fbpx

De-a v-ați ascunselea prin Timișoara

Anitta Pelin
Anitta Pelin
138932644_722249968728093_6098251030359510071_n

Timișoara ascunsă, mai departe de un simplu cont de Instagram, este o pasiune prin care Diana își dorește să le arate oamenilor că avem locuri frumoase în oraș, pe care trebuie să le îngrijim. Profilul are o aură misterioasă, oferind câte o porție de istorie și cultură aproape în fiecare zi. Pentru că îmi place misterul, dar sunt și foarte curioasă, am încercat să aflu puțin mai multe despre cine e „vinovată” pentru Timișoara ascunsă

Diana Cristea este absolventă de finanțe în engleză, „nu de arhitectură, cum crede toată lumea”. E din Arad și de doi ani lucrează în domeniu. Una dintre pasiunile ei este călătoritul. „Călătoresc pe banii mei. Oamenii cred că ai nevoie de mulți bani ca să faci asta, însă tot ce trebuie e puțină organizare și decizii financiare luate pe bază de prioritate”. 

Diana în Istanbul

A călătorit foarte mult și în perioada în care a fost plecată prin programul Erasmus. A studiat un an de master la Lisabona și a participat la două internship-uri a câte două luni, în Atena și Malta. Unul dintre internship-uri a fost de research, „motiv pentru care munca mea de detectiv al istoriei clădirilor e mai eficientă”. Tot la câte două luni pleca undeva din Erasmus. Spune că a ajutat-o. Pleca unde găsea bilete mai ieftine. De la Lisabona la Paris a plecat cu 15 euro. „Cum să nu mergi?!

Poze face de foarte mult timp, crede că are suficiente poze cât să nu iasă afară și să posteze vreo doi ani. Crede că Aradul are o arhitectură similară cu cea a Timișoarei. „În liceu am văzut o poartă deschisă, am zis hai să intru să văd ce e, era o clădire istorică, țin minte că am urcat scările și chiar sus am văzut o rozetă. Și de atunci mi s-a pus pata”.

Nu s-a gândit niciodată că ar face asta, că și-ar transforma pasiunea pentru fotografie într-un astfel de cont. Când a început pandemia însă, a ieșit mai mult cu bicicleta și a descoperit cartierele. „Am adunat atâtea poze, de atât de mult timp, hai să le pun undeva!” De asemenea, caută informații pentru a afla istoria clădirilor, pentru că e o zonă destul de complexă. Îi plac foarte mult și cărțile poștale vechi, pe care le folosește într-un exercițiu de imaginație, „să văd dacă aș știi unde s-ar afla acum locurile alea. Așa că am decis să le postez, în timp ce le caut”. 

Sunt doar fotografii ale cărților poștale. „M-a și întrebat cineva, de ce nu fac colecție. Sunt o persoană care face colecție de o mie de lucruri. Și m-am uitat să văd cam cât ar costa o carte poștală din asta, dar care îmi place mie, de pe la începutul secolului XX…și e scump. Îmi place foarte, foarte mult să mă uit la ele”. 

Toate informațiile pe care le are ea, spune că poate să le găsească oricine, dacă e pasionat și caută. Are foarte multe clădiri și interioare favorite. „Interiorul meu preferat al unei clădiri se află în Piața Maria. Nu cunosc numele clădirii, probabil de aceea îmi place și mai mult. Și nici nu știu foarte multe date. Despre ea prima oară am găsit într-o carte, Pe urmele Timișoarei evreiești”. În timpul facultății a stat un an în acea zonă și tot trecea pe lângă clădire, dar poarta era mereu închisă. Recent, s-a plimbat pe acolo și și-a propus să mai încerce o dată ușa.  „Și a fost deschisă. Îmi place la ea că e așa gotică cumva, e foarte frumoasă. Podeaua e formată din niște pătrate 3D, scara e superbă și nu poți să zici că are ceva complex, are doar un etaj și vreo două apartamente, dar mi-a plăcut mult”.

Interiorul unei clădiri din Piața Maria

Îi place foarte mult și Sinagoga din Fabric și Casa cu iederă, din cauza … iederei și a formei casei pe care nu prea o găsești.

Sinagoga din Fabric

La un moment dat a trecut prin Elisabetin, a văzut o poartă deschisă, cu o doamnă care aranja florile. „M-a întrebat dacă vreau să intru în curte. Și m-a dus în curte și mi-a povestit că a lucrat în Grecia și de cât timp are apartamentul. În general, bătrânii te lasă și intră în vorbă cu tine”. 

Nu se aștepta să primească un feedback așa pozitiv. „Trecem prin aceleași locuri, le știm de atâția ani, știm că sunt frumoase, dar nu ne oprim să le admirăm. Ideea era și să arăt clădirile într-o altă lumină și în special am vrut să arăt interioarele. De foarte multe ori, clădirea arată într-un anumit fel pe dinafară, și când mergi înăuntru parcă e o cu totul altă lume”. Își imaginează cum ar fi fost să trăiască acolo sau cine a trăit și cum a fost.

Urmăritorilor le plac foarte mult quizz-urile cu cărțile poștale. Diana spune că odată la câteva zile primește câte un mesaj de apreciere și se bucură foarte mult. „Mi-am făcut și câțiva prieteni prin intermediul contului, pe care o să-i iau cu mine la explorat”.

Ideea contului e să postez în așa fel încât să nu aduc critici clădirii. Am început să fiu puțin mai aware cu privire la ce postez. Nu vreau să fac rău nimănui, vreau să arăt că e frumos, încă nu se dărâmă Timișoara peste noi, e un oraș frumos. 

Profilul în sine e ca un fel de galerie, are informații istorice, are poze actuale, mai ales acum că se renovează foarte mult în centru și poate nu mai prinzi.. Am văzut chestia asta la conturi din București, de acolo mi-a venit ideea să fac unul pentru Timișoara, efectiv așa documentat, mi-am zis că noi nu avem așa ceva în Timișoara și mi-ar plăcea să fac. Conturile din București nu prea aveau din interior și am zis că poate și asta ar fi diferit”. 

Și a fost.  

Share:

Share on facebook
Facebook
Share on pinterest
Pinterest
Share on linkedin
LinkedIn

Articole recente

Final de capitol: studenția în pandemie

Poveștile, gândurile și impresiile absolvenților PFC Minunata viață de student… E perioada în care trăiești fiecare moment la o intensitate uriașă. Pășești spre necunoscut, începi

Ne bucuram ca vrei sa te implici

Cum crezi că ar arăta lumea din jurul tău dacă fiecare dintre noi ar face zilnic câte o faptă bună? Cum s-ar simți fiecare dintre noi dacă ar contribui la schimbarea în bine a unui alt destin?
Nu știm răspunsul pentru toată lumea, dar pentru noi e deja clar că ne simțim bine! Și pentru că ne place să împărțim…bunătatea, poveștile și dulciurile, căutăm colegi de echipă!