fbpx

Prietenia crescută între rafturile de cărți

Anitta Pelin
Anitta Pelin
fete-min

Deși prietenia lor e „alt subiect”, Oana Doboși și Raluca Selejan nu pot vorbi decât completându-se și întrerupându-se una pe cealaltă. Oana se declară „ambițioasă, optimistă și muncitoare”, iar Raluca spune că e pasionată de ceea ce face, „și asta îmi dă curaj și încredere să fac ceea ce trebuie pentru librărie”, dar și diplomată. Oana e pasional-impusivă, Raluca cântărește deciziile mai mult. Oana e extrovertită, Raluca e introvertită. Pare că sunt la poluri opuse, însă, pe lângă prietenia puternică pe care o au, punctul lor comun este iubirea pentru cărți. Iubire atât de puternică, încât au transformat-o în Librăria La Două Bufnițe.

Mediul de afaceri este într-o continuă dezvoltare, iar fetele trebuie mereu să se reinventeze, să nu cadă în capcana monotoniei când au impresia că lucrurile merg bine. La Două Bufnițe este o librărie independentă, care susține scriitorii locali și care a crescut „încet, dar sigur, de la an la an”, așa cum spune Oana. „Am crescut din toate punctele de vedere: a ofertei de carte, a reorganizării spațiului, a echipei și a evenimentelor. Inclusiv din punct de vedere profesional, noi. Am crescut calitativ și cantitativ. Încercăm să ne reinventăm de la un an la altul.”  

Fiind o librărie independentă, topurile cărților arată mereu diferit față de cele online sau ale lanțurilor de librării. Raluca spune că „arată diferit pentru că se simte foarte mult și echipa noastră, adică sunt recomandările noastre.” Nu doar că recomandă cărțile, ci le și promovează prin evenimentele pe care le desfășoară în librărie: fie că-i „cartea lunii”, lansările de carte sau „duminica poveștilor”. La ele în librărie, mereu e activitate, mereu e câte un om pe care vezi că își ridică ochelarii de pe nas după un raft, mereu e câte un „puștan” care se distrează cu o carte pe balansoar sau câte o adolescentă cuibărită pe o mini-canapea. Locul e exact ca Unirii (probabil pentru că face parte oarecum din Piață): mereu în mișcare, mereu viu, colorat și plin de soare.

Copiii trebuie învățați de mici că e bine să citească, iar Oana și Raluca s-au conformat acestui plan, realizând Duminica poveștilor, eveniment care se desfășoară în (ați ghicit) fiecare duminică, de la 12, la care se citesc povești copiilor. Totodată, desfășoară evenimentele la care copiii prezintă cărți altora, la care se lucrează mai mult, pentru ca ei să fie „siguri pe ei, hotărâți și încântați de proiect”. În acest caz, se alege o carte, împreună cu elevii și profesorii, după care se exersează des, pentru că cei mici „au nevoie de puțin ajutor în exercițiul de a fi prezentatori-moderatori.” Tot pentru copii, din două în două săptămâni, colega lor Livia desfășoară un atelier în care face tot felul de activități practice, pornind de la o carte pe care o alege ea. Atelierul se numește „Să poveșterim cu Livia”.    

Relația cu cititorii s-a construit treptat și bucuria oamenilor se vede de fiecare dată când revin. Oana spune că au influențat cititorii prin rafturile de recomandări, „oamenii nu revin doar să se uite prin librărie, ci revin și ne întreabă ce-a mai apărut, ce-ați mai citit, ce recomandați.” Raluca adaugă că, pentru ele, este foarte important raftul de recomandări, „încercăm să facem mici notițe care sunt pe rafturi, să scriem fiecare din echipă, de ce recomandăm anumite cărți care nu sunt la raftul cu recomandări, dar sunt în biblioteci.”

Și, cu toate că le face plăcere să stea de vorbă cu oamenii care le calcă pragul, de multe ori, Oana și Raluca se ascund în spatele teancurilor de acte sau al telefonului. Raluca este cea care se ocupă de partea de comunicare, de marketing și organizarea evenimentelor, iar Oana este cea care are grijă de stocuri, facturi și partea administrativă. „Nu e nici interesant pentru public, nici nu vede publicul, e o rutină”, spune Oana. Raluca adaugă că „nu e neapărat creativ și interesant, dar e necesar. Nu mi se mai pare că e greu, e mult.”

O zi din viața lor e normală, „venim, ne uităm la raft, vedem ce mai e nou, după care fiecare se așează în cuibul ei și începe munca: vorbim la telefon, scriem sau răspundem la mailuri, participăm la evenimente. Sunt inclusiv zile când suntem și noi în față, la casă.”, spune Oana.

Suntem un popor care nu citește. Toate studiile de piață care se fac pe consumul de carte ne plasează pe ultimul sau penultimul loc. Jonglăm cu bulgarii, ori ei, ori noi. Raluca crede că „rolul unei librării, dincolo de aspectul comercial, este să creeze cititori și public cumpărător de carte. Are rolul de a te educa, în sensul să te învețe să citești și să cumperi o carte, să susții piața de carte sau să vii la un club de lectură.

Pe lângă evenimentele pe care le desfășoară pentru dezvoltarea publicului în direcția lecturii, realizează și stagii de practică și voluntariat. Au un parteneriat cu Facultatea de Litere din cadrul Universității de Vest, prin care studenții pot veni să realizeze cele 60 de ore de practică obligatorii. „Învață să preia și să așeze cărți la raft, să interacționeze cu clienții sau să stea la bar. Lucrează efectiv cot la cot cu noi, suntem foarte mândre de asta. Le spunem de la început că într-o librărie jobul nu înseamnă să citești, ci să lucrezi”, spune Raluca.

Primele lor voluntare, două fete de clasa a VI-a cu care organizaseră evenimente pentru colegii mai mici, au venit după cursul festiv în librărie și le-au zis „gata, am terminat școala, când facem planul pentru voluntariat?!” Erau două fete foarte harnice, de care Raluca și Oana au prins foarte repede drag. „Și-au dorit atât de mult, încât din două ore pe zi cât era vorba inițial să vină, au venit patru, uneori și mai mult. Iar două săptămâni, s-au transformat într-o lună. Au învățat la 12-13 ani inclusiv să încaseze cash și cu cardul, erau super încântate”, spune Raluca. De atunci, au tot venit voluntari. Mereu e câte cineva care e dispus să dea o mână de ajutor câteva ore în librărie.    

Vara trecută au avut și primele internship-uri, conform noii legi din 2018. „Am avut două colege (le putem spune deja), Ioana Jinga, care termina clasa a X-a, și Iulia Nedelcu, care avea Bacalaureatul, și s-au descurcat de minune! Le-am lăsat zile întregi librăria fără nicio frică pe mână. Cu cheie, cu casă, cu tot! Sunt două fete foarte deștepte, care citesc foarte mult. Sunt așa, un fel de mândria noastră, deși e meritul lor.”, adaugă Oana.

Planurile pentru următorii cinci ani sunt bine puse la punct. Oana își dorește ca „toată lumea să conștientizeze că La Două Bufnițe nu sunt doar două bufnițe, ci o echipă întreagă. Vrem să menținem echilibrul între comercial și valori, pe care ni l-am propus de la început, să selectăm cu atenție oferta de carte și să promovăm în continuare literatura română.” Raluca, și ea, își dorește „mai multe evenimente cu scriitori români, mai mulți scriitori străini decât am avut în trecut în librărie și mai multe evenimente pentru copii.

Tot ce putem să le dorim este ca aceste lucruri să se îndeplinească, iar cititorii să fie cât mai mulți!


Share:

Share on facebook
Facebook
Share on pinterest
Pinterest
Share on linkedin
LinkedIn

Articole recente

Final de capitol: studenția în pandemie

Poveștile, gândurile și impresiile absolvenților PFC Minunata viață de student… E perioada în care trăiești fiecare moment la o intensitate uriașă. Pășești spre necunoscut, începi

Ne bucuram ca vrei sa te implici

Cum crezi că ar arăta lumea din jurul tău dacă fiecare dintre noi ar face zilnic câte o faptă bună? Cum s-ar simți fiecare dintre noi dacă ar contribui la schimbarea în bine a unui alt destin?
Nu știm răspunsul pentru toată lumea, dar pentru noi e deja clar că ne simțim bine! Și pentru că ne place să împărțim…bunătatea, poveștile și dulciurile, căutăm colegi de echipă!