fbpx

Salvatorii zâmbitori ai copiilor

*Acest articol face parte din revista În Bine cu numărul 5, care va apărea la sfârșitul lunii iulie, și este scris în 6 iunie.


„Salvarea copiilor din întreaga lume reprezintă un lucru imposibil doar dacă refuzăm să-l realizăm.” Așa spunea Eglantyne Jebb, cea care a fondat în 1919 Save the Children Fund și cea care redactează documentul care devine Declarația Drepturilor Copilului, adoptată în 1924 de Liga Națiunilor Unite.

Save the Children International este cea mai mare organizație independentă pentru protecția drepturilor copilului din lume. Activează în peste 120 de țări. În România, există filiale în 14 județe și în București. Cea din Timișoara acționează în interesul copiilor, de peste 25 de ani. Par doar cifre, însă, în tot acest timp, extrem de mulți copii aflați în situații vulnerabile au fost ajutați: cei cu părinți plecați la muncă în străinătate, cei aflați în risc de abuz sau exploatare și cei care provin din medii socio-economice precare. Salvați Copiii salvează viețile celor mici. Luptă pentru drepturile lor. Și îi ajută să își valorifice potențialul.

Am vorbit cu Denisa Bodescu, coordonator al echipei de voluntari de la Salvați Copiii Timișoara. Spune despre ea simplu, că e din Caransebeș, „nu am avut bunici la sat, dar a fost frumos cu copiii vecinilor, în anii `90, printre blocuri toată ziua, cu pauze de masă şi somn. O să am 30 de ani când o să apară revista. Timp de 12 ani, casa mea a fost Liceul Teoretic Traian Doda din Caransebeș, unde, la liceu, am fost la profilul matematică-informatică. Informatică intensiv.”

A știut dintotdeauna că vrea la Medicină, deși a avut o „rătăcire” spre Arhitectură la un moment dat, datorată talentului la desen și specializării de la liceu. A urmat cursurile Universităţii de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara, la Facultatea de Medicină, specializarea Medicină Generală, timp de 6 ani. Apoi, a intrat în programul de rezidenţiat al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Louis Ţurcanu” din Timişoara, Clinica de Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică, Secţia Chirurgie Pediatrică. „Adică, în traducere, sunt medic rezident chirurg pediatru, în ultimul an (anul V).”

În copilărie, imediat după Revoluție, spune că a făcut parte dintr-o familie care a întâmpinat neajunsuri materiale. „Nu-ți imagina că a fost foarte grav, dar eu nu ştiam ce e aia păpuşă Barbie, penar cu carioci, nu mergeam în vacanţe la munte sau la mare.” Dar a fost o familie educată, care a înțeles că, prin investiţie intelectuală, îşi poate depăşi cu mult condiţia şi a facut-o foarte bine. „E un aspect important, pentru că mediul familial m-a făcut să cred în puterea educaţiei şi să fiu recunoscătoare pentru tot ce am (sănătate, oameni, momente), astfel că simt nevoia să ofer bine înapoi comunităţii şi asta se întâmplă şi prin voluntariat.”

De Salvați Copiii Timișoara a auzit în anul II de facultate, datorită unei invitații făcute de profesoara Maria Puiu, la marșul pentru Ziua Bolilor Rare. Și i-a rămas în minte. În anul V de facultate, a participat la proiectul „Educație pentru Sănătate”, un proiect de informare în școli. Acesta îi oferea posibilitatea să aibă un dialog cu elevii despre sănătate, sport, nutriție sau gândire pozitivă. S-a implicat doar două-trei luni însă, pentru că „examenele erau după colț”.

Denisa împărțind pliante la Ziua Bolilor Rare

Programul de rezidențiat i-a oferit posibilitatea să se pregătească pe mai multe secții intraspitalicești. Dintre acestea, trei luni a fost la Pediatrie, unde l-a cunoscut pe profesorul Mihai Gafencu, Preşedinte Salvaţi Copiii România. La un moment dat, era nevoie de un coordonator pentru voluntari și așa am apărut eu. „Îmi place să spun că interviul meu a durat trei luni, cât timp am lucrat pe secţie, suficient cât să mă cunoască şi să aibă încredere să lase voluntarii pe mâna mea. Acum, dacă a fost o situaţie disperată şi a regretat apoi, e prea târziu. Încă pare vesel când mă vede.”

Nu așa își imagina că va reîncepe voluntariatul în organizație, ca reprezentant al grupului de voluntari, „dar am avut parte de tot sprijinul echipei filialei şi de toată îngăduinţa şi bunătatea, echipă care-mi este în minte şi în inimă şi tare aş vrea să ştie asta.”

Ce responsabilități are Denisa? Face de toate. „Sunt HR, psiholog, fotograf, şofer, gardian, doamna care vorbeşte mult, doamna cu mâncarea. Am şi multe privilegii: pot să postez ce vreau pe internet, pot să mănânc în timpul şedinţelor şi mereu am un loc unde să mă aşez. Nu ştiu cum mai rezist.”

Deși deține titlul oficial de coordonator al echipei, crede că nu s-ar descurca fără cel mai activ voluntar, Alexandra Nicolescu, alintată de prieteni Nana. „Am găsit în Nana un partener de nădejde, dar mai ales o prietenă pe viaţă. Mi-e dragă. Şi ne completăm. Eu sunt cea strictă, hotărâtă sau rebela grupului, pe când Nana e cea permisivă, blândă şi iubitoare, echilibrată. Îmi place să cred că responsabile suntem amândouă. Nu muncim cot la cot. De cele mai multe ori, ea duce greul, eu doar o chestionez. Dacă eu nu pot, ea mereu poate. Şi îi mulţumesc.”

Salvați Copiii Timișoara, în ceea ce privește activitatea voluntarilor, se ocupă de susținerea proiectelor de informare în școli, la clase din Timișoara sau împrejurimi. Aceste proiecte au la bază subiecte precum drepturile copilului, educație pentru sănătate, bullying și cyberbullying, dar și antidrog, care este în lucru. Filiala dispune de Centre Educaționale, adică mai multe clase, la Generalele nr. 1, 11 și 25. Acolo sunt oferite servicii de tip after-school pentru copiii vulnerabili, cu situație socio-economică precară. „Activitatea se desfăşoară în prezenţa unui educator şi a unui număr variabil de voluntari. Întotdeauna copiii centrelor au fost primii care au beneficiat de sesiunile de informare ale echipei de voluntari.”

E o diferență foarte mare între copiii care au ambii părinți acasă, de care are cine să se ocupe și care au posibilitatea de a merge la școală, și cei care nu au nici o posibilitate. „M-a impresionat deschiderea lor față de ce le povesteam noi. Erau foarte calzi și prietenoși. Iar îmbrățișarea de copil, sinceră, cu iubire, îți confirmă că faci ce trebuie pentru ei și te încurajează să continui.”

Voluntarii mai participă la evenimente locale și naționale ale organizației, în funcție de nevoi (campanii de strângere de fonduri, de vaccinare, training-uri pe diverse teme). În fiecare an, activitatea lor este sărbătorită la munte, prin veselie şi pregătire temeinică pentru perioada imediată evenimentului, dar și la Întâlnirea Anuală a Voluntarilor, unde participă cei mai activi voluntari din ţară. De asemenea, au participat cu stand și activități importante la evenimente din oraș (Plai sau Street Delivery), la Festivalul ISWinT (la care au avut un workshop de șapte zile despre voluntariat, „a fost onorant ca echipa noastră să fie luată drept exemplu”) sau la Festivalul de Teatru „Copil în Europa”. Au avut și o spălătorie de biciclete la un eveniment Verde pentru Biciclete, sau un flashmob, în Piața Libertății, unde au militat pentru drepturile copilului. „Cam cu asta ne ocupăm. Pare puțin. Dar nouă ne ia tot timpul.”

În ultima perioadă, le-a fost foarte greu să își desfășoare activitățile, pentru că toate se bazează pe contact uman. Au lucrat de acasă, au îmbunătățit materialele de informare existente și au făcut un grup la nivel național, prin care încercau să se susțină reciproc. Pe voluntari, i-au încurajat să se bucure de timpul liber și să se ocupe de mintea lor, cu o carte sau un film bun. „Am susţinut proiectele naţionale de strângere de fonduri pentru copii, pentru spitale, prin promovarea intensă în mediul online, dar şi prin participarea la una dintre cele mai populare campanii în vreme de pandemie, Salvez cu poveşti.”

Au preluat ideea colegilor lor din state, „Save with stories”, transformând-o în campania „Salvez cu povești”. Aceasta are în centrul atenției copiii din comunitățile vulnerabile, grav afectate de pandemia cu coronavirus. „Este o situaţie care a afectat nu doar educaţia copiilor, dar a şi agravat condiţiile de sărăcie în care trăiesc, punându-le în pericol chiar supravieţuirea.” Astfel, au rugat persoane publice sau care realizează un impact pozitiv în comunitate, să se filmeze în timp ce citesc o poveste pentru copii, clip-uri care se găsesc pe paginile organizației.

„Nu ştim dacă vom reîncepe activitatea anul acesta, dar continuăm să ne îmbunătăţim materialele. Ne-am fi dorit să organizăm un Charity Yard Sale, diverse sesiuni de training, să ne întâlnim cu beneficiarii proiectului Prieteni de suflet, copii/tineri cu sindrom Down.”

Le e dor.

Author

Distribuie:

Articole recente:

Ne bucuram ca vrei sa te implici

Cum crezi că ar arăta lumea din jurul tău dacă fiecare dintre noi ar face zilnic câte o faptă bună? Cum s-ar simți fiecare dintre noi dacă ar contribui la schimbarea în bine a unui alt destin?
Nu știm răspunsul pentru toată lumea, dar pentru noi e deja clar că ne simțim bine! Și pentru că ne place să împărțim…bunătatea, poveștile și dulciurile, căutăm colegi de echipă!