să zică „nu”, iar atunci toată inițiativa va fi anulată. Este imposibil să mergi mai departe cu un întreg proces de Integrare Europeană dacă nu există unanimitate. De exemplu, țări mici precum Cipru sau Malta pot întrerupe un întreg proces de integrare pentru o altă țară.

Pentru a schimba modul de a decide, dintr-unul unanim în unul majoritar, avem nevoie, conform legislației europene, tot de unanimitate. Totuși, la momentul actual, în Europa există ceva ce se numește „cooperare consolidată”, pe care o avem atunci când un grup de state membre este de acord cu aceleași politici și le promovează. Un alt grup de state poate spune: „Uite, noi nu suntem pregătiți, nu suntem de acord!”, și atunci nu promovează acele politici. Bineînțeles, statele care, inițial nu au fost de acord, se pot alătura primului grup atunci când sunt pregătite.

Ce schimbări credeți că ar trebui să facă Uniunea Europeană?

Uniunea Europeană are nevoie de noi politici de funcționare – o altă Politică Externă Comună și o nouă Politică Comună de Securitate, care să includă doar statele din Uniunea Europeană. Din cauză că America își concentrează din ce în ce mai mult atenția înspre Asia, nu ne mai putem baza în totalitate pe apărarea SUA. S-a mai discutat și despre faptul că Rusia dezvoltă o politică de destabilizare. Din aceste motive, avem nevoie de politici comune, atât externe cât și de apărare foarte puternice.

Cum le-ați explica dumneavoastră tinerilor că în Uniunea Europeană există inegalitate între statele membre?

Dintre toate statele membre, fiecare are o istorie diferită, tradiții, diverse niveluri de dezvoltare economică. Unul dintre scopurile importante pe care Uniunea Europeană le propune este acela de a crea condițiile necesare pentru o dezvoltare benefică. Bineînțeles, este și datoria statelor să-și dezvolte propriul potențial, folosindu-se de mijloacele pe care Uniunea Europeană pune la îndemână. De asemenea, este foarte important ca din partea țărilor să existe transparență în folosirea acestor bani. Fondurile de la Uniunea Europeană vin din bani publici, de aceea trebuie să existe transparență, iar Bruxelles-ul are nevoie să știe cum sunt cheltuiți acești bani de fiecare stat.

Ați menționat că banii europeni sunt bani publici. Credeți că și cetățenii de rând au nevoia de a cunoaște ce se întâmplă cu acești bani europeni?

Cetățenii de rând merită să fie informați cum sunt cheltuiți banii lor în Uniune. Ei sunt plătitorii de taxe. Politicienii trebuie să fie mult mai transparenți în modul în care cheltuie banii, fie că este vorba de fonduri europene sau de bani proveniți de la bugetul de stat. Îmi amintesc că în 2011 am fost la Bruxelles, la inaugurarea unui bust dedicat tatălui Mariei Romana de Gasperi, fiica unuia dintre fondatorii Europei. Erau foarte mulți politicieni care au asistat la acel eveniment. Ea le-a spus președinților Comisiei Europene prezenți atunci în Parlament: „Trebuie să vă orientați mai mult înspre cetățeni. Vorbiți cu ei, pentru că ei nu știu ce faceți voi aici!”

Care credeți că este cel mai important lucru pe care tinerii ar trebui să-l știe despre Uniunea Europeană?

Oamenii trebuie să cunoască ce a fost Europa după cele două războaie mondiale. Este foarte important ca ei să știe situația în care am fost, cât de săraci eram, dar și cum ne-am dezvoltat. Nu a fost ușor să progresăm pas cu pas. Ei, de asemenea, trebuie să înțeleagă cum funcționează instituțiile europene, dar și faptul că avem reprezentanți la Bruxelles care decid pentru noi.

Considerați că apartenența la Uniunea Europeană ar însemna pierderea propriei suveranității a unui stat membru?

Poate că unele state membre nu primesc cu brațele deschise această „pierdere” a suveranității, a autorității – puterii economice. Bineînțeles, nu este posibil să păstrăm o suveranitate națională pentru orice lucru. Din puterile tale, din competențele tale, e bine să dai și altora, pentru a putea forma o Uniune. În caz contrar, ar fi imposibil ca o asemenea instituție să funcționeze. Totuși, pierderea suveranității nu înseamnă a sufoca întreaga identitate a unei țări, ci se referă mai degrabă la o colaborare: „Ceea ce eu obișnuiam să fac singur, acum facem împreună.”

În ziua de astăzi, există anumiți politicieni „populiști”, care împrăștie o adevărată propagandă. Aceștia pretind că țările au nevoie să-și păstreze puterea economică, autoritatea. Ei trebuie să înțeleagă că apartenența la Uniunea Europeană nu le fură din propria suveranitate. Țările membre din Uniunea Europeană împart acea suveranitate, acea putere economică. 

În țările europene cu regimuri politice stricte, lipsa libertății de exprimare a presei este îngrijorătoare. Ce soluții ar exista ca jurnaliștii să nu se mai confrunte cu cenzură sau chiar cu acte de violență la propria persoană?

În Uniunea Europeană sunt anumite țări în care jurnaliștii nu se bucură de exprimare liberă. Înțeleg că este dificil pentru jurnaliștii din asemenea țări, pentru că ei nu sunt eroi. Sunt și ei oameni, au și ei acasă familie, copii. În multe cazuri poate nici salariile lor nu sunt mari. Ei au nevoie să trăiască. Comisia Europeană trebuie să intervină în protejarea lor, pentru că toate statele membre care semnează din Uniunea Europeană trebuie să se dedice în implementarea și respectarea regulilor stabilite prin lege, a drepturilor umane. De asemenea, colaborarea online prin intermediul asociației noastre, spre exemplu, poate ajuta. Așa ei pot să aibe un sprijin, dar solidaritatea nu este îndeajuns.

Ce sfaturi le-ați da tinerilor jurnaliști care se află la începutul carierei lor?

Un sfat de la mine ar fi să evite sub orice formă compromisurile cu politicieni. Să fie foarte pregătiți, să-și citească textul, iar atunci când fac un articol, să nu redea ceea ce au scris alte publicații. Când se documentează pentru un material, să meargă direct la sursă, să caute varianta originală a textului. Înțeleg că le ia mai mult timp, dar este un lucru necesar.

Un alt sfat important ar fi să urmărească evenimentele recente din domeniul care îi interesează, dar și să-și facă o arhivă cu informații utile, de care, la un moment dat, vor avea nevoie. Bineînțeles, cel mai important lucru și voi reda ceea ce Peter Goss – fost profesor de jurnalism la Universitatea din Tennessee – a spus într-un interviu cu Ștefana Ciortea: „Etică, etică, etică!” Cred, desigur, că există un viitor pentru tinerii jurnaliști, iar dacă ei urmează aceste standarde, este posibil ca pe viitor să avem jurnaliști buni. 

Unul dintre cele mai interesante lucruri la Paolo Magagnotti este faptul că, deși are un portofoliu de cunoștințe atât de vast, reușește să rămână un om modest, cu un fel așezat și simplu de a vorbi, povesti și explica. Vede Europa ca pe o mare „țară” și are încredere că tinerii pot aduce o contribuție și că aceștia trebuie să fie informați și să informeze, la rândul lor, corect.