Toate companiile mici, la care mergeam ocazional și care nu produc bunuri indispensabile, trec prin perioade dificile. Odată cu creșterea numărului de cazuri și a măsurilor luate de autorități pentru prevenirea răspândirii COVID-19, efectul asupra mediului de afaceri este tot mai puternic. Iar următoarele luni par să fie din ce în ce mai instabile. Cum sunt afectate micile afaceri? Și, cel mai important, cum putem să le ajutăm să supraviețuiască? Am stat de vorbă cu Roxana Greucean, fondatoarea cafenelei Ovride Specialty Coffee, Irina Tomici, fondatoarea De la Irina, Roxana Puriș, de la pur.clothing, Sandy Popescu, de la Sandy’s Diner și Roxana Grunberg, CEO la Librarul cu papion. Iată poveștile lor.

Ovride Specialty Coffee

Primăvara lui 2017 a fost momentul în care a luat naștere ideea cafenelei Ovride. Atât Roxana Greucean, cât și soțul ei Emanuel, erau mari iubitori de cafea, iar acasă aveau un set-up perfect pentru o cafea delicioasă. „Toți prietenii care veneau la noi acasă spuneau că beau cea mai bună cafea, iar când merg în oraș nu au unde să bea cafea așa bună, așa că ne-am gândit să deschidem Ovride.”

Roxana nu era total împlinită la jobul de atunci, așa că și-a dat demisia în mai și au început să facă planuri pentru cafenea. În iulie au găsit spațiul, iar în 2 noiembrie au deschis cafeneaua. „Procesul de deschidere, de amenajare a durat mai mult pentru că am făcut totul din resursele financiare personale, ne-am lovit și de birocrație și alte piedici, însă până la urmă am reușit!”

Crede că au creat o comunitate frumoasă, care le e aproape și în această perioadă mai dificilă. „Sunt tare mândră de ce am realizat, de echipa pe care o avem acum, ajungând de la nici un angajat la 5”. Au crescut organic, s-au încăpățânat să facă lucrurile cu profesionalism și să nu facă rabat de la calitate. „Cred că asta se vede în produsele noastre, iar 90% dintre clienți revin bucuroși de fiecare dată.”

De la Irina 

Irina Tomici face săpunuri din 2010. Prima șarjă a fost făcută după o rețetă găsită pe un blog fain pe care îl urmărea, a ieșit bine și „s-a prins pasiunea asta de mine, n-am scăpat nici azi!”. Tot în 2010 a pornit un blog, apoi pagina de Facebook în care documenta experimentele. „Ieșeau bine, îmi plăcea să fotografiez săpunurile cu texturile lor inedite, culorile lor naturale și  — designer fiind — le-am creat o identitate vizuală încă de la început. Nici vorbă să fie una definitivă, brandul a crescut organic, odată cu produsele și odată cu mine, ca om.” Numele a venit firesc. Nu-i plac minciunile din marketing, iar „Săpun de la Irina” era cel mai firesc și sincer nume, dat oarecum în joacă.

Câteva luni după ce a început săpunăritul, s-a mutat la țară, la Stanciova, în căutarea unui trai mai sustenabil. Primul săpun tot dintr-o asemenea căutare a pornit, din dorința de a folosi mai puține toxine. „Pe vremea aia nu prea găseai alternative la produsele de îngrijire convenționale.” Blogul a devenit un fel de shop online primitiv. Irina reușea să câștige o parte din banii necesari traiului la țară din vânzarea săpunurilor pe net. „Uneori veneau oameni în vizită și mă întrebau dacă am săpunurile ce le-au văzut pe blog. Țin minte și acum cutiile mari de pe dulap unde stăteau la uscat, orele de ambalat, mirosul pe care eu nu-l mai simțeam dar îl simțeau musafirii când intrau în casă.”

Locuind acolo, a interacționat direct cu plante care au învățat-o multe despre cât suntem de interconectați. „Le-am învățat și eu, le-am cultivat (chiar dacă unele sunt considerate „buruieni”) și apoi le-am integrat în rutina zilnică de curățare și îngrijire, alături de alte ingrediente preponderent locale, curate și firești pe care le aveam la îndemână deja ca urmare a săpunăritului.”

Irina Tomici este o persoană cu multe pasiuni, iar locuitul la țară i-a permis să le exploreze pe îndelete. În plus, nașterea fiului ei a adus o pauză în activitatea profesională. După 6 ani de locuit la țară, a revenit la Timișoara și a decis să se ocupe exclusiv de dezvoltarea produselor „De la Irina”. Astfel, o pasiune de aproape 10 ani se transformă  — asumat, începând cu 2018, în principala ei sursă de venit. „Am pus timp și energie în crearea site-ului ce conține shop-ul online, am pornit o firmă, am făcut un curs de antreprenoriat și — ca parte a acestuia— o campanie de crowdfunding care m-a ajutat să pornesc cu mai multă încredere.”

Feedbackul venit de la comunitate a fost minunat, copleșitor chiar. A reușit astfel, împreună cu cei ce au susținut-o, ceva foarte important: înlocuirea ambalajelor de plastic cu unele biodegradabile și compostabile, din carton. „Mi-am dorit mult asta pentru că — după cum se știe — industria cosmetică este responsabilă pentru extrem de multe deșeuri de plastic iar planeta este efectiv sufocată. Nu voiam nicicum să mai contribui și eu; mă bucur să văd că tot mai multă lume consideră importantă găsirea și folosirea alternativelor.”

pur.clothing

pur.clothing a luat naștere din dorința de a remodela percepția oamenilor asupra hainelor și asupra necesității acestora. Roxana Puriș și-a dorit mult să creeze piese vestimentare care sunt proiecte, în adevăratul sens al cuvântului, mai mult decât niște simple haine. Broderiile ilustrează întreaga idee pur. „Fiecare produs pur. are o poveste, iar valorile în care credem sunt sustenabilitatea, responsabilitatea și puterea comunității.”, spune Roxana. Proiectul ei de suflet este colecția #emoție, pentru că a gândit-o ca un manifest împotriva stigmatizării unor emoții atât de normale, dar pentru care femeile ajung să se judece pe ele însele. „Furia, nesiguranța sau anxietatea sunt emoții normale, și ne-am dorit să le aducem în fața, să le normalizăm.”

Și, pentru că întreaga colecție a fost gândită ca un tot unitar, un procent de 5% din profitul acestor piese este donat asociației Moving on breast cancer, care se ocupă cu sprijinul psihologic al femeilor bolnave de cancer. „Ne dorim să facem bine, atât cât ne stă în putință.”, afirmă Roxana Puriș.

Parcursul ei a fost unul foarte frumos și fluid. A început singură, iar acum are deja trei doamne croitorese care o ajută. Roxana consideră că „pur. a evoluat foarte frumos, datorită încrederii clienților, cărora le datorez faptul că am ajuns aici.”

Sandy’s Diner 

Sandy Popescu crede că la un moment dat, fiecare dintre noi, își dorește să aibă un business propriu, indiferent cât de mic. Poate și din dorința de a fi propriul șef. „Recunosc că pe cont propriu nu cred că aș fi avut nici curajul și nici posibilitate financiară de a deschide singură un local. Șansa once in a lifetime a venit sub forma unor rezultate câștigătoare la un concurs de proiecte deschise cu fonduri europene, menite să aducă un aport societății.”

În ceea ce privește designul, sigla și tot ce se poate vedea fizic la local, inclusiv ideea dinnerului american, toate ideile îi aparțin ei. „Tot timpul am fost îndrăgostită de perioada anilor ‘60, de rochiile cu falduri multe și lungi până deasupra gleznelor, dansurile pe muzica de rock’n roll și twist. Musicalul ”Grease” reprezintă cel mai bine perioada în care mi-aș fi dorit să mă fi născut. Dar cum asta nu este posibil, mă bucur atunci că mi-i s-a ivit oportunitatea de a aduce o bucățică din trecut în 2020, astfel ca oamenii tineri să vadă cum a fost înainte, iar adulții să își reamintească de vremurile frumoase.”

Până a reușit să deschidă localul a întâmpinat multe probleme birocratice. S-a confruntat cu dificultăți, amânări și reveniri asupra dosarelor depuse. „Acum mă uit cu drag la local și la activitatea de până acum și spun cu sinceritate că a meritat fiecare drum și fiecare supărare.” 

Librarul cu papion 

Pentru Roxana Grunberg și soțul ei, „Librarul cu papion” este cel de-al patrulea „copil” al familiei. Au acasă doi băieți grozavi și un proiect antreprenorial care împlinește în vara 16 ani. Fiind o fire perfecționistă, a acordat aceeași atenție și a pus la fel de mult suflet în creșterea fiecărui „copil”, inclusiv a „Librarului”. Crede că acest proiect a apărut în viața ei la momentul potrivit. „Am căutat o idee prin care să îmi pun la bătaie creativitatea antreprenorială, dar care să reflecte și dorința mea de a face bine, de a mă dedica comunității, de a ajuta. Și a venit oarecum natural, deoarece ne-am crescut copiii într-o casă plină cu cărți, citindu-le seară de seară. Într-un fel, ei sunt experimentul meu reușit și fericit, pentru că i-am expus lecturii de la cea mai fragedă vârstă, iar acum ne bucurăm cu toții de rezultate. Sper ca lectura să îi ajute în dezvoltarea lor emoțională, socială și profesională.”

Până la deschiderea oficială, Roxana a parcurs un drum care a inclus cercetare, analiză, informare, documentare, învățare și planificare. A vizitat librării din Austria, Germania, Italia sau Ungaria, pentru că îți dorea să vină cu o idee nouă pe piața librăriilor din oraș. Nu avea experiență în ceea ce privește industria cărților, a editurilor, publicațiilor, sau în domeniul vânzării directe. Nici în domeniul Horeca, pentru că librăria are și o cafenea. PE toate le-a luat de la zero. „Am început să citesc mai întâi despre industria de carte, despre edituri, despre autorii de literatură pentru copii din România, să studiez oferta marilor lanțuri de librării din țară dar mai ales din străinătate.”

Și-a dorit să poată oferi copiilor din oraș un spațiu al lor, unde să poată veni fără constrângeri să își găsească cartea potrivită, unde se pot simți liberi și acceptați așa cum sunt ei: „gălăgioși sau timizi, energici sau liniștiți, avansați sau începători în ale cititului. Librarul cu papion e un loc pentru fiecare copil. În plus, ca părinte, am gândit ca librăria să aibă o zonă de cafenea care să ofere posibilitatea adulților să se relaxeze, să poată bea o cafea în timp ce copilul său este la un atelier sau își caută o carte, dar și să fie spațiul ce invită la conectarea părintelui cu copilul. ”

Până în prezent, a reușit să formeze o comunitate frumoasă de copii, părinți, bunici, educatori, învățători și profesori. Crede că acest lucru se datorează și evenimentelor pe care le-au organizat cu scriitori români de literatură pentru copii, a atelierelor de lectură, a poveștilor din weekend sau, pur și simplu, a modalității de a servi fiecare client care intră în librărie. „Ceea ce este important pentru mine este să creăm legături cu fiecare client, iar fiecare copil care iese din librărie să ia cu el în suflet emoția unei întâlniri minunate cu librarii și să revină cu bucurie. Îmi doresc ca librăria să fie o stare de spirit și să ofere multă emoție tuturor copiilor.” 

Roxana Greucean și soțul ei sunt încrezători că după ce vor începe activitatea, își vor intra în ritm și, încet-încet, vor reveni la normalitate, deși pierderile sunt destul de mari. De aproape o lună nu mai funcționează Ovride, iar cu două săptămâni înainte să se decreteze starea de urgență, vânzările au început să scadă semnificativ. „În principiu, în luna martie și aprilie vânzările creșteau destul de mult, cu aproximativ 40-50% față de anul precedent, și cu aproximativ 20-25% față de lunile de iarnă. Sperăm că după ce începem să funcționăm din nou, să ajungem undeva la 80-90% din vânzările lunii februarie”, spune Roxana Greucean. 

În momentul de față s-au mutat în online, unde comercializează cafea boabe, măcinată, precum și cold brew. După Sărbătorile Pascale vor redeschide cafeneaua pe partea de livrări la domiciliu. Roxana Greucean crede că a avut noroc, pentru că „începând de anul trecut am pus deoparte niște bani, iar o parte din facturi au fost acoperite din acele economii. Ne ajută și statul prin șomajul tehnic, iar cu unii furnizori am negociat termenele de plată.” Cea mai mare îngrijorare a ei a fost plata salariilor.

Primul gând pe care l-a avut Irina Tomici când a văzut ce se întâmpla a fost „ce fac cu firma? Mi-am sunat contabilul și a zis: «păi ce să faci, continui! Tu faci săpun, probabil va merge.»” Și așa a fost. Din fericire, tocmai turnase câteva loturi zdravene de săpun. A intrat în starea de urgență cu rafturile studioului relativ pline, plus destul de multe ingrediente și ambalaje deja cumpărate. „Deci, de bine, de rău, o vreme avem ce face”, afirmă Irina.

„Nu am cum să știu ce se va întâmpla după această perioadă, mai ales că nu reușesc să definesc mental ce înseamnă «perioadă». Sunt schimbări mari, rapide, în stilul multora de viață și realizez că multă lume este afectată puternic din punct de vedere economic.” Împreună cu colegele ei, fără de care nu ar fi reușit nimic, au hotărât să facă tot ce pot pentru a menține producția și vânzările pe o linie de plutire. „Este important ca cei care încă pot produce bani să o facă, altfel economia o va lua prea brusc în jos., Nu știu să răspund la întrebarea „ce va fi după”, iar despre acum — luăm zilele așa cum vin, pe rând, cu provocările și bucuriile de rigoare.”

Pentu că este așa de importantă spălarea pe mâini în această perioadă, a redus prețurile săpunurilor și lucrează la rețete noi pentru produse „de bază”. A scăzut și prețurile alifiilor, produsele pe care Irina le recomandă pentru păstrarea mâinilor moi și hidratate după spălarea deasă cu săpun și folosirea dezinfectantelor. Referitor la livrare, a sistat ridicările personale din Timișoara și plătește jumătate din taxă către ciclocurieri. „Partenerii noștri de încredere în livrarea produselor pe raza orașului, oameni faini!”. De asemenea, a scăzut comanda minimă la care se acordă transport gratuit prin curier în toată țara. „De la Irina” și-a concentrat atenția pe câteva materiale informative și rețete utile, simple, pe care le poate face oricine acasă.

Irina spune că numărul comenzilor a crescut un pic, iar vânzările sunt cu aproximativ 20% mai mici decât anul trecut. „Cred că este absolut firesc. Am observat că lumea cumpără mai puțin, poate mai responsabil. Se simte puternic valul de încurajare a producției locale și asta este minunat. Este una din valorile cele mai de preț într-o economie globală: găsirea și încurajarea resurselor locale pentru a crea bunăstare la nivel de comunitate.”

Roxanei Puriș i-a fost extrem de teamă la începutul acestei perioade. „Întreaga afacere se bazează doar pe mine, iar acest lucru creează o presiune extrem de mare asupra unei persoane care are aceleași nevoi, probleme și vulnerabilități la fel ca orice alt om.” A estimat încă la început că va avea pierderi mari, având în vedere că toate cele trei magazine din țară unde se vând produsele pur. și de unde încasează cam jumătate din profit, sunt închise. 

Dar, a ales să vadă părțile bune. Avea de dinainte o prezență foarte activă în mediul online. Magazinul online era funcțional și folosit cu mult timp înaintea acestei carantine, dar de trei săptămâni au fost și mai activi și inventivi. Acest lucru a dat roade. Au început chiar și un #jurnaldepandemie. Roxana este de părere că există foarte multe perspective asupra situației și „mi-am dorit să expun realitatea din atelier și să aduc brand-ul mai aproape de clienți. Suntem de părere că fiecare alegere pe care o facem are un impact foarte mare asupra Planetei, și prin acest jurnal ne dorim să expunem toate aspectele unui atelier de slow-fashion și beneficiile alegerii unor astfel de haine.”

Din refuzul de a renunța la materialele rezultate în urma croiului din atelier, materiale care au fost deja produse și transportate, aceste lucruri având deja un impact asupra planetei, a luat naștere pur.kids. „Ne-am dorit să implicăm comunitatea și să dăruim din ceea ce știm noi să facem, așa că a luat naștere pur.kids. Proiectul s-a concretizat în ateliere și kit-uri de creație pentru copii, în care elementul principal îl constituie materialele reciclate din atelierul nostru, cărora le dăm o nouă viață.” Și, pentru că și-au dorit să nu rămână indiferenți la situația actuală, tot profitul încasat din kit-urile pur.kids din lunile martie și aprilie, va fi donat către Spitalul de Boli Infecțioase „Victor Babeș” din Timișoara.

Sandy Popescu, fiind și la început de drum cu Sandy’s Diner, spune că „încă nu am avut posibilitatea să am un flux constant sau să pot estima pierderile. Știu doar că lucrurile evoluau tot spre bine și aveam planuri mari, și pentru reclama exterioară, și pentru terasa ce urma să o amenajez. Din păcate, toate sunt puse pe stand by. Sper că după această perioadă oamenii să treacă în extrema în care sunt dornici de a ieși în oraș și să fie punctul 0 pentru toate restaurantele din zona Unirii, în care reușim să prosperăm.”

Deși conform ordonanțelor militare nu mai au posibilitatea să primească clienți în local, au rămas în continuare deschiși pe platformele online. Iar Sandy Popescu a continuat să facă livrări. Se agață de orice posibilitate de promovare sau orice ar putea ajuta ca vizibilitatea Sandy’s Diner să crească la nivel de comenzi. „Am avut extrem de multe surprize din partea multor prieteni sau a unor persoane care deveniseră deja clienți fideli, de a face comenzi periodice, tocmai pentru a susține afacerile locale. Îmi dă o satisfacție nemaipomenită să primesc mesaje de încurajare, chiar și de la străini care îmi spun să fiu optimistă. Bucuria cea mai mare este când văd persoane cu care am copilărit sau cu care mă cunosc din Caransebeș și care, deși activează în domenii diferite, s-au gândit la mine și îmi oferă o mână de ajutor prin orice mijloc de promovare. Și pe această cale doresc să le mulțumesc foarte tare. Ei sunt motivația care mă fac în fiecare zi să îmi continui activitatea, chiar dacă beneficiile financiare nu sunt la fel ca înainte.”

Roxana Grunberg recunoaște că la începutul perioadei a cuprins-o puțin panica, dar mai degrabă din motive ce țin de siguranța și sănătatea celor din jur. În ceea ce privește situația librăriei ca afacere, a luat rapid primele decizii. Au închis locația pentru a nu pune în pericol angajații sau clienții, au renegociat chiria pe perioada crizei, au trecut angajații în șomaj tehnic. Dar, în nici un moment nu s-au gândit la situație ca la un sfârșit de drum. „Și pentru că am norocul de a trăi alături de cea mai optimistă și rațională persoană din lume, soțul meu, am privit totul ca pe o provocare”, spune Roxana. 

Criza i-a luat nepregătiți pe anumite segmente, precum vânzarea online. „Pentru că am considerat că e important ca oamenii să vină în librărie să vadă cărțile, să le atingă, să simtă atmosfera, să participe la atelierele de lectură, nu am luat în calcul vânzarea online.” Pierderile financiare deocamdată, sunt greu de estimat. Exact comportamentul uman pe care se bazează afacerea (interacțiune umană, participare numeroasă la evenimente) va fi interzis sau va fi în continuare restricționat de autorități, de conștiința sau temerile fiecărei persoane. „Cred că vom reconfigura total programul angajaților, orarul de funcționare, roluri și sarcini.” 

Soluțiile pe care le gândesc vin întotdeauna dintr-un principiu foarte clar pe care îl aplicăm în business: „să fim alături de client, indiferent cât ne este nouă de greu. Clientul are nevoie acum de noi, respectiv are nevoie de soluții pentru a ocupa timpul copiilor, de a nu se deplasa în oraș, de a avea acces la materiale video valoroase, de a primi recomandări de jocuri, cărți, de a-l ajuta cu propuneri de cadouri pentru a nu petrece mult timp căutând pe internet.” De aceea, au început să facă recomandări de cărți atât pentru copiii mai mici, cât și pentru adolescenți, ca să ofere idei părinților de cum ar putea să le ocupe timpul copiilor cât mai creativ. Apoi, au decis să își protejeze clienții și să facă livrările la domiciliu. „Și facem asta cu respectarea tuturor normelor recomandate de protecție și în plus încasarea produselor se face cu plata prin transfer bancar. În fiecare colet pe care îl pregătim, punem un strop din noi, din pasiunea noastră pentru lucrurile bine făcute (și frumos împachetate), din optimismul nostru, dar și din dorința noastră de a ne reîntâlni cu clientul în librărie.” 

O mare provocare pentru Roxana Grunberg a fost să facă filmări video, citind povești. „Deși fac asta de mai bine de 9 ani acasă, cu doi copii, în fața camerei e diferit. În fața a sute de copii e diferit. Dar, din nou, am acceptat provocarea. Cu multe emoții, după multe încercări și după vizionarea a zeci de videouri cu mari public speakeri, cu autori, cu librari, cu președinți de țară care citesc copiilor, am făcut prima filmare. Mai am multe de învățat în acest domeniu, dar mi se pare fascinant și sper să mă dezvolt și pe această parte.” Încearcă să mențină funcționalitatea librăriei online, să fie acolo prezenți și să sprijine comunitatea lor de clienți. Dar, ca antreprenori se gândesc și la soluții pe termen lung. Librăria va avea în curând un magazin online, iar atunci lucrurile vor fi și mai simple pentru cumpărători. „De-abia așteptăm această nouă provocare!”, precizează Roxana Grunberg. 

Toate persoanele cu care am vorbit aveau înainte de starea de urgență o activitate profesională foarte plină, cu multă muncă și task-uri care trebuiau îndeplinite. Dar toate s-au dat peste cap. Roxana Greucean spune însă că s-a adaptat destul de ușor. A profitat de timpul liber și a făcut curățenie generală la cafenea, a verificat stocuri, gestiunea sau actele. „Când lucrăm la foc intens rămân anumite lucruri de care nu mai avem timp. Am început și să facem planuri pentru perioada de după carantină și m-am documentat foarte mult pentru noi rețete.”

Încă de la începutul perioadei de lockdown, Irina Tomici a plecat la Lugoj împreună cu familia, pentru ca fiul ei de cinci ani să aibă acces la curte. „Acum nu merge la grădi, iar un «afară» în care să se simtă în siguranță, un cățel sau o pisică sunt foarte importante. Ne-am mutat în casa bunicilor săi pentru o perioadă nedeterminată, până se ridică restricțiile.” Irina poate lucra de la distanță cu echipa ei, mai ales pe partea de comunicare și coordonare. Și-a luat cu ea uneltele pentru a putea face săpun și câteva produse mai simple, pe care le trimite Ioanei la Timișoara, singura colegă care mai merge la studio, și care le pregătește pentru a fi puse în pachete. „Nu pot să zic că merge greu, dar nici ușor. Mă concentrez pe ce pot face și nu pe ce nu pot face, iar când nu pot face ceva, accept și caut să mă bucur de primăvară, de flori, de timpul petrecut cu cel mic și cu familia.”

Și pentru Roxana Puriș rutina zilnică s-a schimbat. Pe lâng lucrurile pe care le făcea și înainte (croi, broderii, facturare, serviciu clienți sau colete), acum petrece jumătate din zi online. Sandy Popescu rămâne optimistă. Deși începutul drumului ei în antreprenoriat a fost afectat și nu e deloc încântată de situația actuală, spune că e conștientă că aceste măsuri erau mai mult decât necesare pentru siguranța națională. „Pentru a trece peste o situație mai grea îmi place tot timpul să scot binele din orice rău, iar în această situație spun cu bucurie, dar și cu vinovăție, că am mai mult timp pentru mine. Înainte mă trezeam la 5.00, ca la 6.00 să fac cumpărăturile și de la 8 să fac deschiderea la local, iar seara ajungeam câteodată la 23.00 sau după 24.00, în funcție de activitatea din timpul zilei.”

Acum își începe programul la 8.00, cumpărăturile le face de două-trei ori pe săptămână, pentru că nu sunt atât de multe comenzi, iar seara se încheie cel târziu la 20.30. Momentan nu simte „oboseala” de stat în casă, pentru că ziua ei se desfășoară normal: cumpărături, deschide localul sau dezinfectează de ori de câte ori e necesar „sala de așteptare”, de unde preiau comenzile curierii de la platformele online. „Rutina este aceeași, doar că diferă intervalul orar. Cel de acum este mult mai flexibil și recunosc că l-am îmbrățișat foarte ușor, pentru că îmi permite să mă odihnesc mai mult și am mai mult timp pentru treburile casnice. Îmi va fi greu să revin la programul de dinainte, dar de abia aștept!”

Cel mai dificil lucru pentru Roxana Grunberg a fost planificarea zilei de lucru, pentru că și ea și soțul ei trebuiau să gestioneze cât mai bine situația în cele două afaceri. „La început a fost destul de frustrant, pentru că îmi doream să mă implic în găsirea de soluții, simțeam că efortul trebuie să fie mai mare, ca să pun lucrurile într-o ordine funcțională. Toate, în timp ce acasă erau copiii.” Și ei s-au regăsit într-o situație în care nu știau ce sa facă cu timpul, dacă și când să își facă temele, dacă se mai pot întâlni cu prietenii. „A fost bulversant pentru toți. Apoi, am decis ca noi, adulții, să ne dedicăm o jumătate de zi jobului, iar jumătate activităților cu copiii. Și așa funcționăm și acum. Am renunțat la activitățile care presupuneau socializare și am descoperit altele pe care le putem face acasă. Nouă ne place acasă.” 

Ne prinde bine sau rău faptul că avem atât de mult timp liber? Ei bine, părerile sunt împărțite. Roxana Greucean spune că îi prinde bine, încă nu a ajuns să se plictisească. „De cand am deschis cafeneaua nu am avut atâta timp liber, și nici nu mi-aș fi luat atâtea zile libere. Mi-am propus să încerc să mă bucur și să fac tot ce mi-am dorit, așa că mă odihnesc, gătesc, fac sport, și fac multă curățenie și organizare acasă, citesc mult, petrec timp cu soțul meu și, spre surprinderea mea, petrec foarte puțin timp în fata televizorului.” Pauza aceasta a făcut-o să îți dea seama cât de mult iubește cafeneaua, cât de mult iubește să muncească, că nimic nu e sigur și că mereu trebuie să se bucure de ce are, chiar și atunci când lucrurile nu arată așa de bine. 

Cu sau fără voia Irinei Tomici, se întâmplă un fel de „detoxifiere” în ceea ce o privește. Nu are neapărat mai mult timp liber, pentru a integra noi obiceiuri, dar, cu siguranță, a luat-o mai încet. „Sunt mai puțin stresată de zumzetul continuu ce-l percepeam înainte (exterior, interior, ambele).”

Sandy Popescu crede și ea că „detoxifierea” de la activitățile zilnice e mai mult decât bine-venită! „Am timp să îmi reiau tabieturile de dimineața de a bea cafea acasă, de a asculta un podcast motivational sau doar de a sta pe balcon cu motanul meu, Oscar. Renunțasem la acestea în favoarea localului și nu îmi părea rău, însă recunosc că îmi era și dor.” Face în continuare planuri pentru local, solicită oferte, citește articole și, poate cel mai important lucru, își încarcă bateriile pentru perioada următoare ridicării restricțiilor. „Trebuie să știm să apreciem lucrurile acestea și să le valorificăm pentru că acum pământul respiră și noi avem timp să ne odihnim, pentru că toate evoluau într-un ritm mult prea alert.”

Pe de altă parte, Roxana Puriș crede că nu poți șterge cu buretele alegerile tale și să începi de la 0. „Suntem rezultatul alegerilor și acțiunilor noastre, dar asta e și frumusețea. Suntem puși în fața trecutului și îndemnați să ne acceptăm greșelile, dar și ajutați să le îndreptăm.” Crede că e un moment bun pentru a ne da seama ce anume nu apreciem în viața noastră, inclusiv la afaceri. „Acceptarea trecutului și dorința de a evolua cred că este cel mai bun lucru pe care putem să îl facem acum.” Nici Roxana Grunberg nu crede că e o perioadă de „detoxifiere” personală, ci mai degrabă o detașare față de anumite lucruri pe care ținea cu tot dinadinsul să le facă înainte. 

Totuși, așa cum spunea și Sandy, din fiecare situație care ne provoacă, trebuie să găsim pozitivul. În această perioadă, ne regândim puțin prioritățile, aprecierea față de oameni sau valoarea pe care le-o dăm în viața noastră. Roxana Greucean îți dorește să se streseze mai puțin și să se bucure de fiecare lucru pe care îl face, să continue să mănânce sănătos și să facă la fel de mult sport ca în carantină. „Îmi doresc ca la cafenea să fac lucrurile cu mai multă dedicare, să iau lucrurile pas cu pas, să mă bucur de fiecare client care ne trece pragul și să nu mă mai frustrez pe lucruri mărunte, care nu își au rostul.” Vrea și să fie mai aproape de colegii ei, să repună business-ul pe picioare, să vină cu idei noi și cu un vibe bun. „Nu cred ca as renunța la ceva anume, mai degrabă voi încerca să mă concentrez pe lucrurile cu adevărat importante. Și cu siguranță voi avea grijă ca să avem un cont de economii mult mai mare, pentru zilele mai puțin frumoase:)”

Irina Tomici și-ar dori să păstreze această „la dolce vita”: un ritm mai lent, pauze mai lungi cu masă în familie sau timp petrecut în aer liber. „Cumpărăturile o dată pe săptămână par să fie o idee bună, iar chibzuința în folosirea resurselor, recunoștința pentru bunăstarea de care ne bucurăm sunt, de asemenea, mult mai prezente și mi-ar plăcea să rămână așa.” Crede că și schimbările climatice sunt o problemă poate la fel de presantă precum Covid-19, însă una mai tăcută. „Ar fi frumos să găsim un echilibru economic care să permită o încetinire a ritmului, astfel încât să scădem emisiile de CO2, așa cum vedem acum că se poate.”

Roxana Puriș apreciază mai mult ce are și petrece mai mult timp cu cei dragi. „Mai mult decât atât, îmi pun sănătatea fizică și psihică înaintea muncii, așa că tot ce ține ce job (oricât l-aș adora), se încheie, dacă nu după ora 6 zilnic, sigur în weekend. Mi-am dezactivat notificările și am înțeles că online-ul este o unealtă, nu o activitate în sine.”

Timpul alocat propriei persoane este foarte important pentru Sandy Popescu, lucru pe care l-a realizat în această perioadă. „Mi-am reluat obiceiul de a citi foarte mult, pentru că îmi plac cărțile de dezvoltare personală și acum m-am axat mult pe cărți despre dezvoltarea business-ului. Aștept cu entuziasm să treacă cu bine această perioadă dificilă pentru a pune în aplicare tot ce am reușit să învăț.” Tot ce mai spune e că și-a întocmit o listă de „to do stuff” și de abia așteaptă să ne surprindă.

Roxana Grunberg va fi mai atentă la toate resursele importante pe care le avem. Una dintre ele este timpul. „Am descoperit în această perioadă că ne putem baza unii pe alții, pe prieteni, că ne putem ajuta inclusiv la a face cumpărături unii pentru alții, asta scutindu-ne de un drum inutil la magazin.” Mai sunt și resursele noastre pe care nu le-am folosit suficient, mereu având impresia că nu putem face anumite lucruri, însă trebuie doar să ne provocăm puțin și să ieșim din zona de confort.

Resursele materiale, financiare, pot fi administrate mai cu grijă, pentru că o perioadă de criză economică îți dă totul peste cap. Inclusiv resursele alimentare e important să le gestionăm corect, astfel încât să nu mai aruncăm atât de multă mâncare. „Ceea ce am realizat în această perioadă este că lucrurile chiar trebuie făcute la timpul lor. Amânarea lucrurilor, în principiu, nu este productivă și nici nu îți dă confort psihic. Deci, aș merge la medicul stomatolog imediat ce simt o durere de dinte, m-aș vedea cu cea mai bună prietenă atunci cînd mă invită la o cafea și, bineînțeles, aș merge să cumpăr măcar un pachet de drojdie și făină când se anunță starea de urgență.” 

Până vom ieși din starea de urgență însă, ne dorim să ne bucurăm că momentan nu mai există nici o urgență profesională, ne dorim să sprijinim economia locală și afacerile mici, pentru ca ele să ne poată sprijini la rândul, în viitor. Și să sperăm că lucrurile vor fi bune. Să rămânem pozitivi. Continuăm. Cheers!