Pe Oana Romocea am cunoscut-o într-o dimineață ploioasă și cu ceață. A venit cu un zâmbet cald spre mine. Am rugat-o să se descrie, iar primul cuvânt care i-a venit în minte a fost „mamă”. Nu prea îi place să vorbească despre ea. Dar a făcut un exercițiu acasă și i-a pus pe „ai ei”, copiii și soțul, s-o descrie în trei cuvinte. S-a ajuns la concluzia că o văd creativă, poate și pentru că este implicată în atât de multe proiecte. „Pot să văd oportunități în multe locuri.”, mi-a spus Oana. Au mai descris-o ca fiind sociabilă și prietenoasă. Familia ar mai adăuga că are cultură generală, iar ea spune că „ei întotdeauna vin la mine, dar adevărul este că sunt news junkie. Îmi place să citesc mult, să știu multe.”
A avut o copilărie fericită. A crescut în Baia Mare și a fost binecuvântată cu oameni frumoși. Oameni simpli, dar cu valori. Părinții au încurajat-o întotdeauna și i-au creat oportunități. „N-a fost excursie de la școală la care sa nu mă duc, pentru ca ei voiau să mă duc sa aflu cât mai multe.” A crescut într-o familie numeroasă, cu o bunică înțeleaptă și cu mulți verișori, toți mai mari decât ea. La școală spune că a avut profesori excepționali. „Încă văd figura profesorilor care mi-au marcat dezvoltarea și îmi dau seama ce rol important au avut. Am avut un diriginte de matematică, la secția de filologie, care în ora de dirigenție ne ducea la expoziții de artă.”
Cei trei copii i-au călcat pe urme. Calități ca setea de cunoaștere, deschiderea și prietenia au fost moștenite de la Oana. Ea le oferă o copilărie fericită. Crede că de aici rezultă un adult împlinit. Petrece mult timp cu ei, un timp conștient în care îi ascultă. „Noi avem un obicei: întotdeauna când merg după copiii mei la școală, jumătatea de oră până ajungem acasă trebuie să-și spună fiecare ziua, cum a fost la școală. Conteaza și pentru mine foarte mult ca părinte.”
După terminarea facultății, a plecat în Croația unde a lucrat în tabere de refugiați, pe care a descris-o ca fiind „o experiență profundă. Mi-am dat seama că libertatea și pacea nu le poți lua, așa, de-a gata. Sunt lucruri pentru care trebuie să lupți și pe care să le păstrezi.” În Anglia a stat 12 ani, deși a decis, împreună cu soțul ei că vor sta doar patru-cinci. Au plecat cu gândul de a se întoarce, dar au apărut copiii și așa au trecut 12 ani. Totuși, inima le-a rămas în România și au venit acasă, unde au plănuit să stea doi ani de probă, pentru a vedea dacă se pot acomoda cei mici.
De atunci au trecut cinci ani. Oana s-a implicat în numeroase proiecte, care au adus o un plus de valoare comunității. Cu pași mărunți, proiectele cresc organic. Așa a ajuns la Fundația Hațegan, unde au dezvoltat diferite proiecte, în direcția comunității, educației, familiei și sănătății. Organizează campania „O floare de colț”, prin care distribuie broșe, care costă 10 lei. Campania a reușit să strângă fonduri pentru a asigura o masă caldă unui număr de 2.200 de copii dezavantajați social. Această activitate culminează cu Balul Vienez din Timișoara, un adevărat regal. Partenerul principal în această inițiativă este United Way Romania. Fiecare floare de colț contează. „Anul acesta am avut surpriza să văd că oamenii au văzut campania pe Facebook sau la TV și pur și simplu m-au contactat. Îmi ziceau că și ei vor să distribuie broșele.”
Contează mult pentru acei copii. Îți vine greu să crezi că există astfel de cazuri în Timiș, în secolul XXI. Dar, din păcate, există. Oana crede că noi toți avem responsabilitatea, comunitate fiind, să avem grijă de cei de lângă noi. Să le creăm oportunități. În toate campaniile în care s-a implicat a găsit persoane generoase. Crede că oamenii sunt buni în interior, mulți doresc să ajute, dar nu știu cum. „Noi, dacă știm să creăm campanii, putem să atragem și oameni buni de partea noastră.”
Deși e o fire ambițioasă, n-a crezut că va reuși să organizeze Festivalul de Știință de la Timișoara. În primăvara anului 2018, Fundația Comunitară a lansat Fondul Științescu, care încearcă să promoveze știința într-un mod interactiv. Când a văzut apelul, a avut un flashback. Era în Oxford cu fetele ei, care aveau la vremea respectivă șase și opt ani. Atunci s-a organizat prima ediție a Oxford Science Festival. „Fetele mele au învățat pentru prima dată despre ADN, pentru că au extras ADN-ul de la o căpșună cu ajutorul unor studenți, într-un cort în mijlocul Oxfordului. Și mi-am zis că dacă copiii din Oxford pot sa învețe așa, și copiii din Timișoara pot”, mi-a spus Oana.
Așa s-a născut primul festival de științe în aer liber din România. În prima zi a festivalului, organizatorii merg în licee cu prezentări, aduc cercetători români din străinătate care le vorbesc elevilor de liceu despre cercetare. În a doua zi, are loc festivalul propriu-zis. La prima ediție au fost 6.000 de participanți. Anul acesta, la cea de-a doua ediție, au extins festivalul și în Baia Mare și Pitești. Astfel, Timișoara Science Festival a devenit Romanian Science Festival. În cifre, acest festival a însemnat: 34 de mentori, toți români care studiază în străinătate, 600 de voluntari, în toate cele trei locații, și 20.000 de participanți. „Acum avem cereri ca anul viitor să mai adăugăm orașe.”
Este o persoană cu un program haotic, dar când vrea să se relaxeze îi place să facă trei lucruri: să scrie, să alerge pe malul Begăi și să grădinărească. A treia activitate a descoperit-o acum doi ani când „a intrat în virusul grădinăritului.” Fiind implicată în atât de multe proiecte, acesta este spațiul unde se reculege. „Vara, cea mai faină senzație pentru mine, înainte de o zi toridă, este să mă trezesc de dimineață, să mă duc să-mi ud grădina. E liniște. Aud doar apa și păsările.”
Pentru ea, voluntariatul reprezintă responsabilitate. „Implică-te de dragul proiectului”, spune Oana și îi sfătuiește pe tineri să investească în ei, să fie deschiși la oportunități. Sfaturi pe care le-a primit și ea de la profesoara de economie din liceu și pe care le-a urmat toată viața.
