fbpx

„Short”, un festival dedicat prozei scurte la Cărturești

Festivalul dedicat prozei scurte numit „Short” a ajuns în acest an și la Timișoara, fiind organizat de Fundația Cărturești și prezent simultan în librăriile din București, Cluj și Iași.

 Isabella Crețan, organizatoarea evenimentului, ne-a povestit că prima ediție a avut loc în anul 2019, fiind gândit împreună cu scriitorul Marius Chivu, care a observat că proza scurtă este singurul gen de literatură ce nu se bucură de un festival. Restul edițiilor de după debut au fost susținute online, din cauza contextului pandemic.

Festivalul s-a desfășurat la mansarda Librăriei Cărturești Mercy, pe parcursul a trei zile, mai exact, 11-13 aprilie. În cadrul acestuia au fost invitați 6 autori de proză scurtă, câțiva debutanți, câțiva cu experiență, având ocazia să-și împărtășească gândurile și creațiile cu publicul.

Au avut loc discuții libere despre teme diversificate, atât despre literatură, cât și despre viață în general, cu trimiteri la experiențe comune – în raport cu anumite personaje sau momente ale creațiilor lor. 

În plus, pentru ca ambianța să fie cât mai comodă și plăcută, au fost servite pahare de vin și cafea, iar muzica nu a lipsit din peisaj. 

Prima zi i-a avut drept invitați pe scriitorii Cristina Ștefan și Augustin Cupșa. Aceștia au dialogat cu moderatorul Robert Șerban despre diverse subiecte literare, și pentru că cel mai bun argument pentru a lectura este chiar literatura, au citit fiecare din propriile cărți și au comentat pe baza acestora.

Una dintre abordările discuției a fost despre procesul de creație, despre cum se naște o poveste sau un personaj.

Cristina ne-a mărturisit că întotdeauna cunoaște finalul acțiunii, și totuși, nu se grăbește să ajungă cât mai repede în punctul acela, pentru că adună foarte multe detalii și construiește variate personaje, astfel încât să culeagă ce este mai bun. Și tot din detalii își găsește și inspirația.

Augustin ne-a expus că se inspiră din cotidian. Spre exemplu, atunci când se plimbă pe stradă, o face cât mai atent, pentru a putea observa diverse amănunte. În ceea ce privește participanții, tot el ne-a spus că nu ajunge la fișe de personaje, pentru că i se pare că le-ar creiona un „costum” din care nu ar mai putea ieși. 

A doua zi, scriitorii Adriana Jderu și Remus Boldea au fost cei invitați să dialogheze cu Tudor Crețu. Cei doi scriitori au făcut o lectură încrucișată: fiecare a citit din creația celuilalt. Un subiect întâlnit în cadrul discuției se referea la faptul că nu trebuie să existe prea multe cuvinte în proza scurtă, Remus Boldea fiind de părere că „Viața are prea multe cuvinte”. La sfârșit, publicul a fost încurajat să adreseze întrebări, iar cei doi au fost de acord să participe la un interviu ce se poate regăsi la finalul articolului. 

Cea de-a treia zi i-a avut în centru pe scriitorii Dorica Bolțașu și Iulian Tănase, conversația fiind ghidată tot de Tudor Crețu. Dorica și Iulian ne-au explicat că nu au avut intenția pură de a scrie o carte, ci pur și simplu s-a întâmplat. Ea a început acest proces ca o terapie, iar el a pornit de la o atmosferă de stand-up comedy. Mai exact, niște glume culese din cotidian pe care dorea să le împărtășească, apoi a continuat să scrie până când s-au adunat destule texte de proză scurtă.

Venind vorba tot despre procesul de creație, dar în ceea ce privește un roman, Iulian ne-a expus că pregătește mai întâi finalul:

„E ca și cum ai spune că vrei să pleci într-o călătorie în Thailanda. Nu știi cum ajungi acolo. Nu ajungi cu avionul în niciun caz. Dacă vrei să scrii un roman, mergi pe jos. […] E diferența între a fi turist și a fi călător – cel din urmă e curios să vadă ce întâlnește pe drum.” 

C:\Users\User\Downloads\0f4d157a-46de-470b-9ae3-ec6615a5c489.jpg

Festivalul „Short” a fost o incursiune captivantă în lumea poveștilor și a imaginației. Evenimentul a reușit să adune o varietate impresionantă de voci și stiluri, fiecare scriitor aducând cu sine un univers aparte. În public s-au remarcat atât pasionați ai lecturii, ai scrisului, cât și curioși de proză scurtă. 

La final, am adresat câteva întrebări scriitorilor participanți pentru a putea observa diversitatea lor creativă. 

C:\Users\User\Downloads\cc70e08e-a99c-4d83-9b25-4f0777f965cf.jpg

De ce proză scurtă și nu altceva?

Remus: Am încercat să scriu de când m-am apucat de citit, pe la 15 ani. Se întâmplă să citești niște autori care-ți traduc stările pe care le ai și îți dai seama că cititul te face să te simți mult mai puțin singur. Cam acesta e rolul cititului. Mie mi s-a activat dorința asta de a scrie și am început să scriu roman, de fapt am eșuat lamentabil de fiecare dată când am încercat, pentru că nu știam cum se face chestia asta, n-aveam nicio idee. Tot ce scriam mi se părea că nu are niciun fel de viață. Apoi am participat la niște cursuri unde puteam să scriu un text cap-coadă: e foarte important să termini ceva când te apuci. Proza scurtă îți dă dopamină imediată.

Adriana: Proza scurtă este, așa cum îi zice și numele, efemeră, dar în același timp, intensă. Eu caut în proza scurtă experiența care poate să dureze puțin, dar să aducă mult în viața mea. Atunci când mi-a plăcut un roman, da, mi-a plăcut, dar când mi-a plăcut o proză scurtă… m-a schimbat cu totul.  

Pentru că ați publicat o carte, ați fost expus/ă și unor critici din partea publicului. Cum v-ați obișnuit cu ele și cum credeți că pot influența un scriitor?

Remus: Eu am fost foarte norocos. Cartea me,a în primele două luni de când a apărut, a avut parte de niște reacții foarte bune pe social media, de la niște oameni care se pricep la scris. De la Iulian Tănase la Mircea Cărtărescu. A fost absolut un șoc. Într-adevăr, după câteva luni am început să primesc tot felul de recenzii negative, dar care erau în zona de răutăți. Dar feedbackul pozitiv pe care l-am avut de la niște oameni care chiar se pricep la scris m-a blindat și l-am primit cu amuzament.

Adriana: Critica e sănătoasă, zic eu. De multe ori e ca o oglindă care mi se pune în față și-mi dau seama ce și cum am făcut. Când am lucrat la carte am fost destul de mult implicată în poveste și nu am capacitatea de a mă detașa pentru a vedea din afară personajele mele și prozele pe care le-am scris. Comentariile negative au de-a face mai mult cu persoana care le emite, nu neapărat cu evaluarea cât mai obiectivă a literaturii.

Care este prima carte care v-a făcut să spuneți „Gata, de azi citesc!”?

Remus: „De veghe în lanul de secară”, de Salinger. A fost pentru prima dată când am citit o carte și am simțit că timpul nu există. 

Adriana: „Cum am fost omorâtă”, găsită în biblioteca tatălui meu. M-a fascinat titlul. 

Ce carte credeți că este un „must read” pentru tinerii din ziua de azi?

Remus: Îmi e foarte greu. Cred că „Moromeții” de Marin Preda. Mi se pare că e predat prost Marin Preda. E unul dintre cele mai bune romane scrise în limba română și mi se pare că profesorii de limba română îi fac, de mulți ani, un deserviciu lui Marin Preda pentru că nu reușesc să îi apropie pe puști, pe puștoaice, de universul lui. 

Adriana: Mie-mi place foarte mult ,,The Chronology of Water”, de Lidia Yuknavitch. Oferă o relatare foarte intimă a vieții ei, care m-a făcut să mă simt mai puțin singură în anumite experiențe. Cred că ajută să citim cărți care ne arată că avem toți ceva în comun: adică toți suntem oameni. 

Credeți că proza scurtă este pentru un anume tip de public?

Remus: Da, cred că proza scurtă este pentru oamenii care citesc foarte atent și sunt foarte atenți la limbaj și iau cititul foarte în serios.

Adriana: Cred că proza scurtă este pentru anumite momente. E un gen de proză care necesită mai puțină concentrare, să zicem, dedicare, pe termen lung, dar cu siguranță orice fel de cititor poate să găsească anumiți autori care sunt pe gustul lor. 

Pentru că ați participat la un curs de scriere creativă, în ce măsură credeți că ajută o astfel de experiență un scriitor sau un potențial scriitor?

Remus: Mie mi se pare că existența cursurilor de scriere creativă mărește calitatea scriitorilor care apar. Pentru că sunt multe greșeli pe care le faci inevitabil atunci când te apuci să scrii, iar cursurile astea te fac mai conștient de posibilele greșeli și de metodele pe care poți să le aplici să nu le mai faci așa de des. 

Adriana: Cred că sunt aspecte mai degrabă tehnice legate de scris care se pot învăța. Nu o să-ți spună nimeni care este viziunea ta, care sunt interesele tale. Eu am învățat să elimin stângăciile de început. Așa cum un pictor exersează ani de zile, așa cum un dansator face sute de piruete până iese ceva perfect, așa și un scriitor are nevoie să învețe meșteșug. 

Cât de greu sau ușor este să vă găsiți inspirația și ce i-ați recomanda cuiva la început de drum din acest punct de vedere?

Remus: Să fie foarte atent și să citească foarte mult. Nu ai cum să scrii dacă nu citești. Să fie atent la cum vorbesc oamenii, la poveștile pe care le zic și să nu judece.

Adriana: Inspirația e peste tot. În volumul „Spații mici” chiar am proze care, inițial, au plecat de la o știre pe care am văzut-o la televizor, o discuție pe care am auzit-o pe stradă, de la o amintire… de oriunde. E foarte important, ca scriitor, să îți ții mintea deschisă și să fii receptiv la lucrurile care îți atrag atenția și te fac să te întrebi „de ce?” sau „cum ar fi dacă?”.

Ați avut momente de blocaj în timp ce scriați? Și dacă da, cum le-ați depășit?

Remus: Încep să scriu toate prostiile care-mi vin în cap. Momentele de blocaj vin dintr-un narcisism, o nesiguranță foarte mare, în sensul că tu ești blocat pentru că te gândești că ceea ce ai scris nu e foarte bun. Trebuie să-ți dai voie să scrii prost. Atunci când scrii prost, nu ai cum să rămâi blocat, pentru că oricine poate să scrie prost.

Adriana: Când am avut un blocaj, m-am oprit. Nu încerc să mă opun și să insist până în punctul în care nu-mi mai face plăcere să scriu. Aștept o vreme, mă ocup poate de alt text sau citesc, și când simt că mă pot întoarce la povestea respectivă, o fac. Important este să îmi păstrez starea de joacă și de plăcere în text.

Cum v-ați descrie cartea în 5 cuvinte cheie?

Remus: Cu înjurături, din când în când amuzantă, curajoasă, tristă și inconfortabilă.

Adriana: Jucăușă, intimă, amuzantă, organizată și delicioasă. 

Distribuie:

Articole recente:

Ne bucuram ca vrei sa te implici

Cum crezi că ar arăta lumea din jurul tău dacă fiecare dintre noi ar face zilnic câte o faptă bună? Cum s-ar simți fiecare dintre noi dacă ar contribui la schimbarea în bine a unui alt destin?
Nu știm răspunsul pentru toată lumea, dar pentru noi e deja clar că ne simțim bine! Și pentru că ne place să împărțim…bunătatea, poveștile și dulciurile, căutăm colegi de echipă!