Ediția specială Les Films de Cannes à Timișoara a avut loc între 19 şi 22 octombrie în două cinematografe cunoscute din oraș şi a pus în evidență diferite reprezentații, care au avut la bază același scop: egalitatea de gen. A fost o ediție dedicată contribuției femeilor la cinematografia actuală și problematicii legate de reprezentarea de gen în meseriile conexe cinematografiei.
Printre filmele care s-au putut viziona atât la Cinema Victoria, cât și la Cinema Timiș, s-a regăsit și Club Zero, regizat de austriaca Jessica Hausner. Aceasta a fost nominalizată la Premiile Festivalului de Film de la Cannes anul acesta, însă nu este pentru prima dată când a fost recunoscută pentru munca sa. Ea a intrat în atenția cinematografiei internaționale în 2001, când filmul ei, Lovely Rita, un portret al unei fetițe care se simte limitată de constrângerile familiale, a fost vizionat în secțiunea Un Certain Regard la Cannes. Trei ani mai târziu, ea a revenit la Cannes cu filmul său Hotel (2004). Filmul din 2014, Amour Fou, a fost, de asemenea, selectat pentru a concura în secțiunea Un Certain Regard.
Jessica Hausner revine în 2023 cu o proiecție de aproape două ore, care are la bază o tematică gravă, despre care adesea nu se discută suficient: imaginea corporală, tulburările de alimentație și supraconsumul alimentelor. Filmul explorează ce simt oamenii legat de ceea ce mănâncă, dar, mai ales, cât de influențabil este un copil în creștere în ceea ce priveşte alimentaţia.
Mănânc într-un mod conștient sau într-unul inconștient? Iată întrebarea pe care regizoarea încearcă să ne facă pe toți să ne-o adresăm. Personajele puse în rolurile principale sunt un grup de adolescenți de la o școală privată, din familii cu o situație financiară bună. Aceștia încep o nouă materie, cu o profesoară nou venită – domnișoara Novak – care le va schimba dramatic cursul vieții. Ea își comercializează propria marcă de „ceai sănătos” şi îi îndrumă pe copii către un studiu de conștientizare, meditație și gândire concentrată îndreptat spre reducerea modului risipitor și dăunător prin care se consumă alimentele. Elevii, cinci la număr, neinteresați la început de materia care părea una nesolicitantă, devin mai mult decât captivați de tot ceea ce sunt învățați, cu ajutorul apropierii pe care profesoara o cultivă față de ei. Încep să nu mai mănânce la prânz, acasă refuză mâncarea, pe motiv că sunt deja sătui, judecându-și din ce în ce mai mult aspectul fizic și, totodată, judecându-i pe cei care refuză să mănânce în mod conștient, așa cum au fost ei învățați. Acestea sunt efecte, care, fără să realizeze pe moment, le distrug treptat atât sănătatea fizică, cât și sănătatea mintală.
În timp ce toți elevii au impresia că duc un stil de viață sănătos, că în sfârșit mănâncă în mod conștient, planul domnișoarei Novak – ce vine pe fondul incertitudinii adolescentine legată de înfățișare şi forma corpului, la care se adaugă o predispoziţie în creştere spre bulimie, anorexie şi tulburări de alimentație – se conturează din ce în ce mai mult, punându-le viețile în pericol.
Domnișoara Novak, cu accentul ei ușor, gropițele și maniera ei senină, dar în același timp autoritară, este acolo pentru „a salva ziua”. Ea îi inițiază în modalitățile de „mâncare conștientă” – spre deosebire de mâncarea inconștientă, în care pui în gură orice are gust bun și cât de mult vrei. În, Mâncarea conștientă este sănătoasă, riguroasă și, mai presus de toate, atentă. Este vorba despre a vă asigura că fiecare mușcătură pe care o luați este bună și o parte din acest proces este să luați mai puține mușcături.
Cei cinci elevi din clasa domnișoarei Novak au, la început, reacții diferite la ideologia ei. Pentru Ragna, o gimnastă de trambulină care are deja o relație controversată cu părinții ei, ideea de a mânca mai puțin sună atractiv. Fred, un dansator de balet non-binar, este diabetic și consideră atrăgător faptul că abstinența ar putea duce la renunțarea la insulină. Dar lui Ben, a cărui mamă singură îi place să-i gătească mese mari, îi este greu să nu mănânce deoarece nu vrea să își strice relația pe care o are cu aceasta. Și așa rezistă. Motiv pentru care domnișoara Novak îi convinge pe ceilalți elevi să îl preseze, ceea ce fac, exploatând faptul că este îndrăgostit de una dintre colege. Elsa este deja bulimică, așa că este pregătită, după cum vom vedea, să devină discipolul cel mai extrem al domnișoarei Novak.
Mâncatul conștient le este predat ca o formă de autodisciplină, de promovare a valorilor etice superioare și a zelului spiritual. Elevii, mâncând din ce în ce mai puțin, cred că participă la salvarea mediului și spun adevărul. Plăcerea de mâncare este înlocuită, pentru ei, de plăcerea de a se abţine de la mâncare. Și acesta e doar începutul. Elevii sunt condiționați de domnișoara Novak să fie obsedați de controlul culinar. Încep să nu mai aibă încredere în mâncare ca sursă de plăcere sau ca una de supraviețuire. Pe scurt, ei învață cum să fie anorexici. Al doilea nivel introdus de domnișoara Novak este mono-dieta: consumul unui singur aliment, de preferat o legumă, timp de mai multe zile, cu scopul de a-i oferi corpului o odihnă pentru întărire și autopurificare.
Pe măsură ce sunt din ce în ce mai seduși de către domnișoara Novak, ea îi introduce la următorul nivel de „puritate”. Se numește chiar „Club Zero” și este un mod de a trăi atât de radical încât societatea nu l-ar permite niciodată: să realizezi ca nu trebuie să mănânci deloc.
Tulburător şi determinându-te să reflectezi profund la lucrurile în care crezi, la ce mănânci şi la mesajele manipulatoare care te înconjoară, Club Zero este un film despre tulburările de alimentație, morala fiind că oamenii care suferă de acest lucru devin nu stăpânii lor, ci prizonierii propriei percepții.
Sursă fotografii: austrianfilms.com
