fbpx

Doamna Samurai sau despre Calea Blândeții

Monica Varga
Monica Varga
WhatsApp Image 2020-03-08 at 16.17.41 (1)

Luna MARTIE a fost asociată de lumea contemporană, FEMEII. Romanii au botezat-o după zeul războiului și patronul agriculturii, MARTE cel ce debordează de energie regeneratoare. Numărul din această lună este dedicat BINE (FĂCĂTOARELOR) care au pus în mișcare deopotrivă energia și compasiunea lor pentru a putea crea locuri și mijloace care să transforme societatea într-o lumea mai bună. Inspirată de ele, vă propun să ne apropiem de un exemplu istoric foarte diferit de modul în care acționăm și ne reprezentăm azi viața, dar care reprezintă o sursă de cunoaștere a modului în care Natura se poate reflecta în conviețuire.

La rostirea cuvântului samurai, în mintea noastră răsar numaidecât virtuțile legate irevocabil de moștenirea lăsată de acești războinici japonezi: CURAJUL, LOIALITATEA, SLUJIREA, ONOAREA și DISCIPLINA. 

Memoria comună înregistrează evenimentele excepționale, dar filosofia istoriei ne îndeamnă să cercetăm cauzele și condițiile determinante. Prin urmare, nu putem trece cu vederea efortul titanic și conjugat aflat în spatele desăvârșirii acestui Ideal. 

Întrebările care m-au năpădit în timp ce contemplam exemplul inspirator oferit de ordinul samurailor, m-au condus spre o zonă obscură, pe care istoria mai mult o sugerează decât o revelează. Care a fost rolul și locul femeii în societatea condusă după codul Bushido? Cine a educat copiii în spiritul cavaleresc pentru ca ei să îmbrățișeze și să continue acest drum? Avea samuraiul nevoie de o parteneră de viață ca să se împlinească? Dacă răspunsul este pozitiv, care sunt caracteristicile ce definesc educația acesteia?

Mărturiile istorice sunt sărace, păstrând unele informații despre câteva femei războinice japoneze care, mânate de circumstanțe, au fost nevoite să se ridice în apărarea propriei case sau să își răzbune soțul, tatăl sau fiul. 

Răspunsul la întrebările mele însă nu se află în istoria scrisă, ci în cea șoptită. Virtuțile care rânduiesc codul Bushido păzesc și deschid deopotrivă drumul spre înțelegerea cauzelor: GI – Dreptatea, YU- Curajul eroic, JIN – Bunăvoința, REI – Recunoștința, MAKOTO – Integritatea, MEIYO – Onoarea, CHUUGI – Loialitatea și JISEI – Autocontrolul.

Buni cunoscători ai firii umane, constructorii civilizației japoneze nu au negat realitățile firești, Natura fiind o permanentă sursă de inspirație pentru ei. Din lecțiile celei mai mari Maestre învățăm că lumea este mișcată de un cuplu de forțe ce generează un echilibru dinamic: forța activă, Masculinul și forța pasivă, Femininul. Complementaritatea lor e cauza mișcării – împinge/trage și eliberează – ele nefiind în opoziție, ci în sinergie. Natura ne mai arată cum celula este unitatea de bază, structurală și funcțională a tuturor organismelor vii. Tot ea ne vorbește despre educație și evoluție și despre momentele în care unul dintre roluri are importanță mai mare și celălalt mai mică – alternând. Trecând în rândul societății umane, descoperim că omul are nevoie de societate pentru a se dezvolta, că cu cât nivelul acesteia este mai elevat, cu atât omul, prin mimetism și educație, face salturi civilizatorice, aducându-și propria contribuție la evoluția întregului. Se observă apoi predispozițiile și înclinațiile generate de psihologii diferite, cea masculină și cea feminină.

Analizând observațiile făcute asupra Naturii și multe altele ce implică concepte generale ca Armonia, Frumusețea, Generozitatea sau Perseverența, japonezii le-au sintetizat într-un stil de viață pe care l-au lăsat ca moștenire sub numele de Bushido – calea samuraiului. 

Calea samuraiului este deopotrivă războinică și morală. Pentru a se putea desăvârși, samuraiului nu îi sunt suficiente știința armelor și a filosofiei, ci și desăvârșirea caracterului care nu are loc pe câmpul de luptă – acolo doar se verifică. Familia și viața cotidiană reprezintă mediul în care se exersează caracterul, samuraii nefiind un ordin ascetic (chiar și asceților le revine să trăiască în comunitate, într-o familie mai mare unde trebuie să exerseze toate valorile conviețuirii). 

Bushido era un sistem de viață binominal și, aplicându-l pentru a cântări valoarea femeii, descoperim că aceasta conta foarte puțin pe câmpul de luptă, dar valoarea inimii sale însemna totul. Femeia nu apărea în prim planul social-politic, dar ca soție și ca mamă primea cel mai înalt respect și cea mai profundă afecțiune. O situație similară o regăsim la romani, acolo unde matroanele erau prețuite ca nimeni altcineva de către bărbați și nu pentru că erau luptătoare sau legiferatoare, ci pentru maternitatea lor – fizică și spirituală. Atunci când tații și soții erau pe câmpul de luptă, conducerea și apărarea casei era lăsată exclusiv pe mâna lor. Educația copiilor, chiar protejarea lor le era încredințată. Exercițiile marțiale pe care le practicau femeile aveau ca scop coordonarea și supravegherea antrenării propriilor copii. Femeia samurai își definește educația în inima vieții domestice și chiar dacă condițiile îi cereau să dezvolte un caracter mai marțial sau unul pacific, toate acțiunile sale se învârteau în jurul căminului a cărei stăpână era. 

Construirea căminului devine o artă la fel de importantă ca arta războiului. Femeia samurai țese cuibul cu măiestrie și frumusețe, adăugând în el ceea ce lipsește vieții petrecute pe câmpul de bătălie: liniște, frumusețe, compasiune. Muzica, dansul, literatura sunt esențiale în educația femeii samurai, dar nu pentru a distra, ci pentru a sensibiliza, a liniști sau exalta inima samuraiului, fie el tată, soț sau fiu. În orele încărcate de tensiunea trecerii prin război sau a oboselii acumulate în urma muncii grele de către samurai, muzica interpretată de fiica, soția sau mama are rol catarctic, purifică inima și o inspiră. Armonia sunetului nu se putea împlini, dacă inima interpretei nu era în armonie, iar aceasta era o datorie extrem de importantă pe care trebuia să o îndeplinească femeia samurai – responsabilitatea față de propriul suflet, a cărei frumusețe și blândețe era atât de necesară lumii japoneze, încât putea fi considerat un patrimoniu național.

Auto-renunțarea femeii în fața soțului, a căminului și a familiei era echivalentă cu auto-renunțarea samuraiului în fața stăpânului său. Renunțarea la sine, fără de care nicio enigmă a vieții nu poate fi soluționată, este cheia fundamentală pentru a înțelege Loialitatea bărbatului și Blândețea femeii. Rolul femeii samurai era numit Naijo, adică ”ajutorul interior”. Pe scara ascensiunii spirituale se află femeia care se dedică bărbatului, care la rândul său se dedică stăpânului, care și el se supune Cerului. Slujirea unei cauze superioare propriului sine este o lecție a codului Bushido.

Onoarea și integritatea cuplului samurai izvorau din adevărul etern care inspiră Codul Bushido și nu sunt o poleială socială, o imagine întreținută artificial, ci o realitate autentică exprimată prin fiecare gest, emoție, cuvânt și acțiune.

Când o tânără mamă l-a întrebat pe tatăl său cum să acționeze just într-o situație dificilă, acesta i-a răspuns: ”Gândește și acționează ca o soție de Samurai, ca fiică de Samurai, ca mamă de Samurai!”

Surse: Japan in World History (James L. Huffman); Samurai women 1184-1877 (Stephen Turnbull)

Share:

Share on facebook
Facebook
Share on pinterest
Pinterest
Share on linkedin
LinkedIn

Articole recente

Ne bucuram ca vrei sa te implici

Cum crezi că ar arăta lumea din jurul tău dacă fiecare dintre noi ar face zilnic câte o faptă bună? Cum s-ar simți fiecare dintre noi dacă ar contribui la schimbarea în bine a unui alt destin?
Nu știm răspunsul pentru toată lumea, dar pentru noi e deja clar că ne simțim bine! Și pentru că ne place să împărțim…bunătatea, poveștile și dulciurile, căutăm colegi de echipă!