fbpx

Memoriile cetății 2020 – picturi murale și poezie de stradă

Ce semnifică un oraș pentru locuitorii săi? Cum se prezintă un oraș modern și inovator? Cum se poate defini spiritul Timișoarei? sunt întrebările la care Asociația Timișoara-Capitală Culturală Europeană încearcă să răspundă prin demararea unor proiecte menite să scoată la iveală importanța, autenticitatea și frumusețea orașului Timișoara.

Asociația Timișoara-Capitală Culturală Europeană pune în mișcare și anul acesta programul Memoriile cetății, care a ajuns la cea de-a III-a ediție. Timișoara va primi titulatura de Capitală Culturală Europeană, în 2023. Programul își propune să aducă cultura mai aproape de oameni, de locuitorii orașului de pe Bega, organizând acte artistice în cartierele Timișoarei. Piesele de teatru, atelierele educaționale în școli, poveștile și spectacolele din anii precedenți au fost înlocuite cu picturi murale pe pereți și versuri pe asfalt. Intervențiile artistice vor avea loc în…Complexul Studențesc!

Picturi pe pereți

Cea mai tânără și diversificată zonă a orașului, locul care a devenit „a doua casă” pentru studenți din toată țară și de peste hotare, renaște prin artă. În câteva zile, Complexul Studențesc își va schimba înfățișarea cu una mai vibrantă și plină de culoare. 12 lucrări și-au găsit menirea pe pereții căminelor studențești. Printre acestea, s-a strecurat și un poem ilustrat, care realizează legătura dintre cele două componente ale programului. O îmbinare între literatură și arta plastică. Poemul ilustrat pe peretele căminului G4 reprezintă semnătura poetului Revoluției, Ion Monoran, Dragă poezie. Ovidiu Batista este artistul plastic care are oportunitatea să își exprime viziunea asupra poemului prin arta proprie, ilustrată pe perete.

Tematica de anul acesta a programului este concentrată în jurul istoricului, specificului și spiritului Timișoarei. „A trebuit să ne adaptăm condițiilor și restricțiilor impuse, generate de pandemie. Ne-am concentrat atenția spre două direcții: una este cea a picturilor murale și cealaltă este cea a poeziei de stradă; componente care pot fi realizate și fără participarea masivă a publicului.”, atestă Ionuț Suciu, coordonatorul proiectelor.

7 lucrări au fost alese pe baza unui apel public, a unui concurs, și selectate de către un juriu de specialitate. În procesul de realizare al lucrărilor au fost invitate trei dintre cele mai importante și cunoscute grupuri de artiști murali din România: NOM (Novus Ordo Muralis) veniți din Cluj, Sweet Damage Crew din București și Kaps Crew, Iași. Pentru punerea în practică a creativității și ideilor inovatoare ale acestora s-au bucurat să fie gazde căminele 19, 20-21 și 22.

Probabil că v-ați întrebat, măcar o singură dată, cât durează concretizarea unei astfel de lucrări. De la 5-6 zile, până la două săptămâni, în funcție de complexitate, de detalii și evident, de dimensiune. Cele 12 lucrări se întind pe suprafețe de 120 metri pătrați, ajungând până la aproximativ 280 metri pătrați, care alcătuiesc cea mai voluminoasă lucrare a proiectului. În total, peste 2000 metri pătrați din Complexul Studențesc vor fi însuflețiți, conturând astfel, fiecare pictură, câte o poveste aparte.

Întreaga idee a programului este concentrată pe crearea unui traseu de artă murală în oraș, care să poată fi parcurs de localnici și turiști, pentru a redescoperi Timișoara.

Artiștii și-au pus la bătaie toată imaginația și cele mai ingenioase și originale idei pentru a proiecta pe pereți imaginea orașului, prin combinarea unor elemente abstracte cu cele mai reprezentative repere.

Freedom, pictura ce și-a găsit locul pe căminul G25, reprezintă „un simbol al libertății absolute obținută prin unirea poporului și victoria acestora prin breșa creată în sârma ghimpată comunistă.” Astfel, pasărea din vârf vine în conturarea mai acerbă a sentimentului de eliberare. Cristian Scutaru, autorul picturii, spune că aceasta reprezintă, într-un mod esențial, mișcarea de eliberare din anul 1989. „În decembrie ‘89 eram în spatele blocului, iar mama asculta Radio Europa Liberă. Am fost profund marcat de evenimentele care se întâmplau la Timișoara și mi-am dat seama că se vor extinde în toată țara. Orașul Timișoara este un simbol al libertății și poziționarea muralului în complex este o alegere potrivită, cunoscând implicarea mișcării studențești în evenimentele din ‘89.”

O altă operă reprezentativă, care își face debutul în Complexul Studențesc este Fortificații, de Lucian Sandu-Milea. Un joc de imagine, între trecut și prezent. Este întins pe o suprafață de 140 metri pătrați și realizat în 10 zile, prin suprapuneri de geometrii și elemente arhitectural-urbane, cu trimitere la forma de odinioară a sistemului de fortificații. Pentru realizarea lucrării, artistul a făcut o mică documentare legată de evoluția istorică a Timișoarei.

Acesta a rămas extrem de impresionat de complexitatea și forma pe care o deținea vechiul sistem de fortificații al cetății. „Fortificațiile au fost demolate la început de secol pentru lărgirea orașului, dar au lăsat ca amprentă în existență, pentru configurația urbană actuală, parcurile ce înconjoară zona istorică centrală.” Pe lângă acestea, pe peretele căminului G24 sunt incorporate și bisericile, ca simbol al spiritualității, zidurile medievale făcând parte din arhitectura urbană actuală. Clădirea bisericii este integrată în continuarea acestora.

Despre istoria, specificul și spiritul Timișoarei vorbește prin dibăcia și talentul său, artistul urban Robert Obert, care creează concepte narative diverse prin arta pe care o procură. Acesta a perceput Timișoara diferit de cum era obișnuit, mai mult ca pe un organism viu. Astfel, conceptul lucrării sale „Alive TM” s-a materializat ușor. Lucrarea sa combină simboluri și elemente reprezentative ale orașului, la nivel istoric și energetic. Ochelarii care luminează, denumiți „cyberpunk”, conturează o rememorare a primului iluminat stradal precum și a primei proiecții cinematografice. Să nu uităm că pe 12 noiembrie 1884, Timișoara devenea primul oraș cu iluminat electric stradal din Europa.

Reprezentările ilustrează ideea sloganului Asociației Timișoara-Capitală Culturală Europeană: „Luminează orașul prin tine!”. Grupul de revoluționari, adunat în gura personajului, ne aduce aminte de începutul Revoluției din 1989. Emițătorul de vibrații sugerează partea muzicală a orașului, iar pensula și penița din piept fac trimiteri spre latura culturală și plastică a Timișoarei. În plus, în creștetul personajului se ivește o roată de bicicletă, utilizată drept tunsoare, oferind o tentă de punk-ism picturii.

Robert s-a „împrietenit” cu peretele, a lucrat în condiții de temperatură scăzută și umiditate, izolat pe schele și pregătit de orice situație. „Atmosfera a fost foarte relaxantă și ținută în limite de siguranță. Experiența overall a fost foarte intensă și plăcută.”, spune acesta.

Trăind în vremurile dificile și incerte din prezent, un strop de optimism și de creativitate este mai mult decât binevenit și necesar. Iscusința, talentul și eforturile depuse de artiști au fost apreciate la superlativ de locuitorii orașului.

Poezie de Stradă

O altă componentă a programului se descrie prin versuri așternute pe…asfalt. Ideea ingenioasă și unică în România a pornit de la o situație extrem de comună: așteptarea la trecerea de pietoni. „Ne-am gândit că, stând la semafor, poate ar fi mai constructiv ca cineva să stea să citească o poezie decât să butoneze telefonul non-stop.”, adaugă Ionuț Suciu. Restul a venit de la sine: stenciluri, șabloane, sprayuri, mult entuziasm și gata. Acum, momentele de așteptare sunt înlocuite cu cele de contemplare, descoperire și admirație.

Selecția versurilor a fost realizată de către Bogdan Munteanu, care scrie proză, dar nu se întreține din asta, ci dintr-un job în domeniul IT. „Poezie. Concept. Chef de muncă, muncă. Timișoara, timișoreni”, așa descrie acesta proiectul din care a avut oportunitatea să facă parte.

Bogdan a vorbit cu timișoreni, „uneori țintit, alteori la-ntâmplare”, chiar în timp ce aștepta la semafor. Le-a povestit pe scurt despre ce e vorba, a înțeles ce își doresc și ce nu. S-a gândit la Timișoara, la contextul actual. A citit, recitit, răscitit și a strigat de multe ori de bucurie. „Ne-am gândit la marile intersecții din Timișoara, dar poeziile apar și în alte locuri – luăm pulsul orașului, ne adaptăm, improvizăm.” A ales versuri de Adrian Bodnaru, Nicoleta Papp, Robert Șerban, Marius Aldea, Tudor Crețu, Ana Pușcașu, Svetlana Cârstean, Sorin Gherguț, Aleksandar Stoicovici, Goran Mrakic, Alexandru Potcoavă. 60 de intersecții din Timișoara au fost decorate în versuri de poezie. În locul notificărilor de pe telefon, primim de la poeți, notificări din lumea poeziei – romantice, serioase și umoristice.

Ionuț Suciu și Bogdan Munteanu afirmă că reacțiile din partea publicului au apărut încă de la început. Munca realizată a primit mulțumiri sincere, care trec dincolo de mască. Iată câteva reacții surprinse de Bogdan Munteanu: „O femeie a citit textul Svetlanei Cârstean și i s-au umezit ochii. Un șofer a oprit să citească poezia lui Tudor Crețu, după care a dat un claxon. Un tip a dat un telefon și i-a citit cuiva versuri de Ana Pușcașu. Cineva spunea că a văzut undeva poezia lui Adrian Bodnaru în urmă cu vreo 15 ani, i-a plăcut, dar nu știa numele autorului și uite, l-a aflat, în sfârșit! O mamă a citit, la cererea fetiței, o poezie de pe asfalt. Și tot așa.”

Poeții au fost încântați și onorați să participe direct la proiectele demarate de programul Memoriile cetății. Versurile lui Goran Mrakic: „Timișoara are o singură culoare/căreia unii îi spun alb/iar alții violet.” fac parte din volumul „Lumea e cămașa mea de forță”, care tratează teme locale și universale, sociale, politice, estetice și culturale, de identitate. „Și de această dată, Timișoara se erijează în personajul principal, care trimite spre lume, sau poate chiar mai departe, propriile emoții și vibrații.”

Versurile de pe asfaltul orașului reprezintă, totodată, și un omagiu adus Politehnicii Timișoara, fenomenul local de „sorginte phoenixiană, care depășește ca importanță și intensitate un simplu club de fotbal.”

Sursa foto: Goran Mrakic

Tudor Crețu are bucuria de a-și folosi imaginația de poet și în promovarea lecturii, nu doar în scris. „Poezia e (și) o scriitură publică. E și un mod de a „salva” spațiul și timpul, cel mai adesea, moarte. Asfaltul pe care și secundele în care aștepți, bunăoară, la semafor. De a le înfrumuseța și da un sens nou. Griul cotidian, al asfaltului inclusiv, devine suport pentru altceva. E și un mod de a (re)împrospăta orașul, nu doar promovarea poeziei.”, spune el. Iată versurile sale, scrise pe asfalt: „dintre arme/domnule președinte/eu prefer gafa/urma-i ca un punct pe i/ și-ți termini/cine știe unde cafa.”

Sursa foto: Seba Tătaru

Astfel, au reușit să scoată „pictura din muzee și galerii” și să o aducă în stradă, fix în fața oamenilor, pentru a se întâlni cu ea, la orice pas. În prezent, se lucrează și la un site și la o hartă interactivă, care să funcționeze ca ghid și care să înglobeze cât mai multe lucrări de street art din Timișoara. Aceasta va fi lansată anul viitor.

Citește cât aștepți să se facă verde la semafor. Încearcă să te detașezi de gândurile care te macină. Pentru câteva clipe, înlocuiește frământările cu bucuriile poeziei. Astfel, creația ne aduce și ne ține împreună. Iar pentru o viață mai frumoasă, consumă zilnic o doză de artă și cultură. Ridică privirea și prinde culoarea care schimbă starea!

*Proiectul Memoriile cetății este un proiect cultural, neafiliat politic sau religios și care susține libera exprimare artistică.*

Author

Distribuie:

Articole recente:

Ne bucuram ca vrei sa te implici

Cum crezi că ar arăta lumea din jurul tău dacă fiecare dintre noi ar face zilnic câte o faptă bună? Cum s-ar simți fiecare dintre noi dacă ar contribui la schimbarea în bine a unui alt destin?
Nu știm răspunsul pentru toată lumea, dar pentru noi e deja clar că ne simțim bine! Și pentru că ne place să împărțim…bunătatea, poveștile și dulciurile, căutăm colegi de echipă!