fbpx

„Oamenii care fac voluntariat sunt, din start, oameni speciali”

Anitta Pelin
Anitta Pelin
82988073_2894674280597013_4995579476768194560_o

Alexandra Hașegan e un om care experimentează. E pasionată de zona comunicării și încearcă să-și creeze experiențe în jurul acestui subiect. Am vorbit cu ea despre experiențele pe care le-a avut în școală și în afara ei, despre decizii și încercări mai grele. Dar și despre lucrul care, oarecum, ne leagă, comunicarea. Vă invit să citiți mai jos materialul și pentru a afla mai multe despre evenimentul pe care îl organizează în 29 decembrie, Student Talks, de ce să participați și cum să vă înscrieți.


Alexandra spune că nu-i place să fie în centrul atenției, și atunci când e, spune lucruri pe care în mod normal nu le-ar povesti. Îi place să glumească, să vorbească cu oamenii și să fie implicată în foarte multe proiecte. Când era în clasa a IX-a și a participat la Miss, s-a descris ca fiind un curcubeu. „Râd foarte colorat, am foarte multe nuanțe ale personalității li nu prea mă poți descrie altfel, pentru că niciodată nu sunt la fel. Continui să cred că sunt ca un curcubeu și mă folosesc de treaba asta acum, pentru că sunt într-o perioadă în care încerc foarte multe chestii”.

E într-o perioadă în care încearcă în fiecare zi ceva nou și vine cu alte idei. „Și cred că asta sunt eu. Extraordinar de indecisă și creativă în același timp, și implicată super mult în o groază de chestii. Pentru oameni. Adică întotdeauna pun comunitatea sau alți oameni pe primul loc, înainte să mă pun pe mine. Se vede prin proiectele pe care le am, că sunt pentru alții, ceea ce nu e neapărat un lucru rău. Am început să descopăr că nu e un lucru rău. Înainte puneam fericirea pe umerii altora și de mine nu-mi păsa, acum nu mai e așa”.

E din Ploiești. După ce a terminat liceul, a plecat în Olanda la facultate. A stat acolo trei ani, care au însemnat pentru ea o maturizare ieșită din comun. S-a dus singură într-o țară despre care nu știa nimic și pe care nu o mai vizitase înainte. Tot ce știa era că vrea să plece din România. „Știam că poate psihologia, din lista aia de 10 facultăți pe care eu voiam să le fac, mi se potrivește cel mai bine și asta m-aș vedea eu făcând. Mi-am dat seama că nu”. Țara, modul olandezilor de a trata studenții internaționali și câteva probleme pe care le-a avut, au determinat-o să creadă că poate nu e momentul să locuiască acolo. Așa că s-a întors și acum locuiește la Brașov unde e studentă în anul al II-lea la Comunicare și Relații Publice.

A făcut mult voluntariat în clasele a XI-a și a XII-a. Când era în anul doi de facultate, a realizat că trebuie să facă ceva mai mult decât să învețe. „Într-adevăr, în primul an nu am vrut să stau cu românii, din două motive: am încercat să stau foarte mult cu internaționali, mi-am zis că asta e șansa mea și trebuie să profit să cunosc alte persoane, culturi și obiceiuri, și am avut o și o experiență nasoală cu o româncă, la o lună după ce am ajuns”.

Așa că a intrat pe site-ul celor de la Liga Studenților Români din Străinătate, ligă fondată acum 11 ani de mai mulți voluntari, printre care și verișoara ei. A aplicat la filiala din Olanda, iar după aproape două săptămâni era parte din organizație. Alesese inițial departamentul de HR, pentru că voia să se ocupe de psihologie organizațională în companii, însă coordonatoarea de atunci i-a recomandat departamentul de comunicare, pentru că „postam mult în perioada aia”. Și a acceptat.

Spune că de atunci lucrurile s-u schimbat foarte mult. Imediat după ce a fost acceptată, a participat la primul teambuilding și a realizat repede că o să rămână în LSRS. „Pe lângă faptul că mă pot dezvolta și pot experimenta foarte mult, îmi dau seama acum cât de benefic îmi e, pot face ceva pe lângă facultate și stau cu cu niște oameni foarte faini. Întotdeauna am crezut și mi s-a și demonstrat că oamenii care fac voluntariat sunt din start niște oameni speciali. Ei își oferă din timpul lor unor cauze, unor evenimente sau unor proiecte, la care ei nu primesc bani. Din start acești oameni sunt foarte mișto, pentru că fac treabă fără ca recompensa să fie una materială. Recompense există, evident”.

Misiunea LSRS Olanda este „activăm, unim și punem în mișcare tinerii români din Olanda”. Este o frază la care Alexandra spune că au muncit foarte mult. Fac orice tip de proiect pentru comunitatea de studenți români din Olanda, de la gamesnight, pub quizz, petreceri cu tematici, până la evenimente formale, precum Romanian Networking Event, organizat timp de șase ediții, unde aduceau specialiști români din Olanda care le vorbeau studenților.

Tot în categoria evenimentelor formale se înscrie și Student Talks, un proiect la prima ediție în această variantă. LSRS Olanda aniversează șase ani de existență și „ne-am gândit că trebuie să sărbătorim într-un fel, și cum altfel decât implicând studenții pentru alți studenți? Consider că nu trebuie să ai foarte multe școli ca să poți să inspiri alți oameni. Le-am oferit ocazia studenților voluntari din echipă să țină o prezentare pe un anumit domeniu la care se pricep. Fie că e ceva ce au învățat la facultate și în asta sunt licențiați, fie că este doar o pasiune în care ei au investit foarte mult și vor să vorbească despre asta”. Spune că e un proiect care se poate replica foarte ușor de două sau mai multe ori pe an, având în vedere că au destul de mulți studenți în comunitate care fac lucruri frumoase și care pot participa.

Evenimentul este compus din șase paneluri și are loc în 29 decembrie, între 17 și 20. Două dintre ele sunt la ore diferite, de la 17-18 cel despre sănătatea mintală și de la 18-19 cel despre securitatea cibernetică. Celelalte patru sunt în același timp, așa că o persoană trebuie să aleagă la care dintre ele vrea să participe. „Primele două sunt mult mai generale, ar putea interesa pe oricine, indiferent de domeniul studiat, te interesează să nu-ți fie furate datele și te interesează să fii ok tu cu tine, mai ales în perioada asta. Celelalte patru sunt mult mai specifice: carieră în jocuri, coaching și empatie în viața de zi cu zi, sustenabilitatea și un workshop despre cum să lansezi un start-up. Nu puteam să ținem oamenii șase ore să se uite la noi, așa că i-am rugat să-și aleagă din cele patru”.

Există pentru fiecare eveniment un link de înscriere sau un link general din care poți alege exact workshop-ul la care vrei să participi. Înscrierile se pot face până în ziua evenimentului.

Alexandra nu mai e studentă în Olanda de peste un an, dar încă activează în filiala LSRS de acolo, dar și în filiala centrală, pe parte de social media. Crede că a ajutat-o să-și descopere pasiunea, comunicarea, în special cea scrisă, prin intermediul unui blog sau a Facebook-ului. „Mi-am găsit măcar direcția în viață, nu neapărat drumul. Nu știu ce parte din comunicare vreau să fac sau ce parte din digital marketing, dar m-a ajutat să-mi găsesc direcția”.

A ajutat-o, de asemenea, să-și recapete încrederea în ea și să descopere cum să scoată acest lucru în evidență. „M-a învățat ce înseamnă să fiu lider. Am stat un an ca voluntar, după am coordonat departamentul de comunicare. În același timp eram și vice-coordonator al întregii filiale. Următorul an am aplicat să fiu coordonator, câștigasem postul, doar că am decis să mă întorc și am zis că nu e corect să coordonez eu, nefiind studentă în Olanda. Acum, coordonez în continuare departamentul de comunicare”.

Board-ul LSRS Olanda din 2018

A descoperit oameni extraordinari cu care se bucură de fiecare dată să se întâlnească. Implicarea în LSRS a învățat-o cum e ea de fapt. „M-a definit ca persoană, ca personalitate cumva. M-a pus în foarte multe situații noi, din care eu am învățat cum să fiu sau m-am descoperit pe mine. Și îmi dă mereu ocazia să experimentez. Este un loc minunat în care să experimentezi ce vrei tu. Fie că vrei să faci design, fie că vrei să faci proiecte, relații externe, este un loc în care tu poți să faci meserie. Și libertatea pe care o ai e foarte mișto, mai ales pentru persoanele creative și dornice de a face ceva”.

Motivul principal pentru care cineva ar trebui să participe la Student Talks, e simplul fapt că poți învăța ceva. După, că le poți învăța de la studenți, cu care poți rezona mult mai ușor fiind de aceeași vârstă, poți comunica mult mai lejer, poți pune întrebări, conexiunea este alta. Dacă tânărul ăsta de 24 de ani a reușit să vorbească despre asta, eu de ce nu pot să fac? Eu de ce nu pot să vorbesc despre domeniul în care eu muncesc, să fiu mai vocal, să inspir și alți oameni?

Share:

Share on facebook
Facebook
Share on pinterest
Pinterest
Share on linkedin
LinkedIn

Articole recente

Ne bucuram ca vrei sa te implici

Cum crezi că ar arăta lumea din jurul tău dacă fiecare dintre noi ar face zilnic câte o faptă bună? Cum s-ar simți fiecare dintre noi dacă ar contribui la schimbarea în bine a unui alt destin?
Nu știm răspunsul pentru toată lumea, dar pentru noi e deja clar că ne simțim bine! Și pentru că ne place să împărțim…bunătatea, poveștile și dulciurile, căutăm colegi de echipă!