fbpx

Cristina Dema – Vocea unui munte de valori

„Sunt Cristina Dema și zâmbetul e superputerea mea!”. Așa se descrie în câteva cuvinte coordonatorul Muzeului Presei „Sever Bocu” din Jimbolia. O mână de om cu o energie ieșită din comun, care a decis să-și petreacă timpul său prețios între pereții unui loc unic în țară.

După ce a studiat „filosofia” operațiilor matematice în liceu, decizie luată printr-un „calcul nechibzuit”, și-a dat seama că, deși nu știe (!) câte litere sunt în alfabet, îi plac toate. Așa a ajuns să studieze la Facultatea de Litere. Lucrarea sa de licență i-a fost „mediatoare” – fără nicio referire la matematică aici – în demersul său de a lucra la muzeu. Cuvintele i-au fost „ghid prin articolele ziarelor a căror miros și a căror atingere sunt unele dintre senzațiile cele mai plăcute.” Astfel, dorința de cufundare în paginile publicațiilor a devenit și mai mare. Spune că această aspirație a fost sesizată și din exterior și astfel muzeul i-a devenit acasă.

Pasiunea sa pentru litere, pe care le poate așeza în combinații mai mult sau mai puțin omogene, este una aparte. O pasiune pe care nu o găsești la fiecare pas. Un talent cu care puține persoane sunt înzestrate și pe care se bucură să îl poată împărți cu cei din jurul său. 

„Întredeschid ochii care-mi tânjesc după răsăritul soarelui primăvăratic, iau un strop de rouă și-l trântesc pe obraji ca să mă înviorez, și-apoi începe adăugarea culorii… în obraji, pe buze (asta doar pentru ca zâmbetul să ia puțin avânt), pe vreo rochie și-n suflet.”

Cristina se trezește în fiecare dimineață pregătită de luptă. De lupta cu timpul care nu-i îngăduie „a răsfoi și savura pe îndelete ziarele ori revistele din colecția muzeului.” Întâlnirile cu oamenii de altădată și gândurile pe care le-au așternut pe hârtia ce le poartă amprentele, plimbările printre litere, printre sunete, printre vise, – „că visurile-s țintuite bine în realitate” – sunt alte frânturi dintr-o zi din viața sa, pe care unicitatea momentelor o face neobișnuită.

O altă pasiune de-a ei se învârte tot în jurul omogenității, dar, de această dată, în amestecul ingredientelor care îi satisfac, dar și „torturează” papilele gustative. Asemenea savurării unei tarte pregătite de ea, îi place să lase ludicul să-i „zburde prin interpretările și reinterpretările cuvintelor.”

Povestea locului care i-a devenit Cristinei a doua casă a început din pasiunea pe care scriitorul, traducătorul, publicistul și bibliofilul Petre Stoica a avut-o pentru colecționarea de ziare, tipăritură, presă și implicit, pentru jurnalism. A părăsit „Micul Paris” pentru a reveni pe meleagurile natale, în Banat, unde a decis să își pună în practică un vis. Visul de a înființa primul muzeu de presă din România, la Jimbolia. Astfel, din 2007, publicațiile din cele mai vechi timpuri, mașinăriile de tipărit și aparatul vechi de fotografiat de la intrare, își primesc de fiecare dată vizitatorii cu „brațele deschise.” 

,,Acasă la muzeu”, așa cum îi place Cristinei să spună, ,,fiecare articol e o nouă lume, orice pagină e o reiterare a simțurilor, toate așezările cuvintelor devin sursă de inspirație.” Altfel spus, Muzeul Presei „Sever Bocu” oferă pasionaților de aventură ,,călătorii spre spații și timpuri nebănuite la (doar) o răsfoire distanță.” 

Planurile sale pentru viitorul muzeului sunt acum la un pas de a deveni realitate. Vrea să implice activ comunitatea în evenimentele și acțiunile demarate de muzeu. Astfel, a lansat o provocare pentru public. Acțiunea ,,Fii vocea din ziar!” își propune să facă auzite pagini și articole cu teme diverse pentru a aduce patrimoniul muzeal mai aproape de comunitate. Cei care doresc să se conecteze cu atmosfera trecutului și vor să însuflețească un articol preferat, pot să îl înregistreze în format audio sau audio-vizual. La fel cum face Cristina în fiecare zi, atunci când spune povestea fiecărui element neînsuflețit celor curioși.

Cred că acest muzeu reprezintă, de fapt, locul ei preferat din întreaga lume. Pentru că face parte din ea. În fiecare zi. În fiecare clipă când îi trece pragul. Este imposibil să dai uitării mirosul acela special și blând de hârtie veche, de amintiri ale ziarelor și cărților îngălbenite de vreme. Sau să ignori frumusețea obiectelor care odată ne conturau imaginea unei lumi nepătrunse de noi. Merită să avem grijă de ele, răsfoindu-le, oferindu-le atenția noastră și iubindu-le pentru tot ce au reprezentat, reprezintă și vor reprezenta pentru noi. Deoarece acestea păstrează adevărul trecutului. Sunt dovezile că vremea și oamenii se schimbă, dar ele rămân aceleași. Gata să fie (re)descoperite.

Pentru Cristina Dema, fericirea este un concept nedefinit. Este, mai degrabă o sumă a ,,micilor bucurii care contribuie la bunăstarea sufletească.” Cu siguranță, o mare parte din aceste mici bucurii se datorează timpului petrecut printre paginile prăfuite de timp, poveștilor și secretelor descoperite odată cu vizita fiecărui iubitor de istorie și cultură. 

 ,,Iubește, fă ce vrei, curaj, zâmbet, arată-ți (mai cu aplomb) unicitatea!”, sunt cuvintele transmise de ea Cristinei din trecut. Acest sfat poate fi luat de fiecare dintre noi, pentru prezentul și viitorul nostru, și urmat necontenit.

Distribuie:

Lorena Păcurar

Lorena Păcurar

Articole recente:

Ne bucuram ca vrei sa te implici

Cum crezi că ar arăta lumea din jurul tău dacă fiecare dintre noi ar face zilnic câte o faptă bună? Cum s-ar simți fiecare dintre noi dacă ar contribui la schimbarea în bine a unui alt destin?
Nu știm răspunsul pentru toată lumea, dar pentru noi e deja clar că ne simțim bine! Și pentru că ne place să împărțim…bunătatea, poveștile și dulciurile, căutăm colegi de echipă!