fbpx

Ce simți când nu simte personajul?

Foarte multe domenii sunt afectate în aceste luni de criza provocată de Covid-19, printre care și teatrul, fiind unul dintre spațiile care găzduia foarte mulți oameni. Dacă pentru spectatori s-au găsit soluții, multe dintre piesele de teatru mutându-se direct în sufrageriile noastre, ne-am întrebat care sunt soluțiile pentru actori. Astfel, am vorbit cu cinci actori de la teatrele din Timișoara: Victoria Rusu, colaboratoare independentă a proiectelor teatrale timișorene, Raul Lăzărescu, actor la Teatrul pentru Copii și Tineret Merlin, Olga Török, actriță la Teatrul German de Stat Timișoara, Cătălin Ursu, actor la Teatrul Național Timișoara, și Claudia Ieremia, actriță la Teatrul Național Timișoara. 

Este o perioadă foarte dificilă din punct de vedere financiar, sectorul artiștilor, în special al celor independenți este extrem de afectat. Din păcate, actorii nu se abat nici ei de la „regulă”. În unele teatre se plătesc în continuare salariile întregi, însă se preconizează tăieri salariale. Asta, după altă tăiere masivă a fondurilor alocate instituțiilor de cultură. 

Victoria Rusu crede că în ceea ce o privește pe ea și pe generația ei, este realmente o problemă. „Eu nu sunt angajată în niciun teatru (bine, asta e o altă problemă, la nivel de sistem), dar lucrez pe contracte de colaborare, iar în altă parte am un PFA. Nu am un salariu în aceste momente, dar mă descurc din economiile pe care le aveam până acum.”

Raul Lăzărescu nu a avut foarte multe cheltuieli mari, pentru că locuiește la țară și are tot ce îi trebuie. Spune că singurele plăți au fost pentru utilități și alimente în cantități mici. „Deocamdată primesc salariul, dar, probabil, va urma o tăiere de luna aceasta, după cum se vehiculează. În unele teatre a fost aplicată deja. Important e să rămânem sănătoși și, în rest, cred că o să reușim să ne adaptăm la situațiile următoare.”

Raul Lăzărescu, actor la Teatrul pentru Copii și Tineret Merlin

Ca angajat al Teatrului Național din Timișoara, Cătălin Ursu spune că are în continuare „norocul și privilegiul de a fi plătit. Deocamdată nu se aud vești negative din partea Ministerului Culturii, care este ordinatorul nostru de credite. Nu aș vrea să mai trec printr-o criză cum a fost cea din 2008, când am resimțit acut financiar și revenirea a fost grea și în timp îndelungat!” Claudia Ieremia, și ea angajată a Teatrului Național din Timișoara spune că în această perioadă reduce din necesități. 

Totuși, există o șansă. Fostul ministru al culturii, senatorul Vlad Alexandrescu a inițiat o petiție în care cerea protecția artiștilor independenți, semnată de peste 13.000 de persoane. Anunțul făcut de Guvern în urma petiției sale este că toate persoanele care funcționează ca Persoană Fizică Autorizată, precum și cele care au Contracte de Drepturi de Autor sau alte forme de activitate independentă, vor beneficia de fonduri guvernamentale în limita a 75% din salariul mediu pe economie, în baza unei declarații pe proprie răspundere, cu o cerere la AJOFM, plata făcându-se în termen de 15 zile.

Victoria Rusu crede că inițiativa este una bună, însă legislația este neclară. Iar nici un caz nu seamănă cu altul. „Sunt tot felul de cazuri aparte, iar ceea ce poți face este să aplici, dar nu ai vreo certitudine că te încadrezi. De asemenea, mi se pare că depunerea dosarelor ar trebui mult mai mult simplificată. Se bat multe lucruri cap în cap. De exemplu, până acum nu era obligatoriu să ai un cont bancar separat pentru PFA – contul personal era de ajuns. Acum, ți se cere contul PFA-ului.” Asta înseamnă că trebuie să îți faci un cont, să mergi la bancă și să revii a doua zi. „Probabil par nemulțumită, (și cred ce pe alocuri sunt), dar, cum spuneam, lucrurile ar putea fi mult mai mult simplificate. Mai ales în aceasta perioadă, în care autoizolarea este atât de importantă.”

Victoria Rusu, actriță independentă, colaboratoare la mai multe teatre din Timișoara

Semnatar al petiției a fost și Raul Lăzărescu, care crede că inițiativa e o necesitate pentru toți oamenii care au cotizat ani de zile la bugetul statului. „Mă bucur că cei de la guvernare au înțeles această situație în care se află sectorul independent și au dat curs acestei inițiative! Felicitări domnului Vlad Alexandrescu și oamenilor care au semnat și au tras semnale de alarmă!”

Olga Török își dorește ca sectorul independent să fie sprijinit mai mult, pentru că sunt multe exemple în alte țări europene. „Ar fi bine ca aceste exemple să fie implementate la fel de rapid ca măsurile de siguranță din ultima vreme.” Spune că știe că nu e realizabil, drept dovadă stau tăierile bugetare „la sânge” recente. „Această măsură e pentru cei care au avut contractele suspendate în perioada aceasta, iar aplicațiile se depun până la sfârșitul lui martie, respectiv aprilie. Contractele se încheie abia prin iunie. E doar exemplul AFCN, Primăria Timișoara, Consiliul Județean. Foarte mulți dintre freelanceri nu vor putea aplica.” Speră, totuși, ca inițiativa să fie implementată. „E un început. Dar nu mă mulțumesc cu un început.”

Din punctul de vedere a lui Cătălin Ursu, inițiativa este lăudabilă, este o veste bună, pozitivă, dar destul de târzie. „Acum, în această situație de criză, este binevenit ajutorul financiar. Sunt foarte mulți actori, vorbesc despre actori pentru că sunt colegi de meserie cu mine, care nu au o stabilitate financiară, dar și legală care să le permită să trăiască într-o siguranță a zilei de mâine. Este nevoie acută de o formă de protejare a artiștilor independenți! Toți suntem cuprinși în aceeași cupolă a patrimoniului cultural al acestei țări și avem drepturi egale!” 

Claudia Ieremia spune că este vorba despre un subiect complex, care trebuie rezolvat pluridisciplinar, dar orice pas înainte e salutar. „Această încercare de reglementare nu e nouă,  a mai fost o încercare în perioada mandatului Corinei Șuteu la Ministerul Culturii. Dar cum miniștrii culturii sunt schimbați foarte des, de proiect s-a ales praful.”

Claudia Ieremia, actriță la Teatrul Național Timișoara

După o perioadă cu multe activități și repetiții pline de bucurie, în dimineața de 10 martie, actorii primesc vestea că s-au anulat toate activitățile culturale care implică un număr mare de spectatori. Acum, ziua de lucru  li s-a schimbat complet. 

Victoria Rusu, înainte de carantină, reluase niște repetiții și era în priză. Preda și la o școală de câteva ori pe săptămână. Acum spune că „rutina mea zilnică e una pe care încerc să nu o fac plictisitoare. Pe lângă curățenie sau gătit, am introdus ore de mişcare, de franceză, de dans și un proiect personal despre care încă nu vreau să dezvălui prea multe.”

Pentru Raul Lăzărescu a fost o despărțire bruscă de tot vacarmul orașului, după o perioadă cu multă activitate și cu repetiții la un nou proiect (“Connecting Pleasure”, un concept de Lavinia Urcan & Maria Beatrice, un spectacol-performace produs de compania Unfold Motion din Timișoara), care mai avea câteva zile până la premieră. S-a mutat în casa copilăriei, unde de trei săptămâni, alături de bunica și străbunica sa, face tot felul de activități. „Mă simt la fel de răsfățat ca atunci când îmi făceam vacanțele de vară cu ele. Citesc, vedem seriale și filme împreună, ne mai uităm la spectacole de teatru și dans pe online și gătim mult (prea mult). Alerg dimineața în jurul lacului din apropiere. Sunt bucuros că am posibilitatea să locuiesc aici și nu la bloc! E important să respectăm regulile care ne sunt impuse. Doar așa avem posibilitatea să ne reîntoarcem la viața de dinainte care ne va găsi diferiți și, care sper să schimbe ceva în noi. Să ne reîntoarcem la lucrurile fundamentale pe care le-am cam uitat și acum am avut/avem ocazia să le conștientizăm.”

Singurul lucru care s-a schimbat radical în viața Olgăi Török este că nu mai joacă pe scenă. Lucrează destul de intens artistic în aceste zile. Ea spune că situația de faţă îi stârnește creativitatea. „Experimentez cu mediul vizual în mare măsură prin actorie şi coregrafie. Mă bucur mult de spectacolele pe care le pot vedea online în fiecare zi și pe care nu aş avea cum să le văd, fie din Germania sau pe cele din țară.” În rutina ei zilnică a intrat și gătitul. „Am timp să mă perfecționez sau chiar să performez gătitul”, glumește ea. 

Olgăi Török, actriță la Teatrul German de Stat Timișoara

Cătălin Ursu a simțit un mare regret, „era ca o interdicţie a unei plăceri necesare, o durere sufletească în urma faptului că se poate întâmpla așa ceva!”, dar s-a adaptat situației. S-a supus legilor și și-a restructurat viața. „O mare parte a timpului o petrec citind, studiind, vizionând filme sau spectacole online, iar altă parte o dedic părinţilor, ajutând la munca în grădină în aer liber. Este o necesitate și o binecuvântare!”

Și Claudia Ieremia se menține ocupată în această perioadă. Spune că vorbește mai mult la telefon și că încearcă să-și miște trupul și mintea. „Fac lucruri ce țin de casă, dar și de mintea și emoția mea ca om și ca artist.”

A trecut deja o lună de când #stauacasă și inevitabil a apărut și dorul…Victoriei Rusu îi lipsesc mult colegii, care îi sunt și foarte buni prieteni. „Mi-e dor de spectacolele și de rolurile pe care le joc. Mi-e dor de public. Mi-e dor de școala  la care lucrez și micuții de acolo. Îmi e dor de natură și îmbrățișări.”

Raul Lăzărescu abia așteaptă să se întoarcă la teatru „unde avem șansa să trăim emoții de moment atât ca actor, cât și ca spectator!” Însă, până atunci, le mulțumește eroilor din linia I care se luptă cu acest virus. „Din stimă pentru ei trebuie respectate restricțiile și să nu ne expunem dacă nu e o necesitate!”

Online-ul este „nisipos” pentru Olga Török. „Mi se scurge informația printre degete. Emoțiile durează cât un scroll. Pe când teatrul e un mediu viu care trăiește doar din emoţia directă.” Îi lipsesc prietenii, la care se gândește zilnic. Îi lipsește să se miște liber pe străzi, dar îi vor lipsi și noile obiceiuri. Așa că se mulțumește cu ce are acum.

Claudiei Ieremia îi este dor de „imprevizibilul unei vieți normale, de meseria ei, de plimbările și alergătura prin oraș”.

Serile în care împărtășea bucurii și tristeți cu spectatorii, îi lipsesc cel mai mult lui Cătălin Ursu. Momentan, știe că cel mai important lucru este să fim sănătoși și să respectăm regulile statului. „Sper să înțelegem toți că a respecta o regulă e un simț civic și o normalitate! Să rămânem în credința că va fi bine, să avem discernământ, responsabilitate și respect! Teatrul va rămâne marea dragoste și porțile lui vor fi deschise! Să ne vedem cu bine cât de curând!” 

Cătălin Ursu, actor la Teatrul Național Timișoara

Distribuie:

Erika Iszlai & Anitta Pelin

Erika Iszlai & Anitta Pelin

Articole recente:

Ne bucuram ca vrei sa te implici

Cum crezi că ar arăta lumea din jurul tău dacă fiecare dintre noi ar face zilnic câte o faptă bună? Cum s-ar simți fiecare dintre noi dacă ar contribui la schimbarea în bine a unui alt destin?
Nu știm răspunsul pentru toată lumea, dar pentru noi e deja clar că ne simțim bine! Și pentru că ne place să împărțim…bunătatea, poveștile și dulciurile, căutăm colegi de echipă!