Andreea Daniela Giredaru sau Anda, cum îi place să i se spună, a făcut voluntariat cu vârf și îndesat. La doar 24 de ani, a călătorit în 17 țări, printre printre care Egipt și Africa, unde a contribuit la educația copiilor săraci. Se implică și în protejarea mediului: și-a deschis propriul magazin de haine vintage, în încercarea de a contribui la reducerea efectelor nocive pe care industria de modă le are asupra mediului.

Anda este o persoană curajoasă și aventuroasă: „Învățam la Facultatea de Litere în anul doi. Mi-am întrerupt studiile pentru a pleca… în lume”. Două lucruri care o fac cea mai fericită pe Anda: să călătorească și să lucreze cu copiii. Training-urile pentru educația celor mici le-a făcut în Danemarca, acolo unde a și profesat un timp ca ajutor de pedagog. După atâta muncă, a plecat într-o scurtă vacanță în China și Tanzania unde a făcut…tot voluntariat. Mi-a povestit că, din toată experiența, cel mai mult i-a plăcut să facă voluntariat în China. La o școală de acolo a predat limba engleză și a organizat mai multe workshop-uri pe această temă. A locuit acasă la o familie de chinezi, unde a cunoscut îndeaproape obiceiurile și cultura lor. 

Un alt loc unde Anda a făcut voluntariat este Zanzibar, un mic arhipelag din Africa de Est. Deși a stat acolo doar o lună, își amintește de el cu drag: „Pentru mine Zanzibar e ca o ‘a doua casă’”. Diferențele de mentalitate sunt foarte nuanțate: acolo, totul se face cu timp, fără grabă și mereu cu zâmbetul pe buze. Principiul lor este „Hakuna Matata”, adică „nicio problemă” sau “Pole, Pole”, tradus ad-hoc „Încet-încet”. Cultura lor se învârte în jurul sălbăticiei: animale, triburi, junglă. Cei din Africa sunt oameni care au înțeles esența fericirii. „Oameni simpli, africanii au înțeles că, în esență, e important să îți trăiești fiecare clipă și să o faci să devină cea mai frumoasă”. Ideea lor de viață? „Life is to be lived and happy where you are”.

Voluntariatul îți oferă ocazia de a vedea o lume întreagă, noi culturi, noi obiceiuri. Anda a absolvit în Norvegia, la One World Insitute, un centru școlar internațional unde și-a însușit noțiuni despre ce presupune voluntariatul în Africa. Pe Anda, experiența ei a împins-o, oarecum, să-și schimbe propria viziune despre lume și despre viață: copiii de acolo erau nevoiți să învețe în niște condiții precare, din cauza lipsei de interes pe care guvernul o arăta.

În Aprilie 2018 se alătură proiectului Child Aid, cu gândul de a face o schimbare. Child Aid este un proiect prin intermediul căruia un centru de educare pentru copii a fost construit și amenajat, cu resurse oferite de către Ambasada Japoniei și de Institutul de Ajutoare din Africa de Sud. De asemenea, necesarul de mâncare sau haine de care aveau nevoie copii era asigurat de magazine locale, cu care centrul colabora. Anda, alături de ceilalți voluntari de la centrul de educare din orașul Selebi-Phikwe, a lucrat atât cu copiii, cât și cu familiile lor. Astfel, părinții cu înțeles că grija, educația și afecțiunea sunt principalele nevoi ale copiilor.

La centru în Selebi-Phikwe, Anda a predat limba engleză, sport, matematică, dans și jocuri educaționale. Până să ajungă să le predea copiilor din Africa, a avut mult de muncă. Își aduce aminte de prima ei experiență de voluntariat: „ Am început voluntariatul în 2016, când am plecat în Egipt, prin AIESEC. Fiind voluntar în domeniul educației, mi-am dat seama cât de mult iubesc să lucrez cu copiii. Sunt de părere că ei sunt fundamentul unei societăți, și că prin ei, societatea renaște. Îmi doresc ca fiecare dintre micuți să poată dobândi încredere, curaj și să ajungă să spună ‘am  reușit’”.

  Întrebată despre cea mai memorabilă experiență pe care a trăit-o, ea ne-a povestit  despre o fetiță de 10 ani, care învăța la o școală pentru copii cu dizabilități: „Fetița avea mari dificultăți în pronunțarea cuvintelor. După un timp de discuții, jocuri și activități interactive, copila a reușit să pronunțe prima dată cuvântul: «mama». A doua zi, mama fetei a venit la școală cu lacrimi în ochi, mulțumindu-ne pentru «minunea» care s-a produs. A fost o experiență cutremurătoare. Copii nevoiași au nevoie de sprijin înzecit, iar eu vreau să fiu acolo pentru ei”.

Din dragostea pe care o poartă copiilor, înțelegem că Anda este o fire empatică. Dragostea față de Africa o face să fie o persoană care apreciază fericirea în cele mai variate forme ale sale și nu ezită să trăiască fiecare clipă. Îndrăgostită de voluntariat, ea mărturisește că abia la 19 ani, în aceeași zi în care s-a întors din Egipt, a programat un alt interviu de voluntariat, pentru One World Institute, iar nu după mult timp a zburat direct spre Norvegia. 

În prezent, este însă în țară, la Timișoara, unde și-a deschis un magazin online de haine retro și vintage, numit RetVin. Ideea i-a venit pe când se afla în Danemarca. Asista la conferința Climat Change de la Copenhaga, unde au avut loc discuții pe tema efectelor nocive pe care industria de modă le are asupra mediului. Anda este de părere că „oamenii cumpără haine ieftine, la modă. Cu fiecare sezon care vine, ne cumpărăm altele, deși le avem deja pe cele vechi. Curentul Fast Fashion reprezintă obsesia de a fi mereu la modă. În industrie se vând tot mai multe haine, la un preț mai mic și o calitate mai scăzută. Pe lângă consumul excesiv de resurse naturale, cum ar fi apa sau combustibilii naturali, producția excesivă de haine afectează și pe plan social. Din cauza prețului mic și a calității scăzute, muncitorii din fabrici lucrează în condiții precare. Pentru combaterea efectelor dăunătoare, este bine să alegem brandurile care reciclează sau folosesc materiale prietenoase cu mediul”. 

La cei 24 de ani, Anda vorbește engleza, daneza, italiana și germana. Mereu pasionată de nou și dornică de a cunoaște cât mai mult din ceea ce ne înconjoară, voluntariatul i-a deschis Andei Giredaru porțile spre locuri noi, culturi și obiceiuri noi. Ceea ce îi place cel mai mult la voluntariat este faptul că îi permite să-și potolească setea de aventură, călătorind. Deși mai mereu este ocupată, voluntariatul îi permite să-și păstreze esența proprie: „Nu trece o zi fără să dansez, de multe ori, împreună cu copiii. Atunci când nu sunt cu ei, obișnuiesc să citesc. Sunt o iubitoare de literatură”. Motto-ul după care Anda trăiește: „Cea mai importantă resursă este timpul, iar el trebuie folosit cu scopul de a crea ceva mai bun!”