Iulia Ruxanda a intrat în lumea televiziunii încă de la 21 de ani, animată de dorința de a construi o carieră în jurnalism. Momentul decisiv a venit odată cu colaborarea la România TV, când un simplu telefon pentru un interviu de angajare i-a confirmat direcția profesională. De atunci, activitatea sa s-a concentrat pe teren, experiență care i-a consolidat stilul și încrederea în meserie.

După câțiva ani de practică, a ales să revină la facultate pentru a-și completa pregătirea academică. Iulia îmbină astăzi programul televiziunii cu cel universitar, într-un echilibru care îi susține evoluția profesională.

Un alt moment marcant a fost rolul de prezentatoare la concursul Miss Timișoara, eveniment ce promovează nu doar frumusețea, ci și eleganța și încrederea feminină. Pentru Iulia, seara s-a transformat într-o experiență intensă, plină de energie și emoții, în care naturalețea și siguranța sa au fost puse în valoare pe scenă.

Cum a început colaborarea ta cu România TV?

Colaborarea mea cu România TV a început într-un moment cu totul neașteptat, într-o perioadă în care încercam să-mi găsesc un job stabil și să-mi construiesc drumul la care visam încă de când eram mic copil. Am visat dintotdeauna să lucrez în televiziune, dar, culmea, când am primit acel telefon prin care am fost anunțată de interviu, mă temeam de faptul că poate acest job nu e totuși pentru mine. Uitându-mă în urmă, parcă îmi pot imagina o Iulia de 21 de ani, speriată de ceea ce ar putea s-o aștepte în acest domeniu, dar, din fericire, mi-am făcut curaj să merg la probe și pot spune acum, din tot sufletul, că a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o până în acest moment al vieții mele. Și dacă aș fi întrebată ce aș schimba din acele zile care, pentru mine, păreau un vis, aș spune sincer: absolut nimic!

Recunosc, când am primit propunerea, eram la un pas să renunț, îmi era teamă să ies din zona de confort, simțeam că nu sunt suficient de pregătită, dar, în final, iată-mă aici, după 4 ani și 3 luni, timp în care pot spune că trăiesc visul unei fetițe pe nume Iulia, care nu și-a imaginat că ar vrea să facă altceva.

Cum e să lucrezi într-o televiziune de știri într-o lume în care totul se întâmplă extrem de rapid?

Să lucrezi într-o televiziune națională de știri este ca și cum ai fi într-un tren de mare viteză: trebuie să ții pasul, să fii atent la fiecare detaliu și să fii pregătit pentru schimbări din mers. Nu avem niciodată două zile la fel, nu există plictiseală, totul se schimbă dintr-un minut în altul și tocmai aceste lucruri mă țin în priză. Pe de o parte e presiunea timpului, pe de altă parte e satisfacția că aduci primul informația zilei către oameni. Toate acestea îmi aduc bucurie zilnic. Televiziunea este un mediu intens, da, dar tocmai acest lucru simt că mă face să funcționez mai bine.

Care a fost cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o de când lucrezi în televiziune?

Televiziunea a reușit să întărească anumite principii pe care mi-am construit viața până să ajung să lucrez în domeniu, dar, în egală măsură, mi-a readus aminte cât de importantă este încrederea pe care o ai în oamenii cu care lucrezi zi de zi, noapte de noapte. Cred că cea mai importantă lecție a fost să rămân echilibrată, indiferent cât de haotică devine situația. Nu am renunțat niciodată la a fi om, la bunul-simț, și mai este o lecție învățată, pe care o spun mereu în minte când vine o nouă zi de muncă: televiziunea m-a învățat că, în spatele fiecărei știri, există oameni — și că empatia este la fel de importantă ca viteza cu care ne dorim să oferim informația.

Ce te-a determinat să revii la facultate, ținând cont că deja lucrai în TV?

Am amânat această revenire la facultate pentru că mi-am dorit să mă dedic cu totul noii mele vieți de jurnalistă, dar am simțit mereu că ceva îmi lipsește. Spuneam mai devreme că televiziunea m-a învățat multe; tot ea m-a făcut să realizez cât de important este să continui să învăț, să mă dezvolt. Vreau să fiu cea mai bună versiune a mea, iar pentru asta aveam nevoie să revin la cursuri și să le finalizez. E interesant că acum văd studiile mai mult ca pe o investiție în mine, nu ca pe o obligație. Sunt genul de persoană căreia îi place să își parcurgă un drum început până la final și nu regret nici măcar o secundă că am revenit la facultate. Experiența din teren m-a maturizat, iar acum pot privi studiile cu alți ochi, parcă totul are și mai mult sens decât acum câțiva ani.

Cum reușești să îmbini programul de lucru cu cel al studiilor?

Am avut emoții greu de descris când am făcut pasul cel mare spre revenirea la studii. Încercam să găsesc un punct comun între programul meu de muncă și cursurile de la facultate și părea că nu o să reușesc. Din fericire, lucrez cu oameni nu doar înțelegători, ci oameni care mă susțin să îmi finalizez cursurile. Simt acest lucru din plin din partea lor, iar, în paralel, la facultate am reîntâlnit ori am cunoscut noi profesori care înțeleg ce se întâmplă în acest domeniu. Am simțit că și cadrele didactice de la Universitatea de Vest, specializarea Jurnalism, sunt un sprijin, nu un obstacol.

Dar este drept și faptul că nu doar m-am reînscris la facultate și am așteptat ca lucrurile să se întâmple pur și simplu. Nu, sunt prezentă la mai toate cursurile, de câte ori e posibil, lucrez la proiecte și chiar îmi doresc ca, la final, să pot spune că sunt mândră de mine și de decizia de a reveni în băncile facultății, o decizie nu tocmai ușoară.

Ce sfat ai oferi celor care ezită să își reia studiile?

Alegerea unei facultăți nu este ușoară; primul pas ar fi, cred eu, alegerea unei facultăți potrivite, cum a fost pentru mine cea de Jurnalism. Celor care au renunțat la studii într-un moment al vieții lor le-aș spune să nu se teamă să reia drumul de unde l-au lăsat. Studiile nu au o dată de expirare, iar maturitatea și experiența pe care le câștigi între timp îți pot transforma complet perspectiva. Nu e un pas înapoi, ci unul înainte — pentru tine, pentru dezvoltarea ta și, mai ales, pentru încrederea ta.

Uneori, viața ne scoate din ritm, dar asta nu înseamnă că nu putem reveni acolo unde ne-a rămas gândul. Acum, după câteva săptămâni de cursuri, pot spune cu sufletul un ultim sfat: să îți reiei studiile nu este o dovadă de slăbiciune, ci de curaj și de asumare.

Cum a fost experiența de a prezenta Miss Timișoara?

Pentru mine, prezentarea evenimentului Miss Timișoara, un eveniment atât de apreciat de publicul timișorean, a fost și este o experiență specială. Am simțit energia publicului, emoția concurentelor și entuziasmul echipei. Mereu, când sunt pe scenă, mă bucur de ceea ce fac și mă simt parte dintr-o seară plină de emoție și frumusețe. Fiecare ediție mă încarcă pozitiv și mi-am confirmat încă o dată că sunt pe drumul potrivit.

Ce emoții ai trăit pe scenă când ai urcat în calitate de prezentatoare?

Pe scena Miss Timișoara trăiesc mereu un amestec de emoții: entuziasm, responsabilitate și bucuria de a fi parte dintr-un eveniment atât de frumos. În primele secunde, evident, am simțit acea doză de adrenalină care vine cu orice apariție live, dar apoi totul s-a transformat în acea energie care îmi umple sufletul de bucurie. În momentul în care a început prezentarea propriu-zisă, atunci am simțit că sunt cu adevărat în largul meu.

Cum a fost atmosfera din culise și ce a făcut această experiență memorabilă?

În culise am văzut cât de multă muncă, disciplină și organizare se află în spatele unui astfel de concurs. Toată echipa a fost impecabil coordonată, fiecare știa exact ce are de făcut, iar dinamica aceea perfect sincronizată m-a impresionat. Acolo se vede adevărata muncă: emoțiile concurentelor, echipa care aleargă dintr-o parte în alta, oamenii care pun suflet în fiecare detaliu. Glume, emoții, mici momente de adrenalină, lacrimi de bucurie — pentru mine, tocmai aceste clipe sincere, nevăzute de public, au făcut experiența atât de specială și memorabilă.

Cum ai ajuns să prezinți Miss Timișoara?

Înainte de a lucra în televiziune, am cochetat și cu lumea modellingului. Mergeam ca model la numeroase prezentări de modă, iar în paralel am fost și la shooting-uri foto pentru diferite campanii. Așa i-am cunoscut pe cei care au pus bazele evenimentului Miss Timișoara. Am păstrat legătura cu ei chiar și după ce am renunțat oarecum la acele activități comune, iar ei știau de dorința mea de a prezenta evenimente cu public. Îmi amintesc și acum apelul lor; nu am stat deloc pe gânduri și am răspuns pozitiv invitației lor de a fi vocea Miss Timișoara.

Am trecut recent de cea de-a 3-a ediție a evenimentului și, cu siguranță, ne vom revedea în aceeași formulă și în edițiile viitoare. Pentru mine, Miss Timișoara este un proiect de suflet.

Ce ai învățat din experiența de a fi pe scenă în fața publicului?

Am învățat că prezența pe scenă nu înseamnă doar să vorbești frumos, ci și să fii autentic. E important să transmiți emoție, nu doar informație. Am învățat să îmi gestionez emoțiile și să le folosesc în favoarea mea. De cele mai multe ori sunt spontană pe scenă, nu îmi place să mă rezum la a citi texte. Prefer să spun ce se află deja în mine și cred că acolo reușesc să îmi pun amprenta personală.

Scena îți scoate la lumină curajul, creativitatea, vulnerabilitatea. M-a învățat să fiu prezentă și să mă bucur din plin de moment. Iulia Ruxanda este despre toate cele enumerate mai sus; sunt acea fetiță mică, cu ochi mari și plini de curiozitate, care își trăiește visul. Azi prezint știri, prezint evenimente și trăiesc momente pe care, cândva, le păstram doar în imaginație. Trăiesc visul unei micuțe și o port cu mine în fiecare proiect, ca o amintire că totul a început dintr-o mare curiozitate și multă pasiune.

Visul Iuliei nu s-a pierdut — a crescut odată cu mine și știu că, peste ani, voi fi și mai mândră că, pe lângă toate aceste activități frumoase, voi adăuga și finalizarea studiilor.

Sursă fotografii: arhiva personală a Iuliei