fbpx

Mediul digital vs. Limba română. Interviu cu Lect. Dr. Emina Căpălnăşan

S-a speculat de-a lungul timpului că limba română este una dintre cele mai dificile limbi ale lumii. Gramatică stufoasă, diverse expresii sau accentul cuvintelor sunt doar câteva motive pentru care limba română este percepută ca fiind ceva foarte greu de învățat. 

UVT MediaHub vine în ajutorul vostru cu o nouă rubrică dedicată corectitudinii cu care se vorbește limba română. Am stat de vorbă cu autoarea acestei rubrici, Emina Căpălnășan – Lect. Univ. Dr. al Facultății de Litere, Istorie și Teologie din cadrul UVT, care ne-a oferit câteva răspunsuri utile, interesante și de actualitate.

De unde a pornit ideea pentru crearea acestei rubrici în cadrul UVT MediaHub?

Dacă este o idee bună, atunci responsabili sunt cei care s-au ocupat de cadru, de cadre, de background și de tot ce înseamnă comunicare și imagine actuală. Dacă ideea nu-i genială, dați vina pe cel care poartă vorbele, pe mesager, cum s-ar zice! Pe scurt, ideea a pornit de la cei obișnuiți să contureze rubrici, să fie selectivi și la curent cu ce se dorește, cere, consumă: deținătorii hubului. Ar trebui și ei luați la întrebări!

Cum credeți că afectează mediul digital/online limba română?

Limba română e un mecanism complex, cu multe compartimente, registre. Nu vreau să răspund evaziv, dar nici nu aș putea spune că există consecințe anormale sau neașteptate ale mediului online asupra limbii. Pot spune destul de lejer, însă că uneori e deranjant de periculoasă scrierea fără diacritice. Credibil sau nu, unele mostre de scris de mână sunt fără semnele specifice limbii române scrise.

Lăsând deoparte chestiunile formale, uneori e greu de contextualizat sau de interpretat un cuvânt scris fără diacritice. Încă o chestiune: scriem repede în mediul online, nu? Astfel că nu prea revenim asupra celor scrise, nu prea mai verificăm acolo unde trebuie, apăsăm prea repede ENTER sau SEND.

Căutăm direct pe Google! Google este un motor de căutare, nu un dicționar, nu o gramatică. Parcă ne lipsește frica aia decentă și normală de cuvântul odată așternut. Aș vrea să ne gândim mai mult la ce ar zice lumea aflată dincolo de tastele noastre… viața nu este un veșnic monolog, destinatarul nu suntem doar noi, scrisul în spațiul public nu ar trebuie să fie scris terapeutic și atât.

Auzim frecvent în vorbire combinația dintre limbile română și engleză, ce părere aveți despre asta? 

Chiar folosim frecvent combinația. E ceva rău în asta? Să nu generalizăm! Unde sunt bune generalizările? Când nasc ele situații lipsite de conflict? Contextul! Aici e cheia! Stă scris în aproape orice carte echilibrată (dedicată lingvisticii): limba română (ca orice altă limbă, de altfel) are mai multe variante, diferențiate prin anumite particularități: lexicale, fonetice, gramaticale chiar.

Este o chestiune obișnuită (banală) pentru cei care studiază îndeaproape mecanismul acesta numit limbă ca o limbă vorbită de un număr mare de persoane să varieze în timp și în spațiu: apar cuvinte, dispar cuvinte, se schimbă forme, ce era cândva greșit ajunge să fie corect și invers.

Limba trebuie să reflecte vremurile. Din nou: fără generalizări! Elementele fundamentale se păstrează, astfel că nu există niciun pericol real de schimbare fundamentală a românei.

Nu va deveni o engleză vorbită deasupra de Dunăre… Personalizarea unor asocieri, naturalețea exprimării, oralitatea, personalizarea mesajului cu diminutive sau elemente colocviale, cu lexeme preluate intenționat sau natural din alte limbi nu fac altceva decât să susțină ideea de varietate, de variantă, de context.

În română actuală, mai ales în anumite situații de comunicare, apar substantive împrumutate din engleză. Știința ajunge din urmă uzul, lingviștii analizând, clarificând, selectând. Astfel că avem în dicționare și cuvinte din engleză. Cu un anglicism nu se schimbă româna!

Pe de altă parte, în situațiile oficiale, la examene (apropo de studenți), trebuie să nuanțăm discursul, să fim conștienți de alegerile făcute, de sintagmele folosite, de combinațiile de cuvinte pentru care am optat, să finalizăm ideile, să le argumentăm, să folosim semne de punctuație, ghilimele potrivite, adecvate limbii în care scriem.

Cât de importantă a devenit „romgleza” în zilele noastre?

Romgleza a devenit atât de importantă încât mulți cercetători s-au apropiat de ea cu instrumentele adecvate științei. Din nou: echilibru! Nu înseamnă că dacă s-au analizat cuvinte precum meme, influencer sau booking se și încurajează orice melanj de tipul de la job la afterparty!

Mai mult, orice dascăl vrea să decodeze ce vorbesc tinerii din fața lui, nu? Drept e că uneori e mai bine să ne stăpânim curiozitatea. Romgleza e subiect de presă, temă de articole bine scrise, dar și un cod curios și bizar, uneori. Este nu de puține ori forma tinerilor de a se integra lingvistic sau de a se exclude ostentativ dintr-un grup, acest lucru nu presupune totuși confiscarea discursului oficial.

Nu cred sub nicio formă în această formă de isterie: Avem selfie în DOOM3! Ne-am uitat limba! Suntem liberi să numim selfie-ul poză făcută sinelui. La fel de liberi să atragem atenția că lipsa acordului în caz nu stă pe același raft cu un pleonasm discutabil sau cu o alăturare de sunete repetitive ori cu un anglicism contextualizat impecabil! 

Ne puteți oferi câteva greșeli frecvente în folosirea limbii române?

Greșeli frecvente… frecvența asta e de luat în calcul! Mă deranjează alăturările: *ca și analist, ca și politician, ca și-ul acesta generalizat și luat drept bun comun și absolut. De aici: virgula băgată cu forța în vorbire: *Ca VIRGULĂ copil… Lipsa de logică e mai gravă decât orice greșeală de ordin formal.

Sunt multe… e un subiect inepuizabil: de la forme de plural năucitoare la eterna virgulă care transcrie orice respirație și care vine să taie și să spargă unitatea textului. Am văzut de atâtea ori un simplu astăzi izolat de restul comunicării sau virgule plasate înainte de predicat fără vreun argument.

Pe de altă parte, deranjantă este și pledoaria aceasta pentru discursul nonenglezit: oameni care duc o luptă pentru păstrarea românei (care, culmea, nu e foarte clar definită în mintea celor care o apără!), care se miră că spunem cu lejeritate weekend plăcut! sau am un job mișto!, dar care pronunță *optÂsprezece, *carActer… e dificil accentul! Se poate face un interviu stradal pe tema asta: tu știi să pronunți corect?

O greșeală de stil și de comportament chiar (dacă avem pretenția comunicării oficiale) mi se pare un mail început așa: Bună ziua! sau încheiat cacofonic: Cu considerație… Mulțumirile anticipate reprezintă o formulă tradusă mecanic și propagată irațional.

Sursă foto: Emina Căpălnășan

Distribuie:

Iuliana Bejnariu

Iuliana Bejnariu

Articole recente:

Ne bucuram ca vrei sa te implici

Cum crezi că ar arăta lumea din jurul tău dacă fiecare dintre noi ar face zilnic câte o faptă bună? Cum s-ar simți fiecare dintre noi dacă ar contribui la schimbarea în bine a unui alt destin?
Nu știm răspunsul pentru toată lumea, dar pentru noi e deja clar că ne simțim bine! Și pentru că ne place să împărțim…bunătatea, poveștile și dulciurile, căutăm colegi de echipă!