Cu siguranță am auzit multe povești legate de acest fenomen. Poate am fost martori la o astfel de agresiune. Sau chiar victime. Ce presupune mai exact? Bullying-ul este un fenomen de luare în derâdere a cuiva, de umilire, de batjocorire. Primește această denumire atunci când se desfășoară în mod intenționat, repetat și prezintă un dezechilibru de forțe între indivizi. Cauzele bullying-ului pot fi diverse, însă cele mai preponderent întâlnite sunt: educația precară și modelul văzut în familie. De foarte multe ori, și agresorul poate fi doar o victimă a fenomenului în familia apartenentă. Alte cauze sunt reprezentate de: competitivitatea negativă, diferențele mari dintre indivizi sau dorința de a ieși în evidență a agresorului.

La școală, o fetiță este agresată verbal și împinsă de colegele sale, în colțul sălii de clasă, din cauza înfățișării ei. În spatele curții, un băiat este fugărit și amenințat cu bătaia de către doi colegi. Un grup de elevi cere mâncarea colegilor mai mici pe hol. La baie, trei eleve se îmbrâncesc. Sunt niște situații cât se poate de reale și au loc zilnic în școli, unde astfel de comportamente ar trebui complet interzise, unde elevii ar trebui supravegheați în permanență, mai ales în pauzele de masă. Din păcate, fenomenul bullying crește izbitor de repede și își face simțită prezența în tot mai multe unități școlare. Mai mult decât atât, rămâne neobservat și nu este luat în serios mai deloc.

Să nu uităm de efectele acestui tip de agresiune asupra copiilor/elevilor, care sunt diverse și depind de gravitatea fenomenului, de nivelul de vulnerabilitate, dar și de resursele acestora. Astfel, unii sunt afectați mai mult, iar alții mai puțin. „Acei copii care au cu cine să vorbească despre ceea ce li se întâmplă (părinți sau prieteni) și găsesc modalități de exprimare pozitive (mișcare, hobby, citit, etc.) pot depăși mai ușor acest fenomen. Însă, din păcate, mulți dintre aceștia, în urma agresiunilor, se izolează, își pierd încrederea în forțele proprii, își formează complexe de inferioritate și nu mai vor să meargă la școală. Cu cât sunt mai afectați, cu atât mai mult duc aceste comportamente și atitudini cu ei și în viața de adult, astfel le este afectată atât viața socială, cât și cea profesională.”, afirmă Oana Alexandra Simeny, profesor consilier școlar.

În cele mai multe cazuri, copiii evită să povestească despre aceste situații. De ce? Oana atestă că, în majoritatea cazurilor, copiilor le este rușine să povestească ceea ce li se întâmplă, pentru că nu au o relație foarte deschisă cu părinții. Pe lângă acest motiv, mai poate apărea și teama de agresor sau teama de a se interveni fără să se rezolve problema. Ba mai mult, să nu se stârnească o ură și mai mare între el și agresor. Copii sunt foarte afectați de ce cred colegii lor, astfel nimeni nu ar vrea să fie văzut ca un ,,pârâcios” sau ca un ,,papă-lapte”. 

Cu toate acestea, este important să știm cum să ne dăm seama la timp de faptul că un copil este victima bullying-ului. „Se poate observa dispoziția cu care merge la școală, felul în care arată hainele și obiectele lui, dar și implicarea acestuia în evenimentele sociale de la școală. Aici, un rol crucial îl are părintele. Pentru ca acesta să recunoască semnele bullying-ului, este nevoie să dezvolte o relație foarte apropiată și deschisă cu copilul său.”, adaugă Oana.

Atenția este concentrată în mare parte asupra victimei, în contextul fenomenului bullying. Astfel, sunt ignorate motivele care se află în spatele acțiunilor realizate de agresor. Orice agresor poate fi și el, într-un fel sau altul, o victimă. Trebuie să încercăm să îl tratăm și pe acesta cu afecțiune, să îl ascultăm și să îl înțelegem. 

„În momentul în care agresiunile au loc în școală, trebuie să se discute cu părinții, dirigintele, directorul și profesorul consilier școlar. Împreună, ar trebui să formeze o echipă ghidată de profesorul consilier, care să aibă ca obiectiv comun ajutorul oferit acestui copil. Sunt extrem de importante orele de consiliere individuală, aici copilul realizează consecințele comportamentului, își va recunoaște emoțiile și va găsi noi modalități de exprimare. Se pot susține orele de consiliere împreună cu victima, astfel agresorul are ocazia să vadă părțile bune ale colegului său și poate să găsească un prieten în acesta. Ajută, de asemenea, exercițiile cu joc de rol, filmele educative despre acest subiect, poveștile terapeutice. Sunt de mare prisos activitățile la clasă, care au ca scop creșterea coeziunii grupului.”, spune ea.

O altă situație ce apare des la școală este cea în care agresorul este chiar cadrul didactic. „În acest caz, problema trebuie sesizată de părinți și adusă directorului, care este obligat să transmită mai departe acest comportament Inspectoratului Școlar, aplicându-se sancțiunile corespunzătoare. Acest aspect, al respectului față de copii, ține de deontologia profesorului, iar dacă nu este îndeplinit, cadrul didactic este îndepărtat din sistem.”, completează profesorul consilier școlar.

Ce se întâmplă când părintele devine agresorul? Ei bine, reprezentanții școlii au dreptul să cheme și părinții la consiliere. Cu toate acestea, deseori,  părinții sunt ocupați și nu doresc sau nu au timp să participe la astfel de activități. În plus, în cazul în care acest gen de comportamente ale părinților au repercusiuni mari asupra elevului, școala poate face apel la Protecția Copilului.

Să ne raportăm acum la situația din prezent. Pandemia provocată de virusul SARS-CoV-2 a determinat transferul activităților școlare în zona online. Pentru multe victime ale bullying-ului din școală, acest lucru a reprezentat o portiță de scăpare, deoarece nu vor fi nevoiți să se întâlnească zilnic cu agresorii lor. Dar, trebuie să fim conștienți că acest tip de violență nu a dispărut subit. Dimpotrivă, s-a mutat în mediul online. Cu toate acestea, datorită modalităților reduse de manifestare, este posibil ca numărul de cazuri de bullying să scadă. Însă, atenția trebuie să rămână sporită în continuare! 

Există o lege, intrată în vigoare în 2019. Legea nr. 221/2019, modificată și venită în completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, care interzice bullying-ul în şcoli: „În unităţile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise comportamentele care constau în violenţa psihologică – bullying.” O altă menţiune arată că profesorii şi învăţătorii vor fi instruiţi, în cadrul sesiunilor de perfecţionare pe care le urmează, şi cu privire la acest tip de violență: „În cadrul programelor de formare continuă a personalului didactic se vor introduce sesiuni de informare/teme/cursuri de perfecționare asupra problemelor legate de violența psihologică – bullying, în vederea dobândirii de competențe în identificarea acestora și a capacității de aplicare a unor strategii educaționale potrivite.”

România se află pe podium în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul, respectiv pe locul 3 la nivel european, potrivit unui studiu realizat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Raportul arată că rata violenței în școli crește odată cu vârsta elevilor. În rândul tinerilor cu vârsta de 15 ani este înregistrată cea mai mare rată a agresiunilor, cu un procent de 23%.

Știați că:

• În 10 minute, un copil poate să își piardă încrederea în sine și în ceilalți, iar consecințele pe termen lung asupra dezvoltării emoționale și integrării sociale să fie extrem de grave.
• 3 din 10 copii sunt excluși din grupul de colegi.
• 3 din 10 copii sunt amenințați cu bătaia sau lovirea de către colegi.
• 1 din 4 copii a fost umilit în fața colegilor.

Un studiu sociologic realizat la nivel național de Organizația Salvați Copiii în anul 2016 atestă faptul că mai mult de jumătate din elevii proveniți din gimnaziu și liceu au fost victimele unui astfel de comportament: „Dintre cei aproximativ 1.300.000 de copii aparținând ciclurilor gimnazial și liceal, 400.000 sunt excluși din grupul de colegi, 325.000 sunt umiliți în public, 390.000 sunt amenințați cu bătaia sau cu lovirea, iar 220.000 sunt bătuți în mod repetat de către colegii lor. Așa arată statistica directă a cazurilor de bullying, un fenomen complex, ale cărui consecințe afectează deopotrivă victima, agresorul și martorul tăcut.” 

Totodată, organizația consideră că în școlile din România, încercarea soluționării acestui comportament (deoarece îl putem clasifica fiind un tip de comportament agresiv), nu este funcțională și nici nu are șanse să funcționeze din cauza lipsei de organizare și implicit a lipsei competențelor specifice: „În şcolile din România, soluţionarea cazurilor concrete de bullying de către structurile instituite în acest sens (comisii, comitete, etc.) nu funcţionează şi nici nu pot deveni funcţionale, deoarece aceste entităţi nu dispun de organizarea şi competenţa necesare pentru asigurarea intervenţiilor specializate, individualizate şi adaptate particularităţilor grupurilor de copii, cu implicarea activă a elevilor, părinţilor şi membrilor comunităţii din care şcoala face parte.”, precizează un comunicat de presă transmis de Organizația Salvați Copiii.

Cu toate acestea, Organizația Salvați Copiii nu a închis ochii la situația cu care se confruntă o mulțime de elevi și a lansat, anul trecut, campania „Alege să te opui bullying-ului!”, care urmărește conștientizarea și generarea unei schimbări de atitudine, astfel să prevină și să combată bullying-ul între copii.

Potrivit unui bilanț realizat anul trecut de Asociația Telefonul Copilului, unul din doi copii a solicitat consiliere psihologică, rezultând o creștere de 51,02% a numărului solicitărilor de consiliere psihologică în anul 2019, față de anul 2018. Tot anul trecut, numărul total de apeluri înregistrate la numărul 116 111, a fost de 82.038. Conform studiului, „60,30% dintre preadolescenți și adolescenți au solicitat consiliere psihologică, iar nevoile de consiliere indicate au fost: 35,44% probleme comportamentale (consum de alcool, stupefiante sau tutun, discriminare, auto-mutilare, gânduri/tentative de suicid), 34,23% probleme legate de comunicarea și relaționarea cu ceilalți (părinți, alți copii, familia extinsă, alte persoane), 16,48% probleme sentimentale, probleme legate de  aspectul fizic, identitate, temeri legate de sine și 13,85% alte situații.”

Din păcate, acest fenomen nu se oprește pur și simplu de la sine. Dacă suspectezi un caz de bullying, trebuie neapărat să îl raportezi prin telefon: 021 321 00 50 sau prin scris, la adresa consiliere@salvaticopiii.ro. Astfel, vei putea și tu salva o viață, fie că este vorba de a ta sau a altei persoane. Fii tu schimbarea de care e nevoie! Spune STOP bullying-ului!