fbpx

Cum putem ieși de sub imperiul modei alerte?

Erika Iszlai
Erika Iszlai
COPERTA (2)
O discuție despre sustenabilitate și etică în industria vestimentară

„În România sunt generate anual zeci de mii de tone de deșeuri textile, din care sunt reciclate mai puțin de 1%, deși mai bine de 95% din aceste deșeuri sunt reciclabile”. Așa și-au început prezentarea Andreea Sofronea și Elvys Sandu, artizanii de la REDU, la atelierul online despre Slow Fashion din cadrul festivalului La Pas. Brand-ul nu a fost ales întâmplător. REDU este o întreprindere socială, pionier în upcycling și Slow Fashion în România. Ei își propun să transforme, într-un mod creativ şi educativ, deşeurile textile în resurse. „Cumpără mai puțin, folosește mai mult din ceea ce ai deja”, e mesajul din spatele REDU. 

Hainele și accesoriile au devenit mult mai ieftine, „avem de cinci ori mai multe haine decât aveau părinții noștri”, spun cei de la REDU. Felul în care consumăm a devenit o temă de reflecție pentru tot mai mulți oameni. Fie că vorbim de plastic sau de haine, ne întrebăm tot mai des: „cum afectează acest lucru mediul înconjurător?”. Răspunsul l-am primit joi seară, când, timp de 2 ore s-a vorbit, deși online, dar foarte interactiv, despre modă – a doua mare industrie poluatoare, după petrol.

Viață nouă pentru un deșeu textil 

Andreea și Elvys, de la Atelier REDU, proiect al organizației Mai Bine din Iași, au vorbit despre cum putem ieși de sub imperiul modei alerte și cum putem reduce impactul nociv al industriei vestimentare în lume.

După cei cinci ani de activitate, brand-ul se poate mândri cu mai mult de 20.000 kg de haine uzate și deșeuri textile colectate, 5.092 de produse noi realizate din deșeuri textile, mai bine de 1.200 kg lucruri recondiționate, 5.124 kg de haine și accesorii donate persoanelor vulnerabile, 1.568 de produse noi realizate din textile locale.

Printr-o prezentare foarte bine pusă la punct, ne-au făcut să înțelegem că, în prezent, aproape toate articolele vestimentare sunt produse în Asia, unde muncitorii primesc salarii prea mici pentru a duce o viață decentă. Marea majoritate a îmbrăcămintei este realizată folosind două tipuri de fibre: poliester (cca. 64%) și bumbac (cca. 22%). Andreea și Elvys, au făcut testul și pe noi. Ne-au rugat să le spunem ce scrie pe eticheta bluzei pe care o purtăm. 

Purtam un hanorac Puma, pe care îl consideram foarte comod și călduros, cred că acestea au fost aspectele care m-au făcut să-l cumpăr. Recunosc, nu citisem eticheta înainte. Ghiciți din ce era realizat? 80% bumbac, 20% poliester, produs în Cambodgia. Am realizat că doar pentru că este „de firmă”, nu înseamnă că este și realizat cum și din ce trebuie. Dar se pare că nu eram singura. „Bangladesh, 100% bumbac”, „Cambodgia, 100% bumbac”, „China, 100% bumbac”, au fost răspunsurile câtorva participanți, dar am găsit printre ei și câțiva mai atenți la ce cumpără, având etichete „curate”: „bumbac organic”, „in”, „cânepă”, notate repede de mine, pentru a știi ce să cumpăr pe viitor. Asta după ce am aflat că anual, cantitatea de microplastice primare eliberate din textile este estimată la 190.000 megatone/an.

Muncitorii din industria modei

Clean Clothes Campaign a fost o altă temă abordată, dar acest termen nu suna cunoscut niciunui participant. Am aflat la acest atelier că este o rețea globală dedicată îmbunătățirii condițiilor de muncă a lucrătorilor din industria globală a confecțiilor textile și a îmbrăcăminții sport.

„În timp ce aplaudăm eforturile depuse de branduri pentru a reduce impactul lor asupra mediului, insistăm că astfel de schimbări pot fi semnificative numai atunci când sunt pozitive și pentru lucrători”, explica Elvys. „O industrie care câștigă miliarde în exploatarea oamenilor și a planetei nu devine brusc mai durabilă atunci când începe să folosească bumbac organic sau începe să-și ardă stocul nevândut”, a adăugat Andreea. Prin exemplul dat de către cei doi despre cum se împarte prețul unui tricou care nu este din comerțul echitabil, am înțeles că în frunte avem banii pentru retail, pentru brand și abia apoi costurile de producție, care sunt sub 20%. Pentru toată munca depusă, chiar angajații nu au bani să cumpere produsele la care muncesc.

Concluzii și soluții 

Andreea și Elvys au oferit câteva sfaturi împotriva microbului numit Fast Fashion. „Recurgeți la un design circular, cumpărați mai puțin, cumpărați haine de la mărci sustenabile și/sau locale, gândiți-vă de două ori înainte de a achiziționa/arunca hainele, cumpărați îmbrăcăminte second-hand sau închiriați haine”, ar fi lista pe care ar trebui s-o avem în cap înainte de a mai cădea în capcana de a cumpărat produse, doar pentru că sunt ieftine.

Seara s-a încheiat cu o tragere la sorți, în urma căreia unul dintre participanți a primi o piesă vestimentară REDU, pe care o vor croi special pentru câștigător după măsurile și culorile preferate. Din păcate, nu am fost eu norocoasa, dar am câștigat foarte multă informație, fiind o devoratoare de modă și amatoare în sustenabilitate.

*Toate fotografiile sunt preluate de pe pagina de Facebook – REDU 

Share:

Share on facebook
Facebook
Share on pinterest
Pinterest
Share on linkedin
LinkedIn

Articole recente

Ne bucuram ca vrei sa te implici

Cum crezi că ar arăta lumea din jurul tău dacă fiecare dintre noi ar face zilnic câte o faptă bună? Cum s-ar simți fiecare dintre noi dacă ar contribui la schimbarea în bine a unui alt destin?
Nu știm răspunsul pentru toată lumea, dar pentru noi e deja clar că ne simțim bine! Și pentru că ne place să împărțim…bunătatea, poveștile și dulciurile, căutăm colegi de echipă!