Treizeci și cinci de artiști naționali și internaționali și-au adunat lucrările și au venit la Timișoara prin intermediul expoziției Chronic Desire – Sete Cronică, deschisă iubitorilor de artă în perioada 17 februarie – 23 aprilie. Expoziția colectivă a făcut parte din programul Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii și a fost organizată de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara.

De-a lungul expoziţiei au fost înșiruite practicile și propunerile unei viziuni colective ce urmărește trei direcții narative: Bunuri comune, Teritorii, Istorie și subiectivități. Au fost prezentate concepte și lucrări amplasate în patru locații diferite, legate de patrimoniul industrial și militar al Timișoarei: Muzeul de Transporturi ,,Corneliu Mikloși”, Comenduirea Garnizoanei, Bastionul Maria Theresa și Palatul Ștefaniei.

Clădirea Bastionului a găzduit una dintre lucrările lui Leonor Antunes, dar și o bibliotecă marca RomaMoMA. Leonor preia caracteristicile de lucru ale altor două artiste și oferă o viziune estetică inovatoare. Construiește o nouă instalație, pe care o abordează în dependență cu locul în care va fi amplasată.

La Muzeul de Transporturi, una dintre lucrările expuse este o rocă mare, care sugerează greutatea și substratul dur al expoziției. Tot aici, Grupul Slavs and Tatars, cu ilustrarea Mother Tongues and Father Throats, utilizează arta ca limbaj, ca un instrument de răspândire, ce voalează granița dintre Est și Vest prin utilizarea sunetelor [gh] și [kh].

Marinella Senatore, cu Forme de Protest: Memorie și Celebrare, propune o lucrare ce prezintă cinci steaguri. Sunt brodate pe catifea de mari dimensiuni, pe care artista include fraze sau cuvinte extrase din manifeste, mișcări de protest, poezii, cântece. Este exprimată astfel atât solemnitatea unui drapel, cât și dimensiunea manifestului din lume.

În Piața Libertății, la Comenduirea Garnizoanei, am descoperit cele mai multe exponate. Probleme serioase ale societății, precum discriminarea, poluarea, războiul, dilemele politice au fost cizelate și transpuse în viziunea unică a artiștilor. De exemplu, lucrarea lui Harun Morrison conține următorul text: „Îți rogi prietenx, care își roagă prietenx,[…], așa rezolvăm lucrurile”. Autorul a dorit să sublinieze prin ea spectrul de gen preponderent masculin în limba română, prin utilizarea literei ,,x” la sfârșitul cuvintelor.

Scurtmetrajul Eat your flowers!, realizat de Agnieszka Polska, țintește spre arta ecologică. Animația prezintă o istorie în care speciile de plante și oamenii îndeplinesc o simbioză perfectă, iar artista dorește instaurarea echilibrului ecologic prin arta sa.

Artistul rom de origine albaneză Sead Kazanxhiu abordează istoria și situația actuală a romilor din Europa. Casă mică, casă dulce casă e o instalaţie multimedia alcătuită dintr-o mulțime de case de lut care sunt atârnate de tavan prin fire transparente. Ea aduce în discuție absența unui teritoriu în care comunitatea romă să se poată strânge sau regăsească. 

La Palatul Ștefania, duo-ul artistic ucrainean format din Lia Dostlieva și Andrii Dostliev a prezentat trei lucrări, printre care şi Licking War Wounds, realizată pe o durată de cinci ani. Aceasta se învârte în jurul unei lămpi de sare cumpărată dintr-un magazin de suveniruri din Bakhmut şi devenită un simbol al libertății în urma eliberării orașului de ocupanți în 2014. Timp de 240 de săptămâni, artiștii au lins la propriu lampa de sare în forma de tanc până la dezmembrarea acesteia, proces ce dorește alinarea simbolică a traumelor ucrainenilor de pe urma războiului.

La fel de conectată la realitatea curentă e şi Întâlnire cu istoria, de Mona Vătămanu și Florin Tudor, o instalație ce constă în 29 de picturi care prezintă o serie de manifestații, proteste, demonstrații etc. Artiștii doresc să trimită privitorul în mijlocul acțiunii și în miezul problemei prin prisma artei care reușește să capteze imaginea.