Laura Ilioiu, absolventă a Facultății de Științe ale Guvernării și Comunicării (FSGC), și-a început drumul în jurnalism cu emoții și curiozitate. Alegerea acestei cariere a fost pentru ea mai mult decât o decizie profesională, a fost un pas către visul ei. Anii de studiu i-au oferit experiența și încrederea necesare pentru a face față provocărilor de zi cu zi, de la primele interviuri până la transmisiunile în direct. Astăzi, din postura de reporter corespondent la Observator (Antena 1), vorbește despre începuturi, lecții învățate și despre cum pasiunea s-a transformat într-o profesie trăită intens în fiecare zi.

„Am fost nevoită să aleg între pasiune și dorința de stabilitate”

Cum ai descrie primii pași pe care i-ai făcut în jurnalism și ce te-a motivat să alegi această direcție?

Mereu am fost o persoană curioasă și pasionată de scris. Dorința de a intra în lumea jurnalismului a apărut încă din clasa a X-a, ca un gând timid. A venit însă finalul clasei a XII-a și am fost nevoită să aleg între pasiune și dorința de stabilitate – jurnalism sau drept. În cele din urmă, am ales jurnalismul, pentru că tatăl meu mi-a spus că, atunci când faci ceva din plăcere, vei excela.

Cum a fost trecerea de la statutul de student la cel de jurnalist de teren?

Nu a fost ușor de la început. După ce am terminat facultatea și m-am dus să-mi ridic documentele, îmi amintesc că mă simțeam foarte pierdută și, în același timp, speriată. Mă gândeam constant că trebuie să fac ceva și nu acceptam ideea că nu voi lucra în domeniu, pentru că îmi doream prea mult și muncisem prea mult ca să renunț. Așa că mi-am făcut un CV cu toate proiectele pe care le-am considerat relevante și l-am trimis peste tot. Am vrut să mă fac remarcată și am fost foarte insistentă. Până când am primit apelul care mi-a schimbat traiectoria, un apel la care visam, și am ajuns să lucrez exact în locul în care nici nu aveam curaj să-mi imaginez.

„Profesorii ne-au învățat cum să ne punem în evidență aptitudinile”

Cum te-au influențat anii de studiu la FSGC (n.r. Facultatea de Științe ale Guvernării și Comunicării) în formarea ta ca viitor jurnalist?

Facultatea m-a ajutat să mă dezvolt foarte mult. Provin dintr-un oraș mic, iar atunci când am venit la Timișoara am realizat că există și o „altfel de lume”. Am fost foarte fericită că am ales o facultate practică, unde creativitatea studenților nu avea bariere, iar profesorii ne-au învățat cum să ne punem în evidență aptitudinile. Unora le plăcea mai mult să scrie, altora să vorbească, cum este și cazul meu. În timpul facultății am avut proiecte care au implicat interviuri, astfel că am învățat cum să abordez o persoană și cum să mă documentez înainte de a trata un subiect sau de a avea o întâlnire, lucruri de care țin cont și în prezent.

„Fiecare zi este o provocare”. Viața de reporter, între responsabilitate și imprevizibil

Cum arată o zi obișnuită din viața ta de jurnalist de teren?

În prezent, sunt reporter corespondent în județul Gorj, iar responsabilitatea mea este foarte mare, pentru că trebuie să fiu atentă la tot ce se întâmplă pe teritoriul meu. Nicio zi nu seamănă cu alta. Mă trezesc dimineața și verific dacă au apărut subiecte de interes în aria mea. Zilnic trebuie să găsesc subiecte, iar asta implică documentare, întâlniri cu oameni noi, idei și un plan clar despre cum vreau să arate știrea. Însă, înainte de a pune în aplicare toate acestea, trebuie să primesc acceptul că propunerea mea este relevantă.

Sincer, fiecare zi este o provocare, mai ales în ceea ce privește găsirea subiectelor. În același timp, pe parcursul zilei pot apărea situații imprevizibile, iar emoțiile trebuie gestionate astfel încât să îți faci treaba corect.

Ce îți place cel mai mult la această profesie?

Îmi place faptul că nu am o rutină, iar fiecare zi este diferită. Îmi mai place că întâlnesc oameni noi și sunt pusă în situații în care nu am mai fost niciodată, astfel descopăr lucruri noi despre mine. De exemplu, cum reacționez în momente tensionate sau cum gestionez provocările pe care le întâmpin. O zi poate fi liniștită, iar alta se poate simți ca un taifun.

Ce provocări ai întâmpinat până acum, pe teren, și cum le-ai gestionat?

La început a fost destul de dificil, pentru că a trebuit să învăț lucruri despre care nu aveam habar, în special legate de găsirea subiectelor și de ce înseamnă un subiect de interes la nivel național. O altă provocare neașteptată a fost să îmi înving tracul de cameră. Deși sunt o persoană dezinvoltă și vorbăreață, prima dată când am avut microfonul în mână și am văzut camera, am început să tremur. Însă, odată cu trecerea timpului, m-am obișnuit. Tocmai de aceea sunt de părere că experiența și timpul sunt cele care ne ajută cu adevărat să evoluăm.

Cum îți gestionezi emoțiile și stresul atunci când lucrezi sub presiune?

Încă nu am descoperit „secretul”. În fiecare zi am emoții, mai ales înainte de a intra în direct, pentru că știu că, dacă greșesc, nu pot corecta acel moment. De asemenea, apar situații imprevizibile în care trebuie să lucrez sub presiune, lucru care mi s-a întâmplat de multe ori. Încerc să gestionez aceste stări și să mă concentrez pe ceea ce contează cu adevărat – informarea corectă a oamenilor. De exemplu, atunci când intru live, am foarte multe emoții, dar în momentul în care încep să vorbesc, uit de toate și mă concentrez pe informațiile pe care le transmit mai departe.

„Fac ceea ce iubesc”

Dacă ar fi să descrii în câteva cuvinte momentul în care te afli acum, atât profesional, cât și personal, cum ai face-o?

Sunt încă la început și mai am multe de învățat, dar sunt foarte mândră când privesc în urmă, pentru că am evoluat și continui să o fac, fiindcă fac ceea ce iubesc. De multe ori, viața profesională se îmbină cu cea personală, pentru că trebuie să fii mereu atent, chiar și atunci când ești liber. Odată ce ai ales această meserie, trebuie să îți asumi că vei fi conectat la tot ce se întâmplă în orice moment. Cu toate acestea, pot spune că mă simt împlinită din toate punctele de vedere.

Ce sfaturi ai oferi studenților care își doresc o carieră în jurnalism?

Sfatul meu principal este ca studenții să fie cât mai activi în anii de facultate. Să facă multă practică, să se facă remarcați și să fie perseverenți. Trebuie să se concentreze pe dorința de a învăța și de a experimenta, să fie curioși. Vor exista și momente în care se vor simți pierduți sau descurajați, însă cel mai important este să se concentreze pe propria evoluție și să învețe cât mai mult, pentru a avea ce oferi. Totodată, nu trebuie să fie duri cu ei înșiși dacă nu reușesc din prima, pentru că nimeni nu se naște învățat. Important este să aibă răbdare și să lucreze constant la dezvoltarea lor.

Sursă fotografii: arhiva personală a Laurei