La Petrila, mai întâi au fost minele și apoi orașul. E soarta tipică oricărei localități monoindustriale din Valea Jiului. În Petrila se află cea mai veche mină din România, care a fost închisă după 156 de ani de activitate, în 2015.
În 2012 s-a format o echipă care a decis că Mina Petrila trebuie să trăiască. „Fiecare a venit atunci cu anumite soluții. S-a pus problema ca ea să fie păstrată ca element identitar în oraș, după modelul din afară. Ilinca Păun, care este arhitect și președintele asociației Planeta Petrila a venit în momentul în care se discuta dărâmarea a tot ceea ce înseamnă clădirile minei. Ea a făcut prima tabără de arhitectură aici, acesta fiind și primul pas de a introduce în patrimoniul industrial anumite clădiri.”, mărturisește Ina Berar, vicepreședintele asociației „Planeta Petrila”.
Regizorul Andrei Dăscălescu a venit și el pentru prima dată în Petrila, în 2013. Tot în acel an s-a vorbit despre închiderea minei și despre perimetrul care va fi „ecologizat” – acest termen traducându-se printr-un morman de moloz. Așa că Andrei a rămas în zonă. Urma un workshop inițiat de Ion Barbu și organizat de Ordinul Arhitecților, la care au participat câțiva studenți străini și de la arhitectură. Doreau să vadă ce pot face cu clădirile de la Mina Petrila și să propună diverse forme de conversie pentru a nu fi demolate. Totul a început din dorinţa de a ajuta, făcând un mini-filmuleţ. Andrei a documentat mult situaţia, iar de la un clip, a decis că acesta va fi al doilea lungmetraj al său. Documentarul „Planeta Petrila” surprinde inițiativa de a salva orașul prin artă, sub îndrumarea creativă a artistului Ion Barbu.
În 2014, fosta stație de pompe din incinta minei este pusă în valoare printr-o intervenție temporară (devenită în timp permanentă) deschisă publicului. Este prima clădire din incinta minei pe care au numit-o Centrul Pompadou. Trei arhitecți au lucrat intens la acest proiect: Ilinca Păun, Cristina Sucală și Ina Stoian. „Este un spațiu de joacă și spectacol, viu colorat. O considerăm imaginea Planetei Petrila”, adaugă Ina Berar.
Printre acțiunile întreprinse pentru a salva Petrila se numără organizarea Festivalului Național de Teatru Subteran în mai 2015. În cele cinci zile de festival au fost proteste, spectacole cu nuanță culturală și deschideri de muzee. Dar, în octombrie autoritățile au decis însă închiderea minei și demolarea clădirilor din ansamblul minier, îngropând toată istoria orașului odată cu cărbunii.
2016 a venit cu vești uimitoare. Clădirile au fost salvate și mina a fost declarată ansamblu de patrimoniu în categoria A, singurul din Valea Jiului. În luna noiembrie, a fost lansat documentarul „Planeta Petrila” la Festivalul Internațional de Film Documentar din Amsterdam, fiind apreciat la scară largă. A primit și premiul pentru „Cel mai bun documentar” la Premiile Gopo din 2018.
Inițiativa s-a transformat în asociație în 2018 și a primit același nume ca documentarul „Planeta Petrila”. Este alcătuită din patru entități: Asociația „Ideilagram” din București, Asociația „PlusMinus” din Cluj-Napoca, Asociația „Colonia Veselă” și Primăria orașului Petrila. Cu ajutorul muncii voluntare a echipei care a lucrat la proiectul „Capitală Culturală Europeană 2021” Timișoara, au inițiat Programul de Regenerare prin Inițiative Culturale (PRIC). Proiectul constă în generarea și implementarea de evenimente culturale, de a crește consumul cultural la nivel local.
Ziua Minelor Deschise are loc chiar de Ziua Muncii și este sărbătorită deja de 2 ani. „Anul trecut, s-au creat niște spații și s-au realizat tururi ghidate. Suzana Dan, artist grafic, a reamenajat Biblioteca Tehnică „Marian Novac”. A făcut un spațiu intitulat „Romanul colectiv”. Ion Barbu a venit cu inspirația. Tot Suzana, la atelierul mecanic, unde erau foarte multe utilaje, strunguri, prese, lopeți și topoare pentru subteran, a făcut un spațiu intitulat „Carantină”. A fost spectaculos! Era pământ pe jos și totul era înfoliat în negru.”
Muzeul Salvatorului Minier poate fi și el vizitat. Conține piese adunate de Cătălin Cenușă la închiderea minei Petrila. El a pornit un mic muzeu al salvatorului minier, unde există aparate de la accidentul din 2008 care au explodat. „El își investește mult timp aici. Simte responsabilitatea pe care a primit-o în Planeta Petrila, a fost personajul principal. Îl considerăm sufletul și motorul Planetei.” Un tur la mină înseamnă inclusiv intrarea în lămpărie, dar și în Mina Școală, o galerie foarte mare, în care Cătălin Cenușă a adus cărbune.
„Mother’s Museum sau Casa Memorială I.D. Sîrbu, pot fi și ele vizitate. Sunt mici bucățele ale Planetei, chiar dacă nu sunt oficial incluse. De la Casa Memorială I.D. Sîrbu a pornit tot. Acolo se țin ședințele „conspirative”. Acolo e punctul 0 al întregii mișcări. De acolo au crescut lucrurile. Merită văzută și pentru încărcătura literar-culturală lăsată.”
Puțul nou cu schip este cea mai nouă din clădirile clasate ca monument istoric. Planeta Petrila își propune să amenajeze un centru (hub) pentru robotică – o activitate de viitor care îi mai motivează pe tineri să rămână în Valea Jiului.
Mihai Danciu, arhitect și profesor la Facultatea de Arhitectura și Urbanism de la Universitatea Politehnică Timișoara, este și el foarte implicat în asociație. „A reabilitat clădiri. Aduce studenți de la Facultatea de Arhitectură și Urbanism pentru a-și face practica de două săptămâni aici. Prima ediție Robotics Valley, din 2019, a adus în discuție diverse subcategorii ale industriei IT: robotică, web design, programare. S-a desfășurat în Hala Compresoarelor noi de la Mina Petrila. A avut voluntari de la echipa de robotică Petrila. Ideea a fost tot a lui Mihai. A atras foarte mulți oameni. Au venit din tot județul Hunedoara.”, mi-a spus Ina.
Toamna petrileană a fost una roditoare. Pe 27 septembrie 2019 s-a desfăşurat cea mai amplă acţiune de voluntariat organizată recent în Petrila, prin evenimentul Greenpeace Romania, de plantare şi ecologizare. Noaptea Albă a Galeriilor a adus și ea, din nou, Petrila între cele 13 orașe din țară care țin muzeele și galeriile deschise până târziu în noapte. Adolescenții din Vale au folosit spațiul minei, unde au organizat „BASS THE MINE – First Edition of SUBSOL”, o petrecere de Halloween cu Horror Tour și Escape room.
Anul 2019 a fost unul plin de concerte, festivaluri, evenimente artistice, acțiuni de implicare civică, școali de vară, comemorări, tururi ghidate de Cătălin Cenușă, care au adus la Planeta Petrila peste 6.000 de vizitatori. Și nu se opresc aici.
După succesul de anul trecut, asociația va continua colaborarea cu RO 063 Wafy și Robotics 4.0 și vor organiza Robotics Valley 2020. Evenimentul va consta într-o sesiune de prezentări din partea unor profesioniști în domeniu, spectacole și o competiție. Proiectul a luat așa amploare încât a fost selectat și la Timotion, printre cele 23 de organizații care vor avea oportunitatea de a alerga la Timotion VI.
Desfășurat între lunile mai – noiembrie 2020, Programul de Regenerare prin Inițiative Culturale de anul acesta dorește să marcheze trecerea ansamblului din proprietatea Societății Naționale Închideri Mine – Valea Jiului (SNIM-VJ) în cea a Consiliului Județean Hunedoara și, așadar, inițierea procedurilor de conversie funcțională.
Cultura poate reprezenta una dintre cele mai bune soluţii prin care un oraş minier, cum este Petrila ar putea fi salvat şi readus pe o direcţie de dezvoltare locală.
„Consider că suntem ultimele generații care se mai identifică cu mineritul din momentele în care funcționa. Generațiile nu mai au cum să le simtă, să le trăiască, e un motiv pentru care trebuie să se păstreze ce a însemnat mineritul aici”.
