fbpx

„Swamp City”, o călătorie în timp în Timișoara anilor ’90

Te-ai întrebat vreodată cum arăta scena muzicală din Timișoara la începutul anilor ’90? Sau despre cum a luat naștere Mișcarea Underground? Ori poate ai fost curios să afli unde repetau trupele de pe vremuri și cum își procurau instrumentele? Ei bine, toate aceste întrebări își găsesc răspunsul în documentarul Swamp City, regizat de Bogdan Pușlenghea și Ovidiu Zimcea.

Un film care abordează esenţa rebelă a fenomenului punk, aşa cum s-a văzut el în primii ani de după căderea comunismului în Timişoara.

PUNK [pank] (< cuv. engl.) subst. = formă de subcultură a tineretului, în special cel din mediile mărginașe din marile orașe, apărută în Marea Britanie la sfârșitul anilor ’70 și caracterizată prin înfățișări și comportamente șocante (părul vopsit în culori stridente, tunsori ciudate, extravagante etc.), muzică agresivă, caracteristică.

Sex Pistols, The Clash, Depeche Mode sunt doar câteva dintre trupele care au definit mișcarea punk sau underground, care nu s-a limitat la Marea Britanie și SUA, ci a ajuns și în România. Orașul Timișoara, construit pe o mlaștină – de unde și titlul documentarului de Swamp City – a fost la rândul lui influenţat de această mișcare, tinerii de aici ascultând ilicit muzică punk încă din anii ‘80.

Dintre toate țările blocului estic, România a fost țara în care punk-ul a apărut și s-a dezvoltat cel mai târziu, întrucât acest gen de muzică nu era acceptat în perioada comunistă.

Documentarul debutează cu imagini de la primul Revelion de după Revoluția din 1989 – străzi pline de haos, verificări constante, dar cel mai important, mult dorita libertate. 

Fiind un studiu al scenei muzicale din Timișoara după căderea regimului comunist, filmul reușește să surprindă perfect esența mișcării underground, prin alăturarea poveștilor unor reprezentanți ai comunității din vremea respectivă. Genuri muzicale precum punk, hardcore sau new wave i-au inspirat pe tinerii timișoreni să fondeze trupe și să-și asambleze singuri instrumentele, deoarece ele erau foarte greu de găsit în oraș. Arc Gotic, Haos, Implant pentru Refuz, Umbre Zidite – acestea sunt doar câteva dintre trupele timișorene care au reprezentat mișcarea underground din vestul țării.

Rebeliunea specifică mișcării punk, transmisă de altfel și prin muzică, i-a împins pe tineri să organizeze petreceri la marginile orașului, să copieze casete aduse din străinătate și să le schimbe cu prietenii sau să înregistreze muzica difuzată de televiziunea sârbă sau cea maghiară pentru a o asculta mai târziu.

Filmul Swamp City, care marchează debutul regizoral al lui Bogdan Pușlenghea și pe cel de lungmetraj al lui Ovidiu Zimcea, redă atmosfera scenei underground din Timișoara din anii ‘90 şi 2000. Proiecţia sa a avut loc în cadrul seriei „Pauza de film”, lansată de Universitatea de Vest din Timișoara ca parte a proiectului „La UVT, Cultura este Capitală”.

Cei doi regizori împreună cu directorul de imagine Cristian Maghiar au fost prezenți la proiecție, oferind câteva detalii din culisele creării filmului. Ideile de la care au pornit, dificultățile întâmpinate, dar și problemele cu care încă se mai confruntă societatea actuală – au fost unele din subiectele abordate la final. 

Filmul a luat naștere fără o idee clară despre ce se dorea de la el, doar din dorința de a crea ceva care să ofere publicului o altă perspectivă asupra perioadei postdecembriste.

„Am început împreună cu Cristi Maghiar în 2016, iar ideea a venit stând la o bere și zicând că vrem să facem un documentar. Nu știam încă ce fel de documentar vrem să facem, dar am început să filmăm și în scurt timp ne-am cam dat seama ce vrem. Filmul a ieșit în 2021, după atâta timp în care am lucrat la filmarea şi montarea lui”, spune Bogdan Pușlenghea. 

Anii ’90 au fost bogați din punct de vedere al artiștilor și al trupelor care luau naștere. Rock-ul și punk-ul s-au dezvoltat tot mai mult. Totuși, acei ani au fost săraci din punct de vedere al organizării. Garajele și beciurile au devenit săli de repetiții, stațiile erau improvizate, iar videoclipuri și fotografii de atunci abia dacă există. Toate aceste lucruri sunt evidențiate în film.

„A fost dificil să găsim material, pentru că în perioada aia nu era nimic. Erau unele cazuri în care găseam două poze cu o trupă din vremea aia și cam asta aveau și ei. A fost foarte greu. Mare parte din material vine de la o trupă care era mai «strângătoare», să zicem, care a filmat mult: Arc Gotic. Ei încă au concerte și au fost consecvenți în publicarea unor albume. Și arhiva a durat mult să o găsim, în jur de câteva luni”, afirmă regizorul Ovidiu Zimcea. 

Multe figuri cunoscute ale underground-ului timișorean își fac apariția în film. Personaje ca Emil Biebel, Cosmin Motișan, Dan Nichici, Mimo Obradov și mulți alții povestesc într-un stil foarte natural cum era viața atunci și care au fost momentele fericite şi dificile prin care au trecut. 

Totuși, ce s-a schimbat? Problemele cu care s-au confruntat în trecut există și în prezent? Ovidiu Zimcea explică de ce acum e foarte greu să nu amesteci genurile de muzică și să atragi artiști și spectatori.

„Cred că oamenii în Timişoara s-au învățat cu chestia asta cu concerte gratis și nu mai vor să plătească bilet. Uite, de exemplu, dacă te duci în Bucureşti sau Cluj într-un club și e 5 – 10 lei intrarea, lumea merge, chiar dacă e DJ night, pentru că e muzică de toate genurile. Aici, dacă pui intrare la orice, lumea nu îți prea vine, că nu știe dacă îi place ce o să audă. E destul de complicat și de aia amesteci genuri, ca să fii sigur că vine lumea și să supraviețuiască localul”, spune regizorul.

„Mai e și problema spațiilor, pentru că dacă vin trupe mari, sigur vor merge mai bine la Budapesta, la Belgrad. Se duc acolo pentru că deja sala, infrastructura, experiența, per total vorbind, va fi un pic mai bună decât la noi. Trupele mici unde pot să concerteze? În restaurante și baruri eventual, iar capacitatea e de 50-80 de persoane”, adaugă colegul său, Bogdan.

Swamp City a fost deja prezent la festivalul Ceau, Cinema!, unde a avut și premiera în 2021, la Festivalul Internațional de film Transilvania, Festivalul de Film Central European, dar și la multe altele. Atmosfera anilor ’90, naturalețea personajelor, dar și diferențele și asemănările societății de atunci și de acum pot fi descoperite prin intermediul acestui documentar.

Distribuie:

Alexandra Angheluţă & Mădălina Spîrtic

Alexandra Angheluţă & Mădălina Spîrtic

Articole recente:

Ne bucuram ca vrei sa te implici

Cum crezi că ar arăta lumea din jurul tău dacă fiecare dintre noi ar face zilnic câte o faptă bună? Cum s-ar simți fiecare dintre noi dacă ar contribui la schimbarea în bine a unui alt destin?
Nu știm răspunsul pentru toată lumea, dar pentru noi e deja clar că ne simțim bine! Și pentru că ne place să împărțim…bunătatea, poveștile și dulciurile, căutăm colegi de echipă!