Daria Fîc este studentă în prezent în anul II la Universitatea de Vest din Timișoara, la Litere. A terminat liceul în anul 2024 și a intrat într-un top select al celor mai buni elevi din țară datorită performanței reușite în cadrul examenului de Bacalaureat, unde a obținut media 10. Dar nu doar pentru aceasta. Pasionată încă de mică de literatură, lectură și limba română, a participat la mai multe Olimpiade, proiecte și concursuri de-a lungul liceului, unde a reușit chiar să se califice la etapele naționale. Apoi a continuat traseul educațional de excepție și la facultate, concurând în continuare la concursuri și proiecte studențești ce vizează sfera literaturii. 

Cum este, de fapt, să fii un elev de 10? Cum reușește un elev, în clasa a 12-a, să țină sub control atât pregătirea pentru examenul maturității, cât și pregătirea meticuloasă a olimpiadelor? Care sunt diferențele dintre viața de student și cea de elev? În rândurile ce urmează, Daria a răspuns la toate aceste întrebări și a vorbit despre cum a obținut rezultatele remarcabile în traseul ei educațional, prin multă muncă, dăruire și pasiune. 

Spui că pasiunea ta pentru literatura română a început în liceu. Îţi aminteşti un moment sau un profesor care a declanşat această curiozitate pentru literatură?

Cred că, pentru mine, literatura a fost, cumva, un punct de cotitură, cel puțin în liceu. Atunci am luat decizia finală că drumul meu n-o să se mai bifurce și va fi strict îndreptat înspre literatură, deoarece atunci când am intrat la liceu am ales profilul de matematică-informatică, chiar intensiv informatică, și a fost o decizie bazată pe faptul că toată școala gimnazială, cât și școala generală, am fost atrasă foarte mult și de matematică, și de română. Dar pasiunea adevărată pentru literatură a început în liceu și un moment declanșator a venit de la doamna profesoară Ariana Dudaș Vasile, cu care am colaborat pentru mai multe olimpiade naționale și pentru mai multe concursuri și proiecte. Ea mi-a arătat că literatura poate să ducă mai departe decât ceea ce înseamnă spațiul școlar și academic și că poate să deschidă, de fapt, niște drumuri. Un drum pe care am ajuns acum. 

Studiezi Litere la Universitatea de Vest din Timișoara şi ai luat media 10 la Bac. Ce crezi că a făcut diferenţa în parcursul tău: disciplina, curiozitatea, mentorii, contextul academic?

Cu siguranță nu cred că o reușită sau, în general, un premiu sau un moment poate să fie determinat de un singur aspect. Consider că, în cazul meu, cu siguranță, a fost un melanj din toate aceste aspecte. De când am fost mică, mi-a plăcut să încerc din toate și atunci am învățat să îmi coordonez și să-mi păstrez energia strict în contextele care mi-au fost prolifice și benefice. 

Chestia cu 10 la Bac nu consider că a fost neapărat un țel pe care mi l-am setat. A fost, pur și simplu, un rezultat care – nu vreau să sune greșit -, dar a fost un rezultat care a venit de la sine, deoarece munca pe care am depus-o și toate eforturile pe care le-am făcut în acest sens au dus automat la acest rezultat, fără să fie neapărat un obiectiv pe care mi l-am propus. 

Pentru mulţi tineri, româna pare o materie unde totul trebuie reținut, poate chiar ,,tocit”, fără  aplicabilitate practică. Cum ai explica, pe înţelesul unui elev de liceu, de ce avem nevoie de literatura română  astăzi?

Literatura română este un pilon în ceea ce înseamnă în general cultura română, un pilon foarte important. Un pilon care nu trebuie neapărat argumentat, deoarece nu ne punem problema dacă avem nevoie, spre exemplu, de fizică sau de matematică în structurile cotidiene sau în general, în viața de zi cu zi. La fel, nu ne putem pune întrebarea, din punctul meu de vedere de ce sau de ce nu avem nevoie de literatura română astăzi.

Dar ca să răspund, totuși, la întrebare, să explic pe înțelesul unui elev de liceu de ce avem nevoie de literatura română astăzi, consider că literatura română este o ușă care deschide mai multe uși. E o analogie destul de banală, dar cred, cu siguranță, că acesta este răspunsul logic. Spre deosebire de matematică, mi se pare că literatura este un univers sau prezintă un univers mult mai versatil și atunci, în momentul în care aprofundezi literatura, nu mai există un punct limită, ci, pur și simplu, poți să evoluezi la nesfârșit în acest drum și este foarte greu să găsești în ziua de astăzi un drum pe care poți să mergi la nesfârșit.

Preferi literatura română sau cea universală? Argumentează alegerea făcută.

Pentru mine, literatura este, cumva, de același fel. Consider că încă nu sunt la un nivel la care să fi aprofundat destul de mult literatura universală încât să pot argumenta de ce prefer literatura universală peste literatura română sau invers. Ambele sunt la fel de importante pentru a avea o cultură generală. Cu siguranță, pentru a avea un orizont deschis despre ceea ce înseamnă literatura și cultura.  Literatura universală, mai ales cea din spațiul francez sau din spațiul german explică, după cum bine știți, anumite curente și anumite influențe pe care le-a avut literatura română și încă le are până în prezent. Dar consider că, dacă se dorește un oarecare obiectiv general sau o oarecare perspectivă generală, este la fel de important să cunoști ambele părți.

În timpul liceului, ai fost o elevă olimpică. Ai obținut premii inclusiv la olimpiadele naționale. Ce anume te-a determinat să participi la aceste competiții școlare?

Simplu și la obiect: pentru mine, aceste competiții au fost și o oarecare validare că pasiunea mea nu era, pur și simplu, o pasiune și că putea să fie un oarecare aspect prolific. Adică, dincolo de, pur și simplu, pasiunea de a sta și a citi cu cartea în mână o zi întreagă, există și o oarecare competitivitate și că această competitivitate nu este negativă, cum poate ar prezenta opinia publică, ci este tocmai benefică pentru a-ți dezvolta spiritul critic, pentru a-ți dezvolta spiritul de observație, pentru a învăța ceea ce înseamnă, de fapt, să ai perspective diferite, deoarece consider că cea mai importantă lecție sau cel mai important lucru pe care l-am învățat din participarea la aceste competiții este faptul că punctele diferite de vedere, pe care nu ai cum să le dobândești de unul singur sunt, de fapt, adevăratul câștig.

Ce ai recomanda unui elev care este la început de drum când vine vorba de olimpiade? Dar unui student care se află la început de drum, indiferent de domeniul de studiu?

Cu siguranță, în momentul în care dorești să participi la un concurs sau să participi la o olimpiadă, încă de la numele concursului în sine, cu siguranță că te gândești instant la ideea de premiu. Sau la ideea de finalitate concretă, precisă, pe care tu o obții tocmai prin această participare. Însă, pe cât de banal pare, de fapt, drumul până acolo și experiența pe care o ai în pregătirea acestui drum este aspectul important. Pentru că un premiu sau un rezultat final poate să fie determinat de multe lucruri, de noroc, de o zi bună, de o zi proastă. Însă pregătirea până în acel punct este, pur și simplu, munca ta și, de fapt, ceea ce te-a determinat pe tine să te înhami la acest proces. 

Și dacă ar fi să dau un sfat sau să recomand ceva cuiva care este la început de drum sau dorește să aprofundeze toată partea aceasta de olimpiade sau de studiu, este să nu se gândească la premii. Să nu se gândească la finalități concrete, să nu se gândească la un punct de final strict, bine încadrat, deoarece viața nu este așa. Lucrurile care îți apar în cale sunt imprevizibile și procesul este de o mie de ori mai important decât finalul.

Fiind studentă deja în anul II la Litere, ce planuri ai mai departe? Ai vrea, poate, pe viitor, să publici o carte?

Cu siguranță, când eram la liceu și chiar și înainte de liceu, acesta era, cumva, un vis al meu, să public o carte sau să am, așa, o recunoaștere, o validare tocmai din faptul că am numele pe o copertă. La facultate, acum, în prag de licență, am publicat destul de multe articole, însă sunt, cu siguranță, diferite de ceea ce mi-am imaginat eu că voi publica, spre exemplu, în liceu. În liceu sau în gimnaziu aveam fantezia că o să public o carte, oarecum, de beletristică sau o carte despre ceva, o poveste, ceva ce cu siguranță nu avea legătură cu domeniul și cercetarea științifică. Însă, acum ajungând la facultate, perspectiva mi s-a schimbat. Și mi-am dat seama că am dezvoltat o pasiune foarte puternică și profundă pentru tot ceea ce înseamnă spațiul acesta științific și spațiul acesta academic, în sensul de cercetare. Și dacă aș vrea să public o carte, cu siguranță ar fi în această direcție. Și nu vreau să zic că nu m-aș limita la ideea de beletristică, însă cred că drumul meu se concretizează acum spre partea asta de studiu științific.

Sursă fotografii: arhiva personală a Dariei.