Anul acesta, România are cel mai mic număr de elevi din ultimii 30 de ani. Sectorul educației din țara noastră este cel mai slab finanțat. Într-o țară cu 4.000 de școli și grădinițe cu autorizație ISU, 1.200 de școli cu Wc în curte, cu un procent de 41% de elevi care au declarat că nu se simt în siguranță la școală, avem încă speranța pentru ceva mai bun. Trei inițiative venite din dragul oamenilor pentru oameni, sunt gata să pună o mică cărămidă la formarea noilor generații. Cum creștem citind, cum ne recompensăm olimpicii, sau cum oferim adolescenților un mediu sigur și liber de exprimare? Cum ne facem singuri școala? 

Citești, crești și te faci bine 

O fetiță, un spital și o poftă mare pentru citit sunt cele trei ingrediente care au făcut-o pe Anca Duducea să se gândească la proiectul bibliotecilor în spitale. După un an, o întâlnește pe Larisa Vasile în America, căreia i-a propus să i se alăture în proiect. Cu o experiență în această direcție, Larisa lucrând la un proiect cu biblioteci stradale în Jimbolia, a răspuns pozitiv. 

„Îmi făceam practica pentru stagiul de pediatrie în spitalul din Severin, unde am întâlnit o fetiță care îmi cerea cărți în fiecare zi, ca să treacă timpul mai repede. Nu erau cărți în spital, i-am adus de acasă o plasă întreagă și am impresionat-o. Drept răsplată, mi-a oprit câteva fructe pentru a le împartărți cu mine, a fost foarte drăguț. De atunci am zis că ar fi foarte bine pentru copii să existe așa ceva în spital.”, mi-a povestit Anca. Larisa crede că „a fost ceva natural, care a venit din partea amândurora. Oamenii potriviți, în locul potrivit, la momentul potrivit.”

Au lucrat o vară întreagă la plan, iar în mai 2018 au montat și prima bibliotecă în Tmișoara, la secția de hematologie-oncologie. A urmat spitalul din Buziaș cu secția de diabet zaharat și hemofilie, Spitalul din Drobeta Turnu Severin, la secția de pediatrie, toate secțiile de pediatrie de la spitalul Bega și la 1 mai, în Băile Felix, la secția de recuperare pentru copii. „Sunt internați 21 de zile și ni s-a părut că ar fi nevoie.” 

Cărțile vin de la oameni. Fetele montează o bibliotecă cu 5 rafturi, dintre care un raft este dedicat jocurilor și cărților de colorat. În rest, ele sunt împărțite pe grupe de vârstă, arătate printr-un sticker colorat, de la 3 până la 14+ ani. La început a fost doar o pagină de Facebook. „Eram în centru pe o bancă, acolo am făcut pagina, i-am dat un nume proiectului, neavând asociație și am zis să ne adresăm prima dată oamenilor. Primele cărți de la ei au venit.”, mi-a spus Larisa. „Mentoratul” în acest domeniu l-au primit de la Patricia Popescu Cevei, prin Asociația Bastionul ArtLitTim, care le-a donat câteva zeci de cărți. 

Din septembrie, fetele au pus bazele și Asociației „Citești și Crești” și așteaptă în continuare cărți. Anca spune că „orice carte este binevenită, dar condiția noastră e ca ele să fie noi, fiind vorba despre un mediu intraspitalicesc”. În principiu, fetele își doresc ca atunci când cărțile sunt împrumutate, să ajungă și înapoi, fără să fie rupte. „Dar dacă și-o doresc foarte mult și nu-și permit, nu vom fi absurde, o pot lua acasă.”, mi-a spus Larisa. 

Bibliotecile se reîncarcă cât de des există cărți noi. Fetele revin în locurile unde au montat câte una și să facă ordine printre rafturi. Se bucură de fiecare dată când văd cărți fără stickere pe ele, semn că a fost cineva care a contribuit la dezvoltarea proiectului lor. Feedback-ul este unul bun, cadrele medicale confirmând faptul că există copii care citesc și se bucură de cărți. „Avem și o întâmplare drăguță: la Bega, ei nu au loc de joacă și aveau câteva rafturi în salon, unde am pus noi cărțile. Pe parcurs, cu cât căram mai multe cărți pentru alte saloane, vedeam cum copiii începeau să le răsfoiască, ceea ce a fost foarte plăcut, că se bucurau pe loc de ele.”

Pe lângă cele noi, sunt donate și cărți vechi, care sunt redirecționate către cămine de bătrâni. Recent, au fost montate două biblioteci la un cămin din Timișoara, cu rafturile oferite de ei. „Noi încercăm pe cât posibil să aducem și rafturile. Rafturile nu se primesc donație, este donație din partea noastră, noi mergem cu biblioteca și cu cărțile.”, mi-a spus Anca. 

În vara aceasta, fetele au tot completat bibliotecile din spitale. În momentul actual, sunt așteptate să pună rafturi și în alte spitale, dar au mare nevoie de cărți. „Următorul o să fie la Spitalul de Boli Infecțioase, la secția de pediatrie. Ne mai așteaptă și la Spitalul din Târgu Jiu”, a concluzionat Anca. 

Cine are grijă de olimpicii țării? 

De trei ani încoace, toamna se numără olimpicii la Universitatea de Vest din Timișoara. Mergând pe principiul „dăm o mostră, sigur se vor întoarce mai repede pentru a cumpăra produsul”, proiectul Youth Elite a fost conceput pentru a face cunoștință elevilor din clasa a XI-a cu mediul studențesc timișorean. Cu ideea proiectului a venit profesorul universitar Ovidiu Megan, de la Facultatea de Economie și Administrare a Afacerilor. Împreună cu echipa de la Minds Hub, o gașcă de tineri entuziaști, a reușit să dezvolte proiectul de la 20 la 100 de participanți. Deși prima ediție s-a adresat oricui, cea de-a doua era deja adresată unui segment anume, olimpicii. Am vorbit cu Andreea Moldovan, coordonatoarea proiectului de anul acesta, care mi-a explicat că „am făcut proiectul pentru olimpici, ei sunt cumva mini-personalități în comunitatea lor, au apărut în presă, îi știu și directorii și atunci convingem mult mai repede și gașca lor de prieteni să vină la Timișoara”. 

Proiectul are la bază trei piloni: partea educativă, în care elevii fac cunoștință cu universitatea; partea recreativă, care conține un tur prin oraș, pauze la cafenele sau un treasure hunt; și partea de „business”, în care elevii se îngrijesc de viitorul lor-merg în vizită la companiile partenere. În fiecare an există un mentor, câte unul pentru un grup de zece olimpici. Printre mentorii din anul acesta se numără: Estera Anghelescu (Kaufland România), Claudia Ieremia (Teatrul Național Timișoara), Igor Bulavitchi (Flex România). Pentru finalul săptămânii petrecute în Timișoara, elevii trebuie să pregătească un proiect, You(th) design the city, care se rezumă la o idee pe care o pot implementa dacă vin în Timișoara sau în comunitatea lor. 

Participarea elevilor la astfel de proiecte este impotantă atât pentru dezvoltarea lor, cât și pentru cea a comunității. Andreea mi-a spus că dacă ea s-ar fi implicat din clasa a XI-a, „acum poate aveam alte idei și altă deschidere. Ajungi să cunoști diferite persoane, se rup anumite bariere din mintea ta. Mie mi se pare important să participi.”. Din partea comunității rar există deschidere, „dar mă gândesc că dacă s-ar pune la aceeași masă comunitatea și tinerii excepționali, Timișoara ar avea de câștigat. Elevii din toată țara să lucreze pentru Timișoara, e ceva important.”

Andreea e foarte incântată de ideea proiectului și de faptul că a reușit toamna această să-l coordoneze. „Recent am făcut și un test psihologic care arăta că 1% din populație îndrăgește mai mult oamenii decât mine și am simțit că e ceea ce trebuie eu să fac. Tot timpul mi-a plăcut să încurajez oamenii să se implice în voluntariat.” La fel ca participanții, și ea simte că o săptămână e prea puțin și, deși anul viitor nu va mai fii coordonator, se va implica în continuare. 

Transformarea radicală a fostelor centrale termice

Timișoara se bucură din această vară de cinci centre de tineret. Peste 100 de voluntari internaționali au venit în orașul de pe Bega pentru a da o mână de ajutor la reabilitarea unor foste centrale termice. Proiectul, realizat de Fundația Județeană pentru Tineret Timiș (FITT), are la bază un mix de exemple de bune practici din plan internațional. „Le-am combinat și așa a venit ideea de a aduce voluntari internaționali și să recondiționăm spații care nu erau folosite deloc sau la capacitate maximă.”, mi-a spus Nadia Tismănaru, din partea FITT.

 Sâmburele acestui proiect a fost plantat încă de acum trei ani, când cei de la fundație se gândeau ca până în 2020 să existe cinci centre de tineret făcute. „Am îndrăznit să gândim și mai mare, ca până în 2021, în contextul Timișoara-Capitală Europeană a Culturii, să avem un total de 20 de centre de tineret, plus Casa Tineretului.” Centrele sunt spații sigure pentru tineri, dedicate dezvoltării, exprimării libere. „Ne dorim ca aceste spații să fie locuri unde să vină tineri și să implementeze și ei idei, cu sprijinul nostru.”

Dar cine crede că realizarea unui proiect la un nivel atât de mare e ușor, se înșeală. Primul pas a fost scrierea proiectului și aprobarea finanțării. Apoi, cei de la FITT au dat un apel online pentru participanți. Țările care au putut trimite voluntari au fost cele care sunt membre ale Consiliului Europei. În total, au fost peste 300 de aplicanți, din 25 de țări. După partea de selecție, realizată pe baza formularului completat și pe un interviu, a urmat partea de pregătiri: „voluntarilor le-am dat toate informațiile de care aveau nevoie (cazare, masă, acțiunea de reabilitare efectivă), apoi am pregătit spațiile de cazare, dar și cele în care au lucrat. Au fost cazați în cămin, am încercat cumva să facem acolo curățenie. În centralele termice am fost pentru a curăța ce era mai greu pentru ei și pentru a le lăsa într-o condiție bună”, mi-a mai spus Nadia. Voluntarii au lucrat împreună cu oamenii din comunitate. Ei s-au putut implica prin donații (obiecte care puteau fi reabilitate) sau prin muncă fizică. „Au fost oameni care locuiau în cartierele respective, care au mers și au lucrat cot la cot cu voluntarii.”

În prezent, în centre se desfășoară doar activități specifice, însă până la începutul lui decembrie, se vor întoarce 10 voluntari internaționali, pe o perioadă de un an, care se vor ocupa de organizarea de evenimente. Cumva, impacarea nu e doar pentru comunitatea noastră, ci și pentru comunitățile străine, e un fel de schimb de experiență, ei vin aici, învață, și dau mai departe când se întorc acasă. „De când s-au întors voluntarii în țările lor, inistă foarte mult cu acest stagiu de voluntariat, pentru că vor să revină, vor să fructifice munca pe care au depus-o aici.”

La început, oamenii erau destul de reticenți. Voluntarii erau și ei speriați că nu vor primi ajutor sau că nu vor fi acceptați. „Cele mai de impact amintiri erau sentimentele lor de bucurie când veneau oamenii să îi ajute, le ofereau un obiect sau apă. Și pe canalul de comunicare pe care îl foloseam, erau super entuziasmați și asta era o mulțumire și pentru noi.”

Proiectul continuă vara viitoare cu alte 15 centre, o desfășurare masivă de forțe, unde va fi nevoie de o implicare de trei ori mai mare. Nadia mi-a spus că și-ar dori să acopere cam toată zona Timișoarei, dar „să vedem și în funcție de disponibilitatea spațiilor”. Așa că, să nu vă faceți planuri vara viitoare, avem o metodă bună de a vă petrece vacanța! 

Surse: https://www.scena9.ro/article/infografic-sistem-educatie-scoala-2019