Ce-ar fi viața fără un pic de sport? Ce este scrima și de ce unii sunt foarte deschiși să practice acest sport?
Ei bine, o tânără studentă la UVT vă va spune când a început să practice acest sport și ce anume a încurajat-o să continue cu scrima.
Brigitte Radu este din Timișoara, are 20 de ani și este studentă la Facultatea de Educație Fizică și Sport, secția Kinetoterapie și motricitate specială. Ea practică sport de mult timp, scrima fiind pasiunea ei favorită.
De unde pasiunea pentru scrimă?
Când am fost mică, am fost într-o tabără sportivă la Sighișoara. Acolo am cunoscut o fată care practica scrima. Era la spadă și venea din București. Povestea atât de frumos despre acest sport…
Când m-am întors acasă în Timișoara, am început să caut antrenori de scrimă. I-am găsit pe Teo Moisuc și Iulian Teacă, și încă de la primul curs cu ei am realizat că vreau să continui acest sport.
De la ce vârstă practici scrima?
Am început scrima de la 15 ani, după ce am terminat cu examenele din clasa a VIII-a și am realizat că vreau să mă apuc serios de un sport. Inițial, nu voiam să fac performanță, dar până la urmă, cu multă muncă, am reușit să ajung la un punct mai înalt.
Cine te-a ambiționat să practici acest sport?
Fata pe care am cunoscut-o la Sighișoara m-a inspirat. Îi sunt foarte recunoscătoare. Mama m-a ambiționat foarte mult să practic un sport. Nu se aștepta să aleg chiar scrima, dar cu timpul m-a susținut.
De la ce vârstă ai început să faci performanță?
Performanța am început-o după un an, chiar doi pot să spun, după ce am învățat diferite tehnici. S-au ocupat antrenorii de mine și am început să merg la antrenamente zilnic și să lucrez cât se poate de serios și cu multă plăcere.
Dacă nu practicai scrima, ce sport ai fi ales?
Dacă nu aș fi început scrima, probabil aș fi practicat atletismul. E un alt hobby de-al meu, să alerg la crosuri de 5 km. Totuși, nu aș da absolut niciun alt sport pe scrimă. M-am îndrăgostit de acest sport.
Când ai câștigat prima medalie și la ce concurs?
Încă țin minte când am câștigat prima mea medalie, la 16 ani. A fost un concurs local, de sală. Nu a fost un concurs extrem de important, dar atât de tare m-am bucurat pentru acea medalie, pentru că știu că a fost munca mea și chiar am fost motivată să câștig.
Consideri că facultatea pe care o urmezi te împiedică să renunți la sportul pe care îl practici?
Nu pot spune că facultatea mă împiedică, dar trebuie să avem o organizare foarte bună. Cuvântul ,,organizare” este esențial, mai ales în sport. Pot să-mi împart timpul și pentru învățat și pentru sport. Dacă există și voință, orice este posibil.
Sursă foto: Brigitte Radu arhiva personală
