Pentru mine „a ajuta” înseamnă a exista, a trăi într-o societate! Noi toți avem nevoie să ne sprijinim reciproc, în special în situații de criză. Trăim vremuri dificile, cu care nu am mai avut de-a face până acum. De aceea, consider că este momentul să arătăm că și nouă, tinerilor, ne pasă. E timpul să demonstrăm că nu suntem „ignoranții” aceia care prefără să iasă sâmbătă seara în club cu prietenii, în loc să se implice în bunul mers al societății. Dimpotrivă, suntem din ce în ce mai implicați și mă bucur enorm că devenim tot mai deschiși spre voluntariat.
Am ales să contribui, în această perioadă grea încercată, la susținerea comunității prin asigurarea cumpărăturilor necesare pentru cei mai vulnerabili dintre noi, și anume vârstnicii. Cum m-am decis să fac asta? Ei bine, în timp ce navigam pe social media am dat peste o postare a unui ziar local din Făgăraș. Acolo era specificată nevoia de voluntari pentru această acțiune. Nu am stat pe gânduri și am trimis email Direcției pentru Asistență Socială din cadrul municipiului Făgăraș, care a dat startul acestei inițiative. Norocul mi-a surâs atunci când o mână de oameni drăguți și primitori m-au luat sub „aripa” lor și m-au introdus în Asociația ACUM. Proiectul prin care ajutăm bătrânii se numește „ACUMsuntemsolidari”– „perfect match”. Sunt de părere că nimic nu se compară cu munca în echipă. De aceea nu am ezitat să mă alătur lor. Când sunt mai multe mâini dibace în joc, totul devine mult mai ușor, munca este eficientizată. „Împreună” întotdeauna este mai bine decât „singur”! În ciuda faptului că nu ne-am văzut față în față de când colaborăm la această acțiune, reușim să ne organizăm de minune pe Whatsapp.
Ce facem? Preluăm apelurile beneficiarilor, listele lor de cumpărături, rețetele și mergem să le cumpărăm în locul lor. Ne dorim să îi ținem cât mai departe de riscul contractării acestui virus. Astfel, protecția și siguranța sunt puse pe primul lor! Mai mult decât atât, încercăm să construim legături cât mai strânse cu ei, să le ascultăm dorințele, să fim răbdători, înțelegători și să le oferim încredere. În astfel de momente chiar și vocile pot deveni pansamente pentru suflet!
Perioada de distanțare socială ne determină să simțim cu adevărat lipsa unei interacțiuni reale. „Omul este un animal social”, spunea odată Aristotel. Trăim în societăți, trăim împreună! Avem nevoie să legăm relații și să comunicăm, motiv pentru care este cu atât mai greu să acceptăm schimbările drastice prin care trecem. Totuși putem depăși situația! Trebuie să vrem! Să arătăm că suntem umani și să ajutăm! Rămâne la latitudinea fiecăruia modul în care vrea să o facă: stând în casă, devenind voluntar, păstrând legătura cât mai mult cu părinții, bunicii, vecinii, făcându-le cumpărăturile, susținându-ne reciproc prin vorbe bune.
Prin acțiunile noastre, prin responsabilitate și prin solidaritate putem ușura munca asiduă a celor care luptă cu virusul „în prima linie”. Astfel, fiecare dintre noi putem contribui la revenirea societății. Personal, prin această activitate comunitară la care am ales să iau parte, nu numai că ajut alți oameni, ci contribui și la schimbarea propriei stări de spirit. Voluntariatul întotdeauna m-a ținut pe linia de plutire. Sunt conștientă că doar prin implicare pot să fac ceva notabil în lumea aceasta. Pot să las ceva în urmă! În loc să mă plâng și să fiu nemulțumită de lucrurile care se întâmplă în jurul meu, prefer să ies în față și să încerc să fac ceva. De multe ori credem că suntem nesemnificativi și nu vom reuși să facem ceva atât de important de unii singuri. Dar se spune că trebuie „să fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”! Omul, prin natura sa, imită comportamente, preia valori și le adaptează propriei personalități. Pentru a face asta trebuie să aibă modele pe care să le urmeze. Merg pe premisa că dacă eu fac bine, ceilalți vor face la rândul lor bine.
Un lucru care mă nemulțumește profund în această acțiune este că nu mulți vor să apeleze la ajutorul nostru. Asta pentru că, probabil, simt nevoia să își păstreze mica doză de independență, să se simtă capabili și stăpâni pe ei. Tendință pe care o înțeleg foarte bine! Totuși, în acest context, mi-aș dori să încercăm să lăsăm deoparte ambițiile, orgoliile și să arătăm că suntem responsabili.
„In a world where you can be anything choose to be kind.”
