fbpx

Gabriela Cigan, super-mama voluntară

„Sunt Eu. Gabi copilu’, Gabi soția, Gabi mama, Gabi care iubește copiii și vrea să se implice chiar și atunci când deranjează.”

Așa se descriere Gabriela Cigan, născută în Timișoara, în 2 iunie, la o zi după Ziua Internațională a Copiilor și chiar de Ziua Națională a Adopțiilor. Crescută tot aici, a avut o copilărie fericită, iar acum are o familie frumoasă, în care iubirea, comunicarea și respectul sunt foarte importante. La cei 46 de de ani, cu o experiență de peste 20 de ani în resursele umane, cu oameni și pentru oameni, Gabriela are un istoric al voluntariatului impresionant. 

Începând cu anul 1992, a activat în cadrul asociației „EXISTĂ SPERANȚĂ”, unde mergea în weekend-uri la orfelinate, unde se juca cu copiii. A continuat apoi să activeze ca voluntar la Fundația Bethany, care se ocupa de copii de la câteva luni, până la 14 ani. „Am avut grijă de un băiat D., care era în clasa a VI-a. Am fost la prima ședință în calitate de părinte și mi-era rușine pentru că nu știam să dau răspunsuri dirigintelui. El era un copil pe care nimeni nu încerca să-l înțeleagă, puteai comunica cu el, dar îi lipsea dragostea, atenția și empatia. De asemenea, am ieșit în weekend cu copii care, la doi ani, nu știau să meargă, mergeam eu cu căruciorul după ei…”

După ce a rămas însărcinată, s-a ocupat de fiica ei, Briana, pe care ulterior, a luat-o alături de ea în activitățile de voluntariat. După 10 ani de dedicare pentru a crește un copil fericit, cu valori, influențat spre bine, a decis să se alăture Asociației Ador Copiii, care susținea adopția. „Mi-am dorit să fiu activă într-un proiect prin care să se ajungă în spitale la copiii abandonați, deși din păcate nu s-a întâmplat.”

În prezent, ajută la proiectele asociației Academia Mămicilor, care i-au „dat aripi”, dar participă și la activitățile Asociației Inițiativa în Educație, unde și fiica ei participă ca voluntar, la „inedu Youth”. Se mai implică în campania lunară de donare de sânge. Și-a donat și ziua de naștere pentru Daniel, un băiețel din Hunedoara, cu probleme medicale grave. „E o amintire minunată de la 45 de ani. Daniel a fost recent operat la Cluj, dar încă se mai caută soluții pentru a deveni un copil normal, care să se poată bucura de copilărie.” 

Cel mai drag proiect pentru ea, rămâne „Suflet de copil”, în care activează din iulie 2018. Acesta se adresează copiilor abandonați, cu risc de abandon sau cu probleme sociale. Crede cu tărie că va reuși să ofere viață lungă acestui proiect, fiind inspirată de Oana Mîndruț, de la Asociația Life Education for all Cluj, și Adelina Toncean, de la Asociația Blondie. „De la aceste două doamne minunate am învățat că merită să te implici și că se poate.”

Crede că adulții sunt puterea exemplului, că prin implicare există șansa de a schimba destine și că prin voluntariat se poate schimba societatea în care vor trăi copiii noștri. „Sper la cât mai mulți oameni implicați în a face bine. Vreau să fiu un exemplu pozitiv, în special pentru fiica mea, să ajut și să transmit iubire celor din jur. Activitățile de voluntariat mă fac să-mi canalizez energia pentru ceva pozitiv, sunt mai activă, mai energică, mă simt utilă. Voluntariatul e de viță nobilă, ceri de la cei care au și dai la cei care au nevoie.”

Toate lucurile pe care le-a făcut de-a lungul anilor, le-a realizat cu sprijinul familiei. Aceștia i-au fost mereu alături, de la părinții și sora ei (atunci când a venit într-un weekend acasă cu două gemene și fratele lor, iar mama ei le-a făcut desert), până la soțul său și apoi la fiica sa. Speră ca peste ani, să ajungem să facem toate aceste lucruri din proprie inițiativă, fără să fim atrași de campaniile de promovare. 

„Implicându-mă, am câștigat multe zâmbete, am primit dragoste, respect, prieteni cu același țel. Nu voi renunța la a face bine. Voi continua să cer și să dăruiesc mai departe, copiii îmi dau energie.”

Author

Distribuie:

Articole recente:

Ne bucuram ca vrei sa te implici

Cum crezi că ar arăta lumea din jurul tău dacă fiecare dintre noi ar face zilnic câte o faptă bună? Cum s-ar simți fiecare dintre noi dacă ar contribui la schimbarea în bine a unui alt destin?
Nu știm răspunsul pentru toată lumea, dar pentru noi e deja clar că ne simțim bine! Și pentru că ne place să împărțim…bunătatea, poveștile și dulciurile, căutăm colegi de echipă!