fbpx

Educația incluzivă – șansa la un viitor educațional prosper

Lorena Păcurar
Lorena Păcurar
scoala_incluziva

Când ne gândim la copiii cu dizabilități, ne imaginăm niște persoane cu nevoi speciale, care gândesc diferit, care au parte de încercări și provocări zilnice. Venite fie din interior, fie din exterior. Deseori, ei sunt priviți cu alți ochi, din cauză că sunt diferiți de tiparele pe care societatea ce cere. Copiii care suferă de o dizabilitate sunt, spre surprinderea celor din jur, mult mai optimiști, mai pozitivi și mai reali decât ceilalți, în ciuda „particularităților” pe care le dețin. Și știu cum să se bucure de fiecare moment. 

În general, avem tendința să cerem tot mai mult, avem așteptări prea mari, suntem cufundați adânc în trecut sau ne proiectam doar în viitor. Nu trăim prezentul. Chiar dacă această „normalitate” despre care vorbim reprezintă doar un concept. Ni se spune mereu ce este normal și ce nu. Ce se încadrează în tiparul de normalitate și ce îl depășește. Să lăsăm de-o parte aceste concepții și să ne acceptăm și să îi acceptăm pe cei din jurul nostru fix așa cum sunt. Fiecare om este diferit în felul său și acest fapt nu este de condamnat.

Am întâlnit mulți copii cu dizabilități. Mai ales la școală, unde apar o mare parte din prejudecățile cu care ei se confruntă deseori. Este evident faptul că aceștia au nevoie de o atenție mai mare în ceea ce privește procesul de învățare. Dar, această atenție nu trebuie să îi priveze de șansa de a învăța alături de ceilalți copii și de a avea posibilitatea să urmeze o școală publică. 

Într-adevăr, probabil cea mai mare provocare pentru un cadru didactic, după acceptare, este adaptarea modului de predare în funcție de necesitățile fiecărui copil în parte. Auzim de multe ori că este dificil să îi integreze pe acești copii în clasele obișnuite. Totuși, reținerea aceasta poate fi eliminată dacă se realizează o educație potrivită, cu resurse adecvate, printr-un sprijin continuu. Cadrele didactice nu sunt singurele care participă la acest proces. Ele sunt ajutate și îndrumate de diferiți specialiști: psihologi, terapeuți, consilieri școlari. Nu trebuie să uităm faptul că și familia copiilor joacă un rol important aici. Implicarea activă a membrilor acesteia contribuie, de asemenea, la apariția unor rezultate vizibile și de durată.

Democrația și egalitatea de șanse pentru fiecare elev trebuie să existe în cadrul învățământului românesc. Fără niciun fel de discriminare. Toți elevii au dreptul să beneficieze de un învățământ calitativ, cu cele mai bune și eficiente metode de predare, iar elevii cu cerințe educaționale speciale (CES) nu ar trebui să fie excluși din acest context.

În Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, aceasta din urmă își asumă garantarea și promovarea drepturilor tuturor copiilor, precum sunt definite în Convenție și în conformitate cu principiile și normele enunțate, inclusiv în privința copiilor cu dizabilități.

În plus, în 1994, a fost adoptată Declarația de la Salamanca asupra educației cerințelor speciale și Cadrul de Acțiune, în cadrul conferinței mondiale „Acces și calitate”, organizată de UNESCO și de Ministerul Educației din Spania. Acestea au fost formulate pe principiul integrării şi al recunoaşterii necesităţii de a acţiona pentru „crearea <şcolilor pentru toţi> respectiv, instituţii care să includă toţi copiii, care să respecte diferenţele dintre aceştia, să sprijine elevii în activitatea de învăţare şi să răspundă cerinţelor individuale.” Declarația susține că „școlile trebuie să includă în procesul de învăţământ toţi copiii, indiferent de condiţiile fizice, intelectuale, sociale, emoţionale, lingvistice sau de altă natură ale acestora.” Copiii cu dizabilități trebuie să aibă acces în școlile obișnuite. Însă, și acestea, la rândul lor, trebuie să se adapteze conform pedagogiei centrate pe copil: […] „toţi copiii trebuie să înveţe împreună, oricând acest lucru este posibil, indiferent de dificultăţile pe care le au sau de diferenţele dintre aceştia.”

Educația incluzivă există și în școala românească sau, cel puțin, ar trebui să existe. Ce presupune acest tip de educație? Ei bine, educația incluzivă a fost creată pentru a oferi tuturor copiilor o educație școlară, conform conceptului „școala este pentru toată lumea”. La ce se referă mai exact această incluziune? În acest context, presupune un proces care contribuie la creșterea nivelului de învățare și de participare al tuturor copiilor la activitățile derulate în cadrul programelor școlare. Procesul se află într-o continuă mișcare. 

Este menit să valorizeze egalitatea dintre copii, prin intermediul căruia să dispară sentimentul de excludere. Practicile, politicile și culturile sunt structurate în așa fel încât să creeze o diversitate. Barierele care apar atât în învățare, cât și în participarea propriu-zisă a tuturor elevilor, sunt eliminate. Astfel, sunt formate relații de susținere reciprocă între elevi și comunitate. 

În multe cazuri s-a dovedit faptul că metodele folosite din cadrul educației incluzive pot îmbunătăți performanța școlară și nu numai a elevilor. Educația oferită în centrele sau în școlile speciale are tendința de a-i ține pe copii pe loc, pe o linie nedefinită, fiind feriți și izolați de societate. Școala incluzivă reprezintă o rampă spre integrarea acestora în societatea dificilă în care trăim în prezent. Pe scurt, educația incluzivă pregătește copilul pentru a ieși în lume. Astfel, el este tratat ca parte integrantă a societății. Copiii cu dizabilități pot să progreseze mai mult într-o clasă obișnuită, decât într-una specială, unde practic trăiesc într-o bulă. În școala publică sunt puși în fața unor situații pe care, cu siguranță, într-un centru special, nu le-ar întâmpina. Copiii educați într-o școală incluzivă sunt mult mai pregătiți să interacționeze cu diferite persoane și să țină piept situațiilor din lumea reală.

Este adevărat că școala incluzivă reprezintă o provocare pentru învățământul românesc, însă, dacă vrem să progresăm și să dezvoltăm sistemul, care stagnează de ceva timp, trebuie să ne asumăm acest risc (dacă putem să îl numim astfel). 

Școlile care au o orientare incluzivă contribuie la combaterea atitudinilor discriminatorii, care sunt des răspândite, mai ales prin rândul copiilor. Prin adoptarea acestei incluziuni, sunt formate comunități primitoare, care respectă. Astfel, este construită și oferită, în același timp, o educație pentru toți. Cu toții avem dreptul la educație, indiferent de domiciliu, de minoritatea lingvistică, etnică, culturală sau de dizabilitatea deținută.

Așadar, școala incluzivă contribuie la îmbunătățirea sistemului educațional pentru toți elevii. Fiecare copil poate învăța și reuși. Are nevoie doar de atenție, susținere și de un mic avânt. Incluziunea în școală și nu numai, este un drept și nu poate fi negat. Nimănui. Lipsa accesului la educația incluzivă reduce dramatic șansele copiilor de a-și valorifica adevăratul potențial și de a-și croi propriul drum în viață.

De reținut: nu este nimic greșit în a fi diferit! Dimpotrivă, asta te face să fii unic. Și acest lucru nu trebuie privit ca pe o povară. 

Share:

Share on facebook
Facebook
Share on pinterest
Pinterest
Share on linkedin
LinkedIn

Social Media

Fi la curent cu ultimele noutati

Un pic de Bine in fiecare saptamana

Fara spam, doar ultimele noutati InBine

S-ar putea sa iti mai placa si

Logo Aptiv
Sustainalytics Logo
Logo Kaufland
Kiddoteka logo
il classico logo
Logo EduHub
Logo Lavanda de Ficatar

Ne bucuram ca vrei sa te implici

Cum crezi că ar arăta lumea din jurul tău dacă fiecare dintre noi ar face zilnic câte o faptă bună? Cum s-ar simți fiecare dintre noi dacă ar contribui la schimbarea în bine a unui alt destin?
Nu știm răspunsul pentru toată lumea, dar pentru noi e deja clar că ne simțim bine! Și pentru că ne place să împărțim…bunătatea, poveștile și dulciurile, căutăm colegi de echipă!