Natalia este o mamă ucraineană de 39 de ani refugiată în România, care, în ciuda greutăților, își menține o atitudine optimistă în fața dificultăților zilnice. Viața ei a fost marcată de două mari încercări: divorțul care a obligat-o să își refacă viața de la zero și războiul din Ucraina, care a determinat-o să lase tot în urmă și să plece împreună cu cei doi copii ai săi în căutarea unui loc sigur.
„După divorț, a trebuit să-mi reconstruiesc viața de la zero, absolut de la zero. Să găsesc un loc de muncă, un loc în care să locuiesc”, povestește Natalia.
Când războiul a izbucnit, ea și-a văzut din nou viața complet distrusă. A luat decizia dificilă de a părăsi Ucraina împreună cu copiii ei, Myroslava, în varsta de 14 ani, și Tymofii, de 11 ani. După ce rețeaua de electricitate a cedat în decembrie 2022, a urcat împreună cu copiii într-un autobuz de evacuare, lăsând în urmă familia, prietenii și tot ce reușise să construiască până în acel moment.


Inițial, Natalia și copiii au venit în România și au locuit timp de o lună în Râmnicu Vâlcea. Ulterior, au plecat în Croația, dar nu s-au regăsit în acea țară, iar în martie 2023 au decis să se întoarcă în România.
„Când am trecut granița, copiii mei au exclamat bucuroși: Oh, Doamne! Bună ziua, România! Am ajuns din nou aici!”, își amintește ea.
Din prima zi în Timișoara, Natalia a remarcat o asemănare între acest oraș și Lviv, locul său natal. Prin arhitectură, parcuri și atmosferă, Timișoara i-a amintit de acasă.
,,Mi-am spus: Totul va fi bine. Așa că am rămas aici.”
Cum s-a adaptat și ce provocări a întâmpinat?
În Timișoara, Natalia a reușit să continue să lucreze de la distanță pentru aceeași companie de IT din Ucraina, lucru pe care îl consideră un mare avantaj. Totuși, munca de acasă vine cu provocările ei. Se simte uneori singură și izolată, însă are mai mult timp liber, pe care îl poate petrece cu copiii, făcând diferite activități, iar acest lucru este de neprețuit, după cum ne-a mărturisit.
Împreună cu fiica ei, Myroslava, au creat o rutină comună de fitness.
„Am început să ne antrenăm împreună. Uneori râdem, alteori plângem, iar alteori glumim. În acele clipe, mi-am dat seama că acestea sunt momente perfecte.”
Cei doi copii își continuă studiile online la Fundația Județeană pentru Tineret Timiș (FITT). Aici există o sală care le permite să se conecteze online cu școala lor din Ucraina, dar și să socializeze cu alți copii. De asemenea, aceștia interacționează în limba engleză cu voluntarii de acolo, ceea ce contribuie la dezvoltarea abilităților lor de comunicare, ajutându-i să devină mai deschiși și mai prietenoși. Natalia speră că, în timp, copiii vor învăța limba română, ceea ce le va deschide mai multe oportunități pe viitor, în special când vor merge la facultate.


Viața socială și pasiunile Nataliei
În ultima vreme, ea încearcă să iasă din zona de confort și să socializeze mai mult cu prietenii din România, cu care vorbește de obicei în engleză, însă își dorește să învețe mai bine limba română, întrucât în prezent cunoaște doar câteva cuvinte.
„I-am încurajat să vorbească în română, pentru că e minunat să învăț și să aud această limbă”, mărturisește ea.
În timpul liber, a descoperit că are o pasiune pentru broderie, o activitate pe care o face cu plăcere și care o relaxează. Deocamdată, brodează doar pentru sine, dar se gândește să transforme acest hobby într-o mică afacere independentă.


A spus că cel mai mult din viața din Ucraina îi lipsesc călătoriile, în special drumețiile pe munte pe care le făcea singură. Deși i-ar face mare plăcere să reia această activitate și în România, nu se simte suficient de încrezătoare. În Ucraina, se simțea foarte confortabil să facă acest lucru singură, dar aici nu crede că e încă pregătită să facă acest pas.
Cum menține legătura cu cei din Ucraina?
Natalia păstrează legătura cu familia, colegii și prietenii rămași în Ucraina printr-un grup online. În fiecare dimineață se asigură că toată lumea e în viață și în siguranță.
„Comunicăm mai mult online și ne întâlnim atunci când avem ocazia, de obicei vara” , zice ea.
Cei din grupul online au și un mod special de a-și arăta afecțiunea: își trimit colete cu dulciuri – ea le trimite din România, iar ei îi trimit din Ucraina.
Deși vara aceasta și-a petrecut-o în Ucraina împreună cu copiii, Natalia nu s-a putut relaxa acolo. Cei care locuiesc în această țară măcinată de război sunt epuizați, mereu stresați din cauza unui sentiment profund de nesiguranță. Bombardamentele cu drone pot fi tot timpul la doar câteva ore distanță, chiar și în orașele care se află la distanță de linia frontului, iar infrastructura energetică a întregii țări fost supusă mai multor atacuri, lucru care determină probleme frecvente în alimentarea cu curent electric. Natalia încearcă să-i ajute cu tot ce îi stă în putință pe cei de acasă, deoarece ea e aici, în România, unde este în siguranță, are electricitate și acces la internet. Ne-a spus că încearcă să fie disponibilă pentru ei la orice oră când au nevoie de ajutor.
Natalia și-a găsit cu ușurință o locuință în Timișoara:
„Îmi amintesc că cineva mi-a recomandat un site cu anunțuri imobiliare. Am început să caut, am dat câteva telefoane și, de fapt, primul apartament pe care l-am găsit pe site a fost cel pe care l-am vizitat și închiriat”, ne spune ea.

Înainte de război, Natalia visa să aibă o casă, o mașină și o bicicletă pentru a putea călători cât mai mult. De asemenea, visa să își deschidă o afacere și să devină independentă. Însă războiul i-a schimbat complet perspectiva. A realizat că uneori este mai frumos să renunți la planuri și să găsești bucurie în prezent, fără a-ți face griji pentru ziua de mâine. Astfel, a decis să nu mai facă planuri pe termen lung, pentru că nu știm niciodată ce ne rezervă viitorul. Ea preferă să se bucure de momentele petrecute alături de cei dragi.
Dacă o întrebi acum, Natalia nu este sigură dacă își mai dorește să se întoarcă în Ucraina și începe să se gândească tot mai puțin la momentul în care va veni pacea, deoarece nu știe dacă asta se va întâmpla vreodată. Aici, ea și-a construit deja o viață liniștită, iar întoarcerea ar însemna o nouă schimbare, un nou început. Deși nu exclude complet ideea de a se întoarce în Ucraina, nu mai simte aceeași dorință de a se întoarce acasă.
„Nu cred că mă voi întoarce, pentru că, sincer, nu sunt sigură că războiul se va opri. Am investit multe resurse, emoționale și mentale, așteptând pacea. Am tot așteptat, dar această așteptare m-a epuizat. Această incertitudine mă consumă.”
Povestea Nataliei ne arată că îți poți găsi puterea de a lua-o de la capăt, chiar și în cele mai dificile momente ale vieții. Deși provocările nu au lipsit, ea continuă să-și construiască o viață mai bună împreună cu copiii săi, găsind puterea de a merge mai departe, pas cu pas.