Miruna-Andreea Boari este masterandă în ultimul an de studii la Facultatea de Arte și Design din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Pasionată de artă, cultură și călătorii, Miruna a reușit, de-a lungul timpului, să-și expună lucrările din domeniul fotografiei și picturii atât în România, cât și în străinătate: Porto, Philadelphia și Tokyo. Mi-a mărturisit că-i plac foarte mult challenge-urile, iar firea ei prietenoasă, visătoare și creativă a făcut-o să aleagă oportunități de practică în afara țării.
Pentru început, povestește puțin despre țările în care ai fost. Cum ai reușit să te acomodezi de fiecare dată?
Experiențele internaționale au început în 2017, când am descoperit întâmplător o oportunitate de voluntariat în domeniul meu artistic, în Portugalia, pe o perioadă de două luni. A fost prin programul Erasmus+, având denumirea de EVS (European Voluntary Service) la momentul respectiv; acum a căpătat o altă denumire și anume ESC (European Solidarity Corps).
Recunosc că am avut mari emoții la început, pentru că nu plecasem niciodată de una singură într-o țară în care nu cunoșteam pe nimeni. Într-o țară pe care nu o vizitasem vreodată și în care nu eram familiarizată cu limba vorbită. Atunci a fost momentul în care am ieșit din zona mea de confort și consider că acest pas, pe care am decis să-l fac, a reprezentat o schimbare destul de importantă în viața mea.
Surprinzător, m-am acomodat destul de ușor, mai ales că mi-am creat rapid un cerc de prieteni internaționali și mi-am îmbunătățit limba portugheză – pentru că am urmat cursuri în acest sens.
Esența proiectului a reprezentat organizarea unui Festival Internațional de Film care a avut loc atât în Portugalia, cât și în Spania. În 2019 am fost cu Erasmus Placement în sudul Portugaliei pentru a doua oară și am lucrat pe partea de project management pentru un ONG.
A doua experiență pe care am avut-o, foarte specială de altfel, a fost în 2020 în plină pandemie. Și anume în Egipt. Visul de a ajunge în Egipt a devenit realitate în momentul în care am ales să aplic prin programul AIESEC. A fost cea mai frumoasă experiență internațională pe care am avut-o, mai ales că am fost întotdeauna pasionată de istoria acestei țări. Am început să mă acomodez după vreo 3 săptămâni, pentru că totul era diferit pentru mine.
A fost prima dată când am ieșit în afara Europei. Am experimentat așa zisul „șoc cultural”. Am trăit momente de neuitat alături de familia pe care mi-am creat-o acolo. Am călătorit în zonele cele mai fascinante ale Egiptului, care au devenit ulterior surse de inspirație în demersul meu artistic. Am încercat mâncărurile lor inedite și surprinzător, am reușit să învăț destul de multe fraze în limba arabă, într-un timp destul de scurt.
Am fost de două ori cu AIESEC în Egipt. În primul proiect am vizitat cele mai importante obiective turistice și am realizat o documentație fotografică, iar în cel de-al doilea, am fost art trainer, am lucrat pentru un ONG și am organizat diferite workshop-uri despre artă.
Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ai întâmpinat în experiențele tale în afara țării ?
În Portugalia, o provocare a fost timpul de lucru. A fost foarte multă muncă la mijloc, câteodată lucram chiar și toată ziua sub presiune. Dar a meritat, pentru că proiectul a avut rezultate și aprecieri pozitive. În Egipt, cea mai mare provocare a fost să mă adaptez stilului lor de viață, care este de multe ori haotic, stresant. Un exemplu în acest sens ar fi faptul că nu au indicatoare, nu există treceri de pietoni, trebuia să traversez străzile printre mașinile care veneau cu viteză. Toți egiptenii mi-au spus că este ceva „cultural” și că sunt obișnuiți cu aceste reguli de circulație.
Au fost momente în care te-ai gândit că afară e mai bine și că nu vrei să te mai întorci în România? Sau că vei pleca mai târziu, după ce termini studiile?
Da, după ce termin studiile, mi-am propus să plec în sudul Franței, cu un intership pe o perioadă mai lungă de timp. Nu știu ce se va întâmpla, dacă voi rămâne în străinătate sau dacă mă voi întoarce în țară, dar eu sper să rămân acolo unde mă voi simți cel mai bine atât din punct de vedere profesional, cât și personal. În viață, cred că este foarte important să experimentezi mai multe locuri, ca mai apoi să iei cea mai bună decizie – de a te stabili unde simți acea conexiune aparte.
Mulți dintre studenții care vor să plece cu un program de schimb de experiență se tem că bursa nu va fi suficientă pentru a acoperi toate cheltuielile. Cum ai reușit tu să-ți gestionezi finanțele?
În ceea ce privește programul Erasmus+, într-adevăr, pe lângă bursă, trebuie să ai și o parte financiară personală. Dacă nu cheltui pe lucruri nesemnificative, atunci te descurci pe tot parcursul proiectului. În cazul meu, când am fost cu Erasmus Placement, am avut noroc să găsesc o cazare ieftină în Portugalia, pe care o împărțeam cu niște prieteni. Am investit în mâncare și călătorii de scurtă durată.
Când am fost cu EVS, totul a fost finanțat de organizația gazdă (cazare, biletele de avion, asigurarea medicală și aveam bani de buzunar lunar pentru mâncare). Cu AIESEC, dacă vrei să beneficiezi de un stagiu de voluntariat, va trebui să plătești. A trebuit să plătesc ambele experiențe din Egipt, dar am reușit să prind câteva reduceri pe care care le-au inițiat în perioada respectivă.
Dacă ar fi să dai un singur sfat studenților care se gândesc să plece cu un program similar, care ar fi acela?
Sfatul meu e să aibă încredere în ei și neapărat să experimenteze un astfel de program pentru că o experiență internațională poate reprezenta o lecție de viață, o schimbare în dezvoltarea personală, un avantaj competitiv în formarea profesională și crearea de conexiuni speciale cu oameni diferiți. Un citat care m-a încurajat destul de mult înainte de a merge în străinătate îi aparține lui Walt Disney: „Toate visele devin realitate dacă avem curajul să le urmăm.”
Câteva din lucrările Mirunei:
Entropy 
The Lady 
Untitled 
Nostalgia 
*Fotografiile sunt preluate din arhiva personală a Mirunei și de pe pagina sa de Facebook @mirunaboariart
