La cel te gândeşti când spui „acasă”? Poate ai în minte imaginea unui apartament din centrul orașului, a unui șemineu care încălzește fiecare colț al sufrageriei, a unui balansoar pe care se leagănă bunicii, a unei bucătării care miroase a friptură pentru că mama gătește iar…Nu e pentru toată lumea aşa, însă.
Timp de 20 de ani, pentru familia Enache, „acasă” a însemnat o baracă înconjurată de sălbăticie în Delta Văcărești, plasată în vecinătatea Bucureștiului. Deoarece aceasta s-a transformat în Parcul Natural Văcărești – arie naturală protejată – familia cu 9 copii crescuți departe de civilizaţie a fost nevoită să se mute în jungla urbană a capitalei.
Traseul sinuos al acestei mutări face subiectul filmului documentar Acasă, My Home, proiectat la Universitatea de Vest din Timișoara în 16 noiembrie 2022, în cadrul unei serii de evenimente numite „Pauza de film”.
Filmul urmărește povestea familiei Enache și provocările care apar în viața ei atunci când trebuie să își părăsească locuința și să învețe cum să trăiască într-o societate civilizată. Documentarul s-a transformat dintr-o simplă experiență cinematografică într-un proiect social. Sprijinul unor voluntari și al unor organizații umanitare i-a ajutat pe membrii familiei să rămână împreună, să primească acces la educație și sănătate și să se adapteze mediului urban.
Documentarul Acasă, My Home a câștigat numeroase premii, printre care se numără Premiul Gopo pentru cel mai bun film de debut în 2021, Premiul Special al Juriului pentru film documentar la Sundance în 2020, Premiul Viktor Main la Munchen Dok.Fest și Premiul Cornul de Aur la Festivalul de Film de la Cracovia. Nu în ultimul rând, el a fost inclus în lista „Celor mai bune filme din 2021 pe care nu le-ai văzut”, publicată de revista The Guardian.
Despre ce este filmul, mai exact?
Regizorul Radu Ciorniciuc și scenarista Lina Vdovîi sunt la bază reporteri, iar crearea acestui documentar la care au lucrat împreună a început cu un reportaj realizat de ei despre transformarea Deltei Văcărești, un loc lăsat în seama naturii. Parcul a fost declarat rezervație naturală în 2016, iar familia Enache a fost nevoită să se mute în capitală după aproape 20 de ani petrecuți în deltă, moment în care Ciorniciuc a decis să transpună povestea lor într-un film.
Subiectul documentarul este familia Enache, alcătuită din cei doi soți, Gică și Niculina, și cei nouă copii: Vali, Corina, Georgiana, Rică, Marcel, George Helmut, Cezar, Nicușor și Luciana. Timp de patru ani, regizorul Radu Ciorniciuc a fost alături de familia Enache prin marea lor aventură: de la o viață în deplină armonie cu natura la viața plină de provocări în capitală. Totodată, echipa filmului a dezvoltat și un proiect social la care au contribuit mulți specialiști și organizații umanitare, astfel încât acum, toți cei nouă copii ai familiei Enache au acte, merg la școală şi au acces la servicii medicale.
Familia, unitatea, legătura indestructibilă dintre om și natură, discriminarea și lupta pentru integrare socială sunt principalele subiecte ale lungmetrajului care prezintă povestea familiei Enache. Forțați să plece din natură și să se adapteze la ritmul alert al orașului, membrii ei se confruntă cu situații dificile și cu trăiri lăuntrice puternice, pe care filmul le surprinde cu empatie.
Cei prezenţi la proiecţia documentarului au avut ocazia să trăiască, prin intermediul imaginilor văzute, câteva dintre emoțiile familiei Enache. Ca spectatori, ne-am întristat împreună în momentul în care au părăsit natura și locul pe care îl considerau cu adevărat ,,acasă”. Ne-am amuzat la scenele în care cuvintele și expresiile erau exprimate fără perdea și ne-am bucurat, la final, de nașterea copilului unuia dintre băieții familiei. Aerul profund autentic al scenelor filmate, care ne-au lăsat să pătrundem în intimitatea familiei, ne-au ajutat să fim părtaşi la episoadele uneori dramatice prin care a trecut această familie.
Cine e Radu Ciorniciuc?
Reporter special şi co-fondator al Casei Jurnalistului – o comunitate de reporteri independenți – Radu Ciorniciuc şi-a făcut debutul în regia unui film de lungmetraj prin filmul Acasă, My Home. De-a lungul carierei, a lucrat ca scenarist și reporter de investigație, urmărind subiecte legate de drepturile omului, protecția animalelor și probleme de mediu.
Radu Ciorniciuc a realizat reportaje pentru The Guardian, Al-Jazeera, Channel 4 News, ZDF și a fost premiat național și internațional la Premiile Superscrieri (Superscrierea anului 2014), Royal Television Society UK (2014), Amnesty International UK (2014), Harold Wincott Award for Business Economic and Financial Journalism (2016) și alte instituții internaționale de prestigiu.
Întrebat după proiecţia de film de studenţii din sală (preponderent viitori specialişti în Ştiinţe ale Comunicării) ce abilități dobândite în meseria de jurnalist a pus în aplicare în realizarea documentarului, Radu Ciorniciuc a mărturisit:
„Eu am fost foarte familiarizat cu storytelling-ul, cu scrisul, ceea ce m-a ajutat foarte mult în realizarea filmului, dar și în restul proiectelor care urmează. Datorită jurnalismului, am dobândit foarte multă înțelegere a contextelor sociale în care operăm.
Jurnaliștii trebuie să fie curioși. Prin curiozitate și empatie te poți apropia foarte mult de oameni. Cele două calități m-au ajutat foarte mult să clădesc o relație strânsă cu familia Enache, m-au apropiat de ei, ceea ce se poate vedea și din multe scene ale filmului”.
Ce spune regizorul despre film?
Prezent online după proiecţie, regizorul Radu Ciorniciuc a răspuns întrebărilor din sală în legătură cu realizarea filmului şi proiectele sale viitoare.
Cum a luat naștere acest documentar?
Totul a început în 2016, când împreună cu o colegă jurnalistă am fost în Delta Văcăreşti, chiar în săptămâna în care autoritățile anunțau că acel spațiu urma să devină cel mai mare parc natural din Europa. Eu stăteam la două străzi distanţă pe atunci de Deltă și am zis să mergem să facem un reportaj. După ceva timp ne-am dat seama că-i ceva mai mult acolo, că dacă vrem să spunem povestea asta fără să o transformăm într-un subiect de presă ultraexotic, ar trebui să stăm mai mult, să înțelegem mai bine contextul, astfel încât să protejăm și personajele, care aveau un stil de viaţă destul de vulnerabil.
Pe de altă parte începeam să ne dăm seama din ce în ce mai mult că membrii acestei familii au o legătură fantastică cu natura și au niște legături între ei care m-au făcut să vreau să aflu mai mult. Am stat apoi 4 ani să finalizăm povestea asta. Am mers în 2016, am filmat 4 ani, timp în care am și editat, iar în 2020 am lansat filmul.
Cât de greu a fost să faceți selecția materialelor și să alegeți aceste scene semnificative pentru familia Enache?
N-am avut răspunsul la întrebarea asta timp de 3 ani, din acești 4. Și eu mă întrebam când o să se termine acest proiect. Deja aveam foarte mult material, adunasem în jur de 300 de ore de material filmat și, la un moment dat, am făcut un exercițiu cu mai mulți oameni din regie, pentru a vedea ce păstrăm.
În acești 4 ani, noi nu doar am filmat, am și călătorit foarte mult cu proiectul în străinătate, unde se adună profesioniști din lumea filmului de peste tot și unde ești ajutat să îți găsești vocea și să-ți spui povestea. Am avut un exercițiu care se numea „ADN-ul filmului”, unde fiecare a primit o listă lungă de întrebări despre film și la finalul acestei liste cumva totul a fost destul de clar: de ce spui povestea asta, de ce e importantă pentru tine, de ce ești tu cel mai potrivit om să o spui, ce vrei să obții tu din asta. A durat destul de mult exercițiul, am lucrat o săptămână la întrebările astea și pentru că în acele 300 de ore erau cel puțin 4 filme care să arate diferit de cel actual, esențial a fost să definesc cea mai importantă poveste pe care vreau să o spun.
Pentru mine, evoluția lui Vali a fost foarte importantă: faptul că se maturiza, înțelegea că viața lui ar trebui să fie în afara familiei lui, că are drumul lui de clădit, criza pierderii inocenței – toate astea au fost o temă pe care am dorit să o explorez în montajul final.
Ce impact a avut acest documentar asupra familiei?
Noi am avut premiera filmului în România chiar în Parcul Natural Văcărești, chiar în locul în care ei obișnuiau să locuiască. A fost un eveniment foarte frumos, a inclus și tururi ghidate de copii, au venit foarte mulți oameni și a fost și prima dată când familia a văzut filmul complet. Până atunci au văzut doar secvențe, adică ne-am mai consultat pe anumite scene. Mama a avut o remarcă foarte frumoasă. După film a venit la mine și mi-a spus că nu-i vine să creadă cât de multe s-au întâmplat în doar 4 ani și că e recunoscătoare că deși au trecut prin atât de multe au rămas împreună. A fost un soi de realizare terapeutică, cel puțin pentru ea.
Dincolo de asta, tot proiectul a avut un impact foarte mare asupra familiei, noi am intervenit în povestea asta, am făcut un proiect social mare și complicat pentru a-i ajuta să aibă o viață mai ușoară în oraș și să rămână împreună. Soluțiile „standard” pentru ei erau ca părinții să meargă la un centru pentru oameni fără adăpost și copiii în instituții de stat care n-ar fi avut resurse să-i ajute în mod real. Ei erau un caz social aparte. Copiii n-au văzut niciodată o toaletă și n-au avut niciodată apă caldă, aveau nevoie de cunoștințe elementare pentru a se putea descurca în oraș și pentru aceste probleme pe care le aveau noi am găsit resursa în oameni și într-o asociație de profil.
Cum e familia din film acum? Va exista și o a doua parte?
Se spune că e nevoie de un sat ca să creşti un copil. Ei bine, ei au avut un oraș în jurul lor, au avut parte de prietenia unor oameni extraordinari. Toți copiii sunt în școală, inclusiv acum. Băieții mari lucrează în Parcul Natural Văcărești, deci cunoștințele lor chiar sunt folositoare pentru administrația parcului. Tatăl a decedat acum un an, iar asta a fost un șoc destul de mare pentru toți din familie. Totuși, restul sunt bine, sunt foarte ok. Cu asistența potrivită și multă terapie au devenit ca ceilalți copii din clasele lor. N-aş mai vrea să filmez și partea a doua fiindcă ar pune prea multă presiune pe relaţia mea cu ei.
Despre ce vor fi viitoarele tale proiecte?
Unul dintre ele, cel mai recent, îl filmez în Ucraina, unde lucrez cu mai multe organizații umanitare care transportă echipamente medicale și ajutor pentru oamenii din Ucraina, în mod special pentru cei aflați în localități „fierbinți”, în care se desfășoară atacul.
Celălalt, pe care o să îl terminăm anul viitor, e povestea unei jurnaliste care nu a vorbit cu tatăl ei timp de 20 de ani, pentru că el a fost foarte violent cu ea când era mică. S-au întâlnit la un moment dat acum 4 ani și ea și-a dorit foarte mult să îl confrunte pentru trauma lăsată, dar descoperă că el e victima unui șef foarte agresiv, a unui contract abuziv. Practic, el trăiește în sclavie modernă în Italia. Împreună decid să înceapă o investigație împotriva acestui șef, ea îi dă o cameră ascunsă și el începe să-și filmeze abuzurile. Această investigație a lor le dă posibilitatea să își amelioreze rănile trecutului și găsesc o cale de reconciliere. Filmul va fi pe HBO și se numește Tatăl.
Despre „Pauza de film” la UVT
Documentarul Acasă, My Home a reprezentat startul unei serii de proiecții numite „Pauza de film”, prin care se dorește transformarea amfiteatrului universitar în sală de cinema. Proiectul face parte din programul cultural „La UVT, Cultura”, fiind finanțat prin Centrul de proiecte ale Municipiului Timişoara şi co-finanţat de Consiliul Judeţean Timiş.
- Articol realizat de Alexandra Angheluţă, Denisa Câmpean, Marina Ciorângă, Carys Gligor şi Mădălina Spîrtic
