fbpx

Dialoguri literare cu Mircea Dinescu și Marcel Tolcea

Universitatea de Vest din Timișoara a găzduit în luna noiembrie un dialog între scriitorii Mircea Dinescu și Marcel Tolcea, prilejuit de lansarea ultimei cărți de poezii a celui dintâi: Corabia nebunilor. Conversația a fost una ludică și plină de haz, în stilul clasic al celor doi scriitori. Au fost abordate subiecte legate de cariera și viața lui Mircea Dinescu, în cadrul unui eveniment cultural care face parte din programul ,,La UVT, Cultura este Capitală”.

Poet, scriitor, publicist și om de afaceri, Mircea Dinescu este o figură bine cunoscută de publicul larg din România. A fost timp de un deceniu cel mai tânăr membru al Uniunii scriitorilor din România, iar după revoluția din ‘89 a fost ales președinte al acesteia.

„Despre mine s-a scris că sunt un copil minune, când aveam 16 ani și am debutat în revista Luceafărul. Realitatea este că sunt un bătrân minune, că la 74 de ani, în loc să bat câmpii, să fiu acasă să trag bășini și să recit poezii, spun niște chestii foarte tari”, declara scriitorul în cadrul întâlnirii, stârnind un val de râsete și aplauze.

Parcursul carierei sale nu a fost mereu marcat de zâmbete. În urma unui interviu acordat ziarului francez Liberation (februarie 1989), în care aducea critici la adresa regimului cârmuit de Nicolae Ceaușescu, Dinescu a fost exclus din partid și ținut sub arest la domiciliu. Astfel, a ajuns să poarte titlul de disident. Scriitorul a povestit pe îndelete cum s-au desfășurat evenimentele, fără să se eschiveze de spiritul său pamfletar.

  ,,M-am trezit într-o zi acasă cu un domn: – Bonjour! Bonjour![…]. Mă uit pe fereastră și văd deja mașinile băieților. Zic: – Ce vreți, domnule?. – Un interviu. – Nu o să vi-l dau că o să ieșiți de aici și ăștia o să vă controleze. Dar găsesc eu o cale, prin prietenul meu ambasadorul Coen Stork, și o să-ți trimit. O să-mi pun singur întrebările. Ceea ce am și făcut. […] Și îi spun: – Ieșim afară și eu o să vorbesc cu dumneata românește ca să creadă ăia că ești un român și tu răspunzi cu: da, da, da”.

În timpul comunismului, cenzura strictă împiedica scriitorii și jurnaliștii să critice deschis guvernul sau să abordeze subiecte sensibile, însă Mircea Dinescu găsea o cale de a se exprima, după cum declară el însuși:

,,Problema era să zici, să spui ceva și eu am vorbit despre dărâmarea satelor, despre cenzură, despre foame, frig – se poate citi în interviul meu”.

A găsit mereu modalități creative de a-și exprima nemulțumirile. S-a folosit de alegorii, metafore și limbaj criptic pentru a transmite mesaje cu dublu sens în pamfletele și poeziile sale; înțelese de către cititori, dar suficient de ambigue pentru a evita cenzura.

Cât despre titlul de om de afaceri, poetul povestește că a început să aibă acțiuni în cadrul unor reviste odată cu înființarea Academiei Cațavencu (1990), care în acele vremuri avea un tiraj destul de mare. Așa a început să aibă un capital pe care l-a investit în pământ agricol, Dinescu fiind un mare pasionat de arta culinară. A urmat implicarea în realizarea revistelor Plai cu boi (2001) și Aspirina Săracului (2003), iar în 2014 realizează la TVR emisiunea Politică și delicatețuri, iar din 2021 își mută emisiunea la Prima TV sub numele de Poezie și delicatețuri.

Discuția a avut loc în Aula Magna a Universității de Vest din Timișoara, unde Mircea Dinescu a conversat cu Marcel Tolcea, poet, eseist și publicist român, specialist în jurnalism și în științele comunicării, și, de asemenea, profesor la Universitatea de Vest din Timișoara. Evenimentul a avut la bază o atmosferă relaxată, amuzantă, non-formală, acoperind perfect atât curiozitățile publicului, cât și amintirea unor povești despre literatură și viață.

Distribuie:

Articole recente:

Ne bucuram ca vrei sa te implici

Cum crezi că ar arăta lumea din jurul tău dacă fiecare dintre noi ar face zilnic câte o faptă bună? Cum s-ar simți fiecare dintre noi dacă ar contribui la schimbarea în bine a unui alt destin?
Nu știm răspunsul pentru toată lumea, dar pentru noi e deja clar că ne simțim bine! Și pentru că ne place să împărțim…bunătatea, poveștile și dulciurile, căutăm colegi de echipă!