Dacă Europa este „oglindirea trecutului” plină de istorie, cultură și eleganță, atunci China, cu siguranță este „oglindirea viitorului”. Acestea sunt spusele violonistei Ilinca Sîrbu după ce a avut ocazia să plece într-un turneu în China ca membră a Orchestrei Filarmonicii din Craiova. Ilinca a dus un arcuș românesc pe scenele a 14 orașe chinezești. 

Chiar dacă a susținut 18 concerte și tot turneul a fost în ritm alert, ea a descoperit o lume nouă, complet diferită față de cea europeană: săli de concerte care păreau nave spațiale, un public entuziasmat și o societate foarte organizată.

În interviul de mai jos, Ilinca ne povestește despre experiența ei de neuitat, cum i-a schimbat perspectiva despre cultură și societate, ce a impresionat-o cel mai mult și de ce recomandă oricărui tânăr să viziteze China.

Cum ai ajuns să fii selectată pentru turneul din China?

Ca în orice job, se postase un anunț că se caută violoniști pentru un turneu în China, timp de o lună. Mi-a surâs ideea, așa că am aplicat cu un video demonstrativ și un CV. În scurt timp, am fost contactată și inclusă în proiect.

Cum s-a desfășurat turneul și în câte orașe ai călătorit?

Turneul s-a desfășurat într-un ritm alert, am cântat 18 concerte în 14 orașe. A fost extrem de obositor. Dimineața ne trezeam să mâncăm micul dejun și plecam direct la drum, iar aglomerația era atât de mare încât uneori mergeam cu valizele direct la concert.

Ce te-a impresionat cel mai mult la sălile de concerte și la modul în care erau construite?

M-a impresionat faptul că nu respectă planul arhitectural a unei instituții culturale pe care ai întâlni-o în mod normal în Europa. Sălile de concert erau imense, din exterior unele păreau nave spațiale sfidând tot ce înseamnă o sală de concert pentru mine.

Ce părere ți-au lăsat mâncarea, cultura și locurile pe care le-ai vizitat în China?

Un lucru ce l-am remarcat în China este că nu am văzut oameni obezi, toți sunt trași ca prin inel și cred că se datoarează în primul rând mâncării. Un lucru sigur e că mâncarea chinezească pe care o avem acasă e ,,europenizată“ și nu are nimic în comun cu mâncarea chinezească din China. Ei nu folosesc condimente excesiv, nici măcar sare. La început mi se părea că mâncarea nu are niciun gust. Am mâncat și mâncăruri bune precum supele lor cu noodles, dar și mâncăruri pe care nu am avut curaj să le gust. Și muuult orez. Ce mi-a plăcut la restaurantele lor este faptul că toată lumea comandă la un loc iar masa se învârte astfel încât fiecare să mănânce din tot, acest mod creează o conexiune cu cei care mănânci și mi-a plăcut.

Cât despre locurile pe care le-am vizitat, având în vedere că eram în turneu, nu am reușit să vizităm foarte mult, pentru că eram ori pe drum, ori pe scenă. Însă, din ce am reușit să vizităm, cel mai mult m-a impresionat Marele Zid Chinezesc, la baza căruia se afla un templu tradițional. Dintr-o lume plină de biserici și icoane, să vezi un templu plin cu statui și picturi a diverselor zeități pe baza zodiacului chinezesc și nu numai, a fost impresionant.

Dacă ar fi să compari cele două lumi, Europa și China, cum ai descrie contrastul dintre ele?

Pentru mine, Europa este oglindirea trecutului, clădiri pline de istorie și cultură ce inspiră eleganță, China am văzut-o la polul opus, prin infrastructura orașelor, trenurile de mare viteză, clădirile futuriste și impresionante reflectă oglindirea viitorului.

Cum ai simțit diferența dintre Europa și China?

O diferență majoră a fost felul de a fi al societății. Sunt foarte organizați și țin mult la asta, poate e de vină și mediul social, politic și economic. Inclusiv publicul chinez, prin felul său de a reacționa, este foarte diferit față de cel european. Sunt mult mai calzi și se entuziasmează enorm dacă le place ceva. La început, prin gesturile și urările lor, nouă ni se părea „cringe”, cum ar spune tinerii de azi. Nefiind obișnuiți cu astfel de reacții, ni se părea foarte ciudat, însă până la finalul turneului ne-am obișnuit și apreciam enorm. Veneau la finalul concertelor cu afișe să ne ceară autograf și o poză, iar copilașii ne confesau că și ei visează să cânte la un instrument.

Ce ai învățat din această experiență, ai repeta-o? Ce sfat ai da tinerilor care vor să meargă în China?

Dacă am învățat ceva din această experiență, este că ce consideram normal pentru alții este ciudat și viceversa, de la mâncare la cultură și felul de a fi. M-a fascinat cât de diferiți sunt ca popor și societate. Recomand cu drag tinerilor să viziteze măcar o dată în viață China, pentru tot ce înseamnă ea, și îi sfătuiesc să fie cât mai deschiși în a încerca stilul lor de viață.

Sursă fotografii: Arhiva personală a Ilincăi