fbpx

ORFEVRU – meșteșug născut din iubire

Raul Bastean
Raul Bastean
96423319_894872004286356_3290363626442981376_n

Radu Muj este un artist în adevăratul sens al cuvântului. Pentru unii dintre voi numele lui nu vă spune mare lucru. E de înțeles, pentru că poate fi una dintre trăsăturile lui. E retras și timid, dar ambele forme stau sub semnul unei creativități aparte. L-am cunoscut acum câțiva ani, atunci când am lucrat împreună la un spectacol-lectură, a cărui scenografie îi aparținea. Ulterior, am descoperit că Radu este un super om și artist. Dacă pe Radu nu-l știți, bijuteriile de la Orfevru probabil le cunoașteți. În acest reportaj-portret mi-am propus să-l scot la lumină, din atelierul lui, pe creatorul bijuteriilor. Mi-am propus un material sincer și onest, așa cum e și Radu. Doar că sinceritatea lui e șocant de… loială. Spun asta pentru modul în care a ales să–și deschidă inima în mod public. Un gest pe care nu-l mai întâlnești în fiecare zi.     

Mi-a fost greu să găsesc o prezentare potrivită pentru el. Aș fi spus că e un om care iubește simplitatea. Când îi auzi accentul de maramureșean, ai senzația că stilul de viață citadin nu coincide cu persoana lui. Emană liniștea aceea a omului care-i mai prieten cu natura, decât cu evoluția rapidă a omenirii și tehnologiei. L-am pus să-mi spună cine este.

Și acum, vă rog să vă pregătiți să-l cunoașteți pe Radu Muj, din punctul lui de vedere. 

Nu am o identitate proprie, o personalitate care să mă definească. Trăiesc fără vise, fără perspective, nu am idee încotro să mă îndrept. Totdeauna am fost ghidat, mânat, folosit. Am învățat să le fac pe plac celorlalți, dar niciodată sincer. Cred că sunt naiv și fără discernământ, mânat de impulsuri și gânduri de moment.”

Așa sună autoportretul construit ca din piesele unui puzzle. Din frânturi de descrieri adunate de la oamenii din jurul lui, urmate de concluzia interogativă a lui Radu: „le-am internalizat sau chiar așa sunt?” Îi vine greu să vorbească despre el, fiindcă e controlat de senzația unei lipse de identități. Radu nu-și vede calitățile, ci, mai degrabă, îmi vorbește deschis despre fricile sau slăbiciunile lui. „Mă victimizez, îmi plâng de milă, dar ori de câte ori am ocazia, manifest torționarul din mine, manipulez, provoc, îmi cer scuze, fac iarăși pe victima, numai ca să nu îmi asum.

Citesc din atitudinea și gândul din spatele vorbelor lui oceanul nesecat de inspirație. Dorința de a exploata și experimenta. Se ascunde atâta bucurie de a avea libertate față de arta lui. Îl definește curiozitatea de a învăța cum funcționează lucrurile și lumea. Poate, numai la nivel superficial. La fel, consideră că așa a învățat să realizeze și anumite lucruri.

Pasiunea este de a descoperi, de a face ceva din ceva, uneori fără scop sau ceva definit ca imagine.

Cum unii și-au antrenat anumite talente sau capacități, așa a antrenat și el manualitatea, simțul kinestezic, ca să înțeleagă mai bine un lucru, trebuie să intre în contact cu el. Să pună mâna pe el, să îl întorcă pe toate părțile. Dacă nu e posibil asta fizic, încearcă s-o facă în capul lui. Este mereu în căutarea acelei părți care nu e vizibilă ochiului. Asta e forma lui de exprimare. Se definește prin abilitatea cu care e înzestrat. „Unii pot sa facă lucruri. Să pună piesele cap la cap, ca să iasă planul, conceptul, designul.

 Radu Muj are în background o poveste de dragoste începută în urmă cu șapte ani. Alexandra Șoman este jumătatea lui. E jumătatea lui, fiindcă împreună se completează atât, dar atât de bine. Sunt ca un tot unitar care emană iubire, înțelegere și inspirație. Așa a luat naștere o poveste de succes – Orfevru.

Orfevru este visul Alexandrei Șoman, ea a venit cu ideea de a creea, o exprimare a propriilor ei nevoi, a stilului, a personalității, iar eu am ajutat-o să transpună fizic acest vis. Așadar, Orfevru poate fi considerat o simbioză între noi.” 

Alexandra e parte extrem de importantă din viața lui. Orfevru este visul ei, pe care îl trăiesc împreună. Ea este creator, de vizionar, de designer (contabil, personal de marketing, fotograf, content editor și tot ce trebuie), iar el este cel care se ocupă de implementarea și execuția conceptelor.

Totul a luat naștere în vara lui 2015 când, la inițiativa ei, Radu a creat o serie de bijuterii. A participat la primul târg – „Oglinjoara”, care s-a ținut la Scârț. Denumirea a fost dată pentru a reprezenta ceea ce fac ei. M-a interesat denumirea la care au ajuns. Spre rușinea mea, n-am știut, dar Radu mi-a explicat imediat. „Termenul de origine franceză Orfevru, este definit ca meșter aurar, dar este prea puțin utilizat pe le noi.

Când au început, nu aveau termen de comparație, nu cunoșteau prea mulți creatori de bijuterie contemporană. Și, cei puțini își țineau secretele meseriei. Astfel, au fost nevoiți să fie autodidacți. De la procesul de imaginație până la realizarea lor dura mult. Nu știau și nu aveau mijloacele tehnice de a le transpune. Au început chiar de la zero. „Am început cu un patent, un clește rotund, un ciocan, astfel multe vise nu au mai văzut lumina zilei.

 În crearea acestui ,,brand”, Alexandra a început să se gândească la o educare a publicului în descoperirea bijuteriilor lucrate manual. „În cazul unicatelor se simte amprenta umană, a manualității și a acelui ceva care separă un lucru făcut în serie, de ceea ce facem noi. Poate e originalitatea.

Inițial au fost catalogați ca fiind o curiozitate pentru publicul timișorean, primul lor public. Ulterior, oamenii au început sa înțeleagă și să observe că există și alternative la ceea ce le oferă piața. „Astfel, ne-am creeat și am atras un public de nișă, care a crescut. Acest public a realizat că ceea ce le oferim noi în materie de podoabe este ceea ce le lipsea: individualismul și unicitatea. Elemente care să definească personalitatea purtătoarelor.

Odată ce au prins curaj și încredere, au început să se expună publicului din alte orașe unde și ei aveau aceeași emoție a descoperirii pe care au avut-o cei din Timișoara. Dorința merge mai departe, se concretizează în nevoia de a ajunge la cât mai mulți entuziaști și pasionați de bijuterie alternativă. Lucrează mult și la asta. Se promovează foarte mult în mediul virtual (facebook și instagram) dar și fizic. Participă la târguri sau expoziții de profil, care aduc împreună artizani, designeri și un public alternativ sau deschis la nou.


Să pătrundem în atelierul de lucru…

Laboratorul nostru de creație este relația noastră însăși, armonia psihică, ieșitul din rutină și „consumul cultural”. Acestea ne dau impulsuri pentru a crea lucruri noi.” Cer și primesc explicații tehnice de la idee până la produsul finit. Aflu că „totul începe cu o idee sau o schiță pe care o discutăm, după care urmează procesul efectiv de producție. Folosim diverse materiale, metale (argint, cupru, alamă, bronz), pietre prețioase, materiale organice și le îmbinăm, astfel încât să  iasă un produs cât mai original.”


Prima amintire, de la începuturi…

Primele bijuterii pe care le-am realizat au fost un inel și două pandante din sârmă de cupru. Inelul era o spirală hipnotică, iar pandantele erau două pietre de ametist.” De aici a început totul. Eșecul a ținut drumul paralel și s-a mai intersectat cu al lor. „Apoi, am încastrat prima piatră pe care am atașat-o la un inel, proces în care am spart piatra. Asta deoarece am atașat baza pietrei cu tot cu piatră, iar de la foc s-a spart. Focul este un element primordial în realizarea bijuteriilor din orice fel de metal.


Au învățat mereu și au evoluat frumos..

Ulterior, Alexandra a început să conceapă designuri mai mari și mai statement, ca expresie a stilului ei. În același timp, Radu tindea „spre forme geometrice, minimaliste și curate, ea spre vegetalism și asimetrie cu oxidări și diverse patine. Undeva ne-am întâlnit la un mijloc (râde), dar formele vegetale și asimetria încă definesc ceea ce facem.


 Sacrificiile și investiția în visul propriu au mers mai departe. Radu îmi povestește că, după ce a economisit niște bani dintr-un proiect din Polonia, Alexandra a cumpărat primele loturi de pietre semiprețioase pe care a început să le înglobeze în concepte. „Banii pe care i-am făcut din vânzarea bijuteriilor i-am investit în scule, pietre și ne-au permis mici escapade în afara orașului, reușind astfel să ne lărgim orizonturile, să ne eliberăm psihic de stresuri și să aducem energie proaspătă în ceea ce facem.

Creșterea afacerii a fost constantă. Într-un ritm propriu, astfel încât să poată îngloba, introspecta asupra a ceea ce fac și să corecteze unde se poate. Uneori par să fie ușor de mulțumit. Dețin ustensile de nivel basic, cele mai necesare și cu acestea se descurcă.

Radu Muj și legătura cu scenografia teatrală

În perioada în care a lucrat la Teatrul German de Stat Timișoara, ca regizor tehnic, Radu a avut ocazia să cunoască oameni care au avut motivația de a crea. Oameni cu dorința de a se exprima prin ceea ce fac și de a aduce un plus de valoare comunității. Așa a ajuns în conjunctura în care a fost întrebat dacă ar fi dispus să se implice în realizarea unui decor. Cum se exprimă el, „să ajut pe parte vizuală, pentru câteva spectacole.” Nu se consideră scenograf, chiar dacă a realizat câteva elemente de scenografie. „Nu am avut ocazia să creez propria scenografie, libertatea de a filtra un text și de a îl expune vizual în elemente. Lucrul acesta a rămas un vis nematerializat, care poate va renaște sub forma unui proiect personal sau a unei colaborări cu cineva care nu crede că le știe pe toate.

Atât realizarea bijuteriilor, cât și realizarea de decoruri îi aduc satisfacție. Mai ales atunci când sunt apreciate for real. „Dar și eu vânez atenție, fie conștient, fie inconștient, pentru a umple golurile sufletului și a lipsei mele de identitate. Nu știu întotdeauna de ce fac ceea ce fac, uneori pentru bani, alteori pentru că am făcut promisiuni. Alteori pentru validare. Mă victimizez și sunt călău, un tumul de emoții.

Sensibilitatea lui Radu Muj se combină într-un mod extrem de interesant cu o pregnantă lipsă de încredere. Dacă vorbești cu el, îți poate lăsa senzația unui adult care se complace cu refuzul de a-și depăși copilăria. E doar fiindcă vrea să-și păstreze naivitatea și bunătatea care-l fac să pară așa. „Perspectiva mea asupra societății a fost întotdeauna sceptică, un suferind egocentric că nu sunt în vârful piramidei sociale. Că m-am născut într-o familie cu probleme și tot ce am învățat în decursul anilor a fost cum să păcălesc situațiile, cum să trec mai ușor prin ele. Dacă se poate să nu… trebuiască, să nu…fac, dar rezultatul sa fie cum mă aștept.

Deși Muj pare să fie cuprins de temeri, în momentul colaborării pentru acest material nu se teme să fie vulnerabil. Îl întreb direct despre relația lui cu universul și lumea înconjurătoare. E deschis și onest.

Nu îmi dau seama de multe lucruri care se întâmpla în jurul meu și mi-e greu să învăț, emoțional. Mai ales atunci când te-ai învățat să nu vrei sau să „trișezi”. Mă consider iresponsabil atunci când sunt sincer cu mine și mă sperie asta. Și fug de mine ca să nu mă mai văd. Mă enervez și neg când mi se aduce la cunoștință asta. Nu pot să accept să fiu comparat în detrimentul meu și cel mai greu îmi este când nu pot să controlez situațiile.” Perfecționismul cu care face lucrurile îl definește și se ascunde în manifestările despre care povestește fără perdea. „Când simt că nu îmi iese, că nu pot, că nu știu.. devin ofensiv și agresiv cu cei din jur. Încep să atribui vina altora, oamenilor sau obiectelor și îmi caut scuze.

E într-o permanentă căutare. De sine și de regăsire a sinelui prin ceilalți. Prin el însuși dar și prin arta lui. „Simt nevoia de apartenență și validare, dorința de a avea un spațiu propriu, o casă. Un loc unde să pot să mă manifest așa cum sunt, fără măști. Să manifest centrul și periferia ființei mele, care se poate accepta așa cum este, cu toate imperfecțiunile.

Radu Muj, conștient sau nu, este unul dintre artiștii care, din umbră, aduce un real aport estetic unicat în ceea ce face. Purtătoarelor, cum îi place lui să definească publicul căruia i se adresează. Este profilul artistului care creează cu și din dragoste pentru sexul frumos. Și asta pentru că povestea lui de iubire e izvorul de inspirație pentru comunitatea în care trăiește. „Nu consider că sunt implicat social, aportul meu fiind aproape inexistent, cu excepția consumului și a poluării”, conchide Radu. Nu e deloc așa, iar acest material e dovada clară a personalității și talentului unui om care aduce fericirea pe chipul ființei sensibile – femeia. El rămâne tot acolo, ascuns în atelierul lui. Dar, dovezile muncii și talentului său sunt de admirat în accesoriile purtate de atâtea reprezentante ale sexului frumos.

*poze din arhiva personală, realizate de Alexandra Șoman

Share:

Share on facebook
Facebook
Share on pinterest
Pinterest
Share on linkedin
LinkedIn

Social Media

Fi la curent cu ultimele noutati

Un pic de Bine in fiecare saptamana

Fara spam, doar ultimele noutati InBine

S-ar putea sa iti mai placa si

Fața online a piețelor timișorene

„O semi-campanie de promovare a piețelor din Timișoara”. Așa își numește Andreea Anton (Andrela) proiectul. Blogger, graphic designer și om creativ, atribute pe care le

Sustainalytics Logo
Logo Kaufland

Ne bucuram ca vrei sa te implici

Cum crezi că ar arăta lumea din jurul tău dacă fiecare dintre noi ar face zilnic câte o faptă bună? Cum s-ar simți fiecare dintre noi dacă ar contribui la schimbarea în bine a unui alt destin?
Nu știm răspunsul pentru toată lumea, dar pentru noi e deja clar că ne simțim bine! Și pentru că ne place să împărțim…bunătatea, poveștile și dulciurile, căutăm colegi de echipă!