fbpx

Cele 1000 de chipuri ale voluntariatului

Prof. Monica Varga
Prof. Monica Varga
together

VOLUNTARIATUL ÎN TREI DIMENSIUNI: OMUL, SOCIETATEA ȘI NATURA

Acum 20 de ani am început să practic voluntariatul. În scurt timp, a devenit un mod de viață și, urmând principiile sale, mi-am redimensionat și planificat întreaga existență. Am descoperit că toată lumea are nevoie de voluntari, până și cei aparent mai norocoși în viață. Natura are nevoie de voluntari pentru a o decontamina și a o salva de acțiunile involuntare, ignorante și destructive ale omului; copiii au nevoie de protecție, de ajutoare să supraviețuiască, de educație, de direcții bune în viață; cei bătrâni, de un zâmbet vesel, de o îmbrățișare sinceră, de speranță în cei care le vor urma; animalele, de hrană, de adăposturi, de legi care să le protejeze și să le redea încrederea în om. 

Am înțeles de asemenea că societatea civilă este vatra în care se forjează tiparele culturale și calitatea acțiunii voluntare este ingredientul ce asigură înălțimea morală a civilizației ce urmează să se constituie.

Adâncită în cercetarea modalităților de manifestare a voluntariatului în diverse momente istorice, am fost cucerită de formula adoptată de un grup de cavaleri în Evul Mediu pentru a menține mereu echilibrul între ei ca oameni, societatea din care făceau parte și natură. Acțiunile lor se desfășurau în limitele trasate de răspunsurile pe care le dădea fiecare dintre ei la următoarele trei întrebări: 

Ce îmi datorez mie? Ce datorez celorlalți? Ce îi datorez lui Dumnezeu?

Căutând să-mi răspund și eu la aceste întrebări, am descoperit că suntem înecați de un potop de informații, iar educația actuală nu își împlinește menirea de arcă aptă să taie apele haotice, să ne protejeze și să ne poarte spre un tărâm stabil. 

Unii se înspăimântă de viitorul care se întinde la picioarele lumii noastre și amuțesc paralizați de frică, alții decid să trăiască de pe o zi pe alta, atât cât le vor permite resursele proprii și ale minunatei noastre Case verzi. Puțini sunt cei care, deși conștienți de realitatea haină, găsesc în ei înșiși resurse inepuizabile de energie pozitivă, creativitate, entuziasm și încredere în descoperirea unor soluții pe termen lung și care să vizeze întreaga societate. În zorii umanității aceștia s-au numit zei, în antichitate, eroi, în Evul Mediu, cavaleri și domnițe, în Renaștere, cercetători sau exploratori, în perioada modernă îi regăsim sub numele de liber-cugetători, scriitori sau artiști. În perioada contemporană îi numim VOLUNTARI.

Deși azi suntem mai obișnuiți cu acest termen, totuși, pentru mulți conceptul, de VOLUNTARIAT este încă vag și obscur, este asociat cu pornirile emoționale ale celor mai sensibili care, într-o lume materialistă și dură, înseamnă invariabil ”mai slabi”. În acest prim număr îmi asum sarcina de a aduce puțină lumină, cu gândul la miile de voluntari a căror muncă nu este înțeleasă, respectată și susținută suficient, chiar dacă este în folosul întregii societăți.

Ce este Voluntariatul?

Omul modern, nefiind pasionat de cunoașterea istoriei, ajunge să repete multe fenomene trăite de predecesori, având impresia că e vorba de experiențe inedite. Voluntariatul face parte din această categorie: e nou și totuși atât de vechi, încât unii dintre cei mai mari înțelepți din trecut l-au definit și i-au învățat pe oameni cum să-l practice. Acțiunea justă, calea nobilă, binefacerea, acțiunea din compasiune, cavalerism sunt doar câteva dintre modalitățile în care voluntariatul s-a manifestat în trecut.

Constantele identificate la aceste modalități ne ajută să definim voluntariatul ca fiind o formă de acțiune umană realizată conștient, fără constrângere, dezinteresat și urmărind un bine general. Neîndeplinirea uneia dintre aceste condiții, transformă acțiunea voluntară în opusul său: acțiune inconștientă sau ignorantă, realizată din constrângere, căutând un interes personal în detrimentul binelui general. 

Alegerea de a face o faptă bună e liberă, dar după ce ai ales devine datorie.

Voluntarul 

Voluntariatul se aseamănă cu practica unui exercițiu spiritual sau cu pregătirile pentru a te desăvârși ca artist. Voluntarul are nevoie de disciplină, de repetiție, de atenție continuă, de transformare interioară și perfecționare, la fel ca în cazul celui care învață să cânte la un instrument sau ca sportivul profesionist. Voluntarul are idei avangardiste, se luptă cu mentalități învechite, leneșe, resemnate sau se angajează să rezolve problemele majore ale societății. Din acest motiv trebuie să găsească în mod continuu resurse interioare și sprijin exterior pentru a putea depăși multe obstacole și neînțelegere. Creativitatea și entuziasmul sunt aliații cei mai de seamă ai celui care se hotărăște să lupte pentru a-i apăra pe cei slabi. 

Nu știau că e imposibil, așa că au izbândit. (Mark Twain)

Fără voluntari, fără firi care visează la o lume mai bună și care se dedică complet idealurilor celor mai înalte, istoria umană nu ar fi avut un Socrate, o Hypathia, un Giordano Bruno, un Leonardo da Vinci sau un Van Gogh, nu ar fi ieșit din peșteră, nu ar fi străbătut oceane, nu ar fi ajuns în spațiu, într-un cuvânt, nu ar fi explorat infinitele posibilități oferite de Viață.

Voluntarul în cetate

Historia magistra vitae (est) ne transmit romanii de peste veacuri. Dacă citim în marea carte a istoriei, vedem cum, în cele mai negre momente, când totul părea pierdut, apare un voluntar sau un grup de voluntari care redau speranța într-un orizont mai bun. Nimeni nu-i vrea, nimeni nu-i ajută, ba chiar le face viața mai grea, dar toată omenirea beneficiază de pe urma sacrificiului lor.

Vremurile grele nasc oameni puternici. Oamenii puternici nasc timpuri bune. Timpurile bune nasc oameni slabi. Oamenii slabi nasc vremuri grele.

Sclavii nu pot construi opere durabile. Marile capodopere și fapte spirituale ale umanității au fost realizate doar de spirite libere, voluntare și îndrăgostite de Frumos, Bine, Adevăr și Cunoaștere. O istorie deformată încearcă să deturneze admirația naturală a omului arătată semenilor săi care reușesc să își depășească condiția muritoare. 

Atunci când apar voluntari, căldura și lumina se transmit și leagă sufletele oamenilor, renăscând coeziunea, solidaritatea, concordia și conviețuirea. Este ingredientul absolut necesar pentru ca să ne putem bucura de viață, 

Voluntarul și Natura

Doar acțiunea voluntară este cea în care omul reacționează realmente liber, peste circumstanțele interioare sau exterioare. Când reușești în ciuda tuturor justificărilor și slăbiciunilor, a lipsurilor și a obstacolelor să devii un mic creator care lucrează în atelierul lui Hefaistos plăsmuind visuri valoroase pentru omenire, atunci împlinești sau te transformi într-un instrument pentru o lege a Naturii.

De obicei voluntarul este receptiv și inspirat de idealuri atemporale și universale ca Dreptatea, Binele, Frumosul. Deseori el știe că este prea mic pentru idealuri atât de mari și se descurajează, dar tot el observă că micul său gest este mai mult decât nimic și atunci își regăsește puterea și energia. Când reușește să găsească și alți oameni inspirați de aceleași idealuri, atunci încrederea sa crește și apare mișcarea care schimbă lumea.

În antichitate omul era văzut ca o miniatură a marelui univers, o cheie pentru a înțelege legile imuabile. Atunci când omul reușește să trăiască ghidat de principii superioare, intră în armonie cu întreg universul și pătrunde în misterele profunde ale Vieții – iată latură profundă a voluntariatului.

În concluzie, voluntariatul îl poate ajuta pe om să se cunoască, să se regăsească și să fie în armonie cu el însuși, cu ceilalți și cu Natura. Practicați voluntariatul, oferiți lumii cea mai bună variantă a voastră!

Share:

Share on facebook
Facebook
Share on pinterest
Pinterest
Share on linkedin
LinkedIn

Articole recente

Ne bucuram ca vrei sa te implici

Cum crezi că ar arăta lumea din jurul tău dacă fiecare dintre noi ar face zilnic câte o faptă bună? Cum s-ar simți fiecare dintre noi dacă ar contribui la schimbarea în bine a unui alt destin?
Nu știm răspunsul pentru toată lumea, dar pentru noi e deja clar că ne simțim bine! Și pentru că ne place să împărțim…bunătatea, poveștile și dulciurile, căutăm colegi de echipă!