Cu zâmbetul pe buze, sinceră şi puternică. Aşa s-a prezentat actriţa şi scriitoarea Oana Pellea la evenimentul „Întâlniri cu mine însămi”, găzduit de Universitatea de Vest din Timişoara. Publicul venit în amfiteatrul Universității a aflat ce a dorit să transmită scriitoarea prin câteva dintre poveştile din cartea „Jurnal 2003-2009”, dar şi întâmplări din copilăria şi viaţa artistei.
De-a lungul carierei sale ca artistă a primit premiul Fundației Culturale Române pentru o Carieră Internațională Remarcabilă şi a fost premiată de două ori ca fiind cea mai bună actrița de teatru din România. La 1 decembrie 2000 a primit Ordinul național „Steaua României” în grad de Ofițer, „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”, iar în 2012 regele Mihai I al României i-a acordat Oanei Pellea decorația Crucea Casei Regale a României.
Fiica regretatului Amza Pellea este una dintre cele mai apreciate şi îndrăgite actrițe de teatru și film din România. Indiferent de ceea ce interpretează pe scenă, Oana Pellea va rămâne mereu un om blând, care îşi trăieşte viaţa după bunul său plac şi cu o autenticitate aparte.
Ne aflăm la Universitatea de Vest din Timişoara, iar numele evenimentului este „Înâlniri cu mine însămi”. Ce aţi dorit să transmiteți tinerilor prezenți la această întâlnire?
Eu pot doar să le transmit să se întâlnească cu ei, să stea de vorbă cu ei, pentru că o să descopere multe lucruri superbe pe care încă nu le ştiu despre ei. O să descopere lucruri care pot fi îmbunătățite.
Să ţină minte: cea mai mare victorie pe care o poţi avea este cu limitele tale. Nu există competiţie decât cu sinele. Mai mare miracol decât să fii viu şi să trăieşti, să ai posibilitatea de a dărui bucurie nu există pe lumea asta, decât iubirea.



Aţi menţionat în cadrul întâlnirii de cunoașterea de sine. Cum ne putem cunoaşte sinele?
În primul rând, trebuie să stai de vorbă cu tine, să ai curiozitate, să recunoşti că nu te cunoşti. Noi avem senzaţia că ne cunoaştem, dar suntem foarte departe de adevăr. Trebuie să-ți pui nişte întrebări tu ţie, „Ce vrei de la viaţă?”, „Ce e valoare pentru tine?”, „Ce te-ar face fericit?”, „De ce merită să trăieşti?” şi foarte multe alte întrebări. Statul acesta de vorbă cu sine este, în sine, un proces de cunoaştere.
Aţi spus mai devreme şi de depăşirea unor limite. Dumneavoastră v-ați depăşit limitele?
Da! Răspund aşa direct, pentru că mi-am îndreptat atenţia spre asta dintotdeauna, asta m-a interesat şi asta mi-a făcut plăcere şi atunci pot răspunde cu mâna pe inimă că „DA!” Mi-am învins şi orgoliul, egoismul şi limitele de gândire şi am devenit un om curios faţă de miracolul acesta al vieţii.
Care considerați că este cea mai mare calitate a dumneavoastră? Dar cel mai mare defect?
Una dintre calitățile mele este curiozitatea, dar atenţia în clipă este cea mai mare calitate a mea. Defectele sunt foarte multe. Nu le pot zice pentru că vreau să le înving, dar sunt leneşă când sunt lăsată, dar nu prea sunt şi atunci îmi înving şi asta.
Aţi jucat peste 50 de roluri în teatru. Cum îmbinaţi teatrul cu viaţa personală?
Artistul nu prea are viaţă personală. Pur şi simplu aceasta este viaţa mea, s-au împăcat foarte bine.
Care este motivația dumneavoastră?
Am pur şi simplu voluptatea extraordinară de a trăi. M-am născut cu asta. Adică, oricât de greu ar fi şi când l-am pierdut pe tata şi când am pierdut-o pe mama – cele două iubiri ale vieţii mele – şi când mi-am pierdut prieteni sau am avut accident de maşină, întotdeauna am avut această mirare în faţa acestui miracol. Mi se pare absolut genial că trăiesc şi că împărtăşim clipa asta. Poate că acesta e scopul vieţii mele: să mă bucur că trăim.
Ar fi mândră copila Oana Pellea de cine este astăzi?
Copila Oana Pellea nu cred că şi-a imaginat vreodată că acesta o să fie drumul, dar nu ştiu ea ce ar spune despre mine. Îmi este dor de ea, de Oana Pellea mică.
Care a fost cel mai bun sfat pe care l-aţi primit?
De primit sfaturi nu am primit. Părinţii mei au existat pe lumea asta într-un asemenea mod încât mi-am dorit să exist aşa, adică puterea exemplului a funcţionat pentru mine şi nu sfaturile. Nu e pe vorbe, este pe fapte.
Sub deviza „La UVT, Cultura este Capitală”, timişorenii şi comunitatea UVT au putut lua parte la un eveniment interactiv despre viaţă şi despre cum poţi să îţi depăşeşti limitele indiferent de ce greutăţi te apasă.