Cinema Timiș a găzduit în noiembrie premiera filmului documentar ,,De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin”. Cu aproape 400 de spectatori în sală, filmul a fost urmat de o sesiune de Q&A împreună cu poeta Nora Iuga și regizoarea Carla-Maria Teaha.
Cu un suflet tânăr și cu o poftă arzătoare de viață, Nora Iuga este o poetă activă, la vârsta frumoasă de 92 de ani. A debutat cu volumul de poezii Vina nu e a mea (1968), ca după publicarea volumului Captivitatea cerului (1970) să aibă interdicție în a publica timp de opt ani, din cauză că poezia ei ar fi de un „erotism morbid”, după cenzura vremii. A fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România de patru ori, a primit premiul Friedrich Gundolf, oferit de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung (Academia Germană pentru Limbă și Poezie) (2007) și multe altele. A tradus opere semnificative din limbile germană și suedeză.
Nora Iuga este un personaj cu totul deosebit, animat de cele mai distincte nuanțe ale iubirii. Trăiește, vorbește și respiră dragoste. Libertatea se poate observa în stilul nonconformist al poetei de a scrie, care i-a devenit și crez. Una dintre cele mai iubite scriitoare contemporane de către public, cu un umor fin și o autoironie în viața de zi cu zi, se afișează la fel și în fața camerei de filmat.
Filmul-portret dezvăluie atât caracterul puternic precum și latura vulnerabilă a scriitoarei, care se află tot timpul într-un dans cu dragostea. Proiecția este abordată dintr-un unghi intim și familiar, unde spectatorul este pasager alături de Nora în călătoria pe care o face. Invitată la Târgul de Carte de la Frankfurt, alege să călătorească cu trenul – mijlocul ei preferat de transport – chiar și în contextul pandemiei.
Perioada de filmare a început în pandemie și s-a întins pe parcursul a trei ani, în care regizoarea și poeta au conversat prin telefon.
„Eu la un receptor, Nora la celălalt: să nu vă imaginați că ne vedeam des fizic, la fel cum se vede în film, ci povesteam la telefon. Aveam niște conversații interesante de minim o oră şi maxim până când operatorul întrerupea telefoanele pentru că aveau impresia probabil că am uitat telefoanele pornite”, relatează regizoarea Carla Teaha.
Filmul s-a născut din prietenia dintre actrița Carla Teaha și poeta Nora Iuga. În cadrul discuției, Carla povestește că s-ar fi simțit egoistă să păstreze tot ce primește ea de la Nora doar pentru ea. Felul Norei de a vedea viața și cum se raportează ea la aceasta ne-ar ajuta pe noi, oamenii, să trăim mai frumos.
„Datorită și în același timp din cauza Norei, pentru că Nora e un superpersonaj. E genul acela de om pe care chiar dacă nu îl cunoști, dar dacă îl vezi într-o încăpere, într-o pătrățică mică pe un ecran, energia și lumina ei te atrage. Ai vrea să știi cine e și care e treaba cu omul, femeia, poeta, scriitoarea asta”, răspunde regizoarea la întrebarea despre cum a luat naștere filmul.
Nora Iuga a fost împreună cu noi prin intermediul platformei ZOOM, ocazie cu care poeta a mărturisit că i-a fost împlinit visul – acela de a fi actriță:
„Carla mi-a făcut cel mai frumos dar pe care l-am primit eu vreodată în viața asta, în afară de băiatul meu, normal”. Poeta aduce mulțumiri regizoarei, repetând de câteva ori: ,,pentru mine întâmplarea asta seamănă mai mult a miracol decât a realitate”.
„De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin” e un film de o sensibilitate aparte, care reușește să trezească în spectator fiori de iubire și poftă de viață. Filmul se regăsește în programul mai multor cinemauri din România în acest final de an.
