La momentul actual, întregul glob e măcinat de frică și nesiguranță. Țările se războiesc, oamenii nevinovați mor. Extrema dreaptă ia amploare din ce în ce mai mult și pare că ne întoarcem în timp cu 100 de ani. În aceste vremuri de criză, pare uneori că nu avem nicio scăpare. Dar există ceva care ne poate alina orice durere, oferindu-ne, în același timp, putere să mergem mai departe. Acel ceva este, bineînțeles, literatura. Acest subiect a fost explorat de Andrei Kurkov și Radu Vancu la conferința ,,Can literature save a country?” care a avut loc la UVT pe 19 martie.
Andrei Kurkov este unul dintre cei mai apreciați scriitori ucraineni, cunoscut pentru analiza sa asupra societății ucrainene și a impactului conflictelor geopolitice. Dialogul celor doi a vizat războiul actual din Ucraina și nu numai, concentrându-se pe importanța literaturii în astfel de vremuri cutremurătoare. Un lucru ciudat, la prima vedere, pe care l-a observat Kurkov după începerea războiului din Ucraina e faptul că bărbații, deveniți soldați, au început să ceară cărți, chiar dacă nu fuseseră niciodată prea interesați de citit. Dar acum era diferit. Aveau nevoie să își afle propria istorie și să înțeleagă contextul. Să vadă cum fusese apărată țara înainte, de ce își pierduse independența. Știau că poate e ultima lor șansă de a afla întregul adevăr despre țara pentru care își riscau viața și despre cea împotriva căreia luptau. De aceea, cărțile de non-ficțiune devin foarte populare în timpul unui război.
Pe lângă istorie, și poezia e importantă pentru soldați în timpul războiului. E scurtă, emoționantă și motivantă. Nu durează mult s-o citești sau asculți, dar puterea ei e nemărginită. Kurkov a povestit despre călătoria lui împreună cu ,,cel mai bun poet din Ucraina”, așa cum îl numește pe Serhii Jadan, pe liniile de front din Donbas, o zonă grav afectată de conflictul din estul Ucrainei care a început în 2014, odată cu anexarea Crimeei de către Rusia. Au mers să vorbească cu soldații și să le citească poezii. Ascultându-le, mulți începeau să plângă. După invazia din 2022, mai mulți poeți au început să călătorească pe front, citindu-le soldaților în încercarea de a-i încuraja și a le da speranță. În astfel de situații cumplite, oamenii au nevoie de poezie, pentru că poezia înseamnă suflet. Mulți soldați încep, ei înșiși, să scrie poezie, unii dintre ei chiar trimițându-i lui Kurkov rândurile. Penița e, probabil, singura lor alinare.
Cuvintele sunt periculoase pentru regimurile totalitare. Ele pot schimba percepția oamenilor, pot zgudui minciuna pe care e clădită o dictatură. Din acest motiv, liderii totalitari au interzis sau cenzurat anumite cărți care sunt împotriva regimului. Fără literatură, oamenii sunt mai ușor de controlat, pentru că nu mai gândesc la fel de mult și de profund. De asemenea, literatura consolidează un popor și îi permite să își construiască propria cultură și identitate națională, ceea ce amenință regimul. În 1937, povestește Kurkov, 80% din poeții și scriitorii ucraineni au fost arestați și trimiși în lagărele din Gulag. Majoritatea au fost uciși, iar cărțile lor au fost interzise. Numele și scrierile lor au fost redescoperite abia după 1991, când Ucraina și-a câștigat independența. Într-un final, vocile lor au fost auzite din nou, în ciuda eforturilor lui Stalin de a le înăbuși.
Deci poate literatura să salveze o țară? Nu. Ea nu poate lupta pe front și proteja granițele.
Dar poate salva o națiune. Și dacă tot am vorbit despre importanța literaturii, vă las o recomandare de carte de la Andrei Kurkov: ,,East West Street”, de Philippe Sands.
