Orice elev se teme în ultimul an de liceu, de bacalaureat și de admiterea la facultate pentru că reprezintă un pas uriaș către viitoarea sa carieră, mai ales dacă a visat la aceasta de mic și și-a imaginat deja etapele prin care va trece ajungând la ea.

Maria Neculau, studentă acum la „Facultatea de Științe ale Guvernării și Comunicării”, la Media Digitală, ne mărturisește că atunci când a intrat la „Liceul de Arte Plastice”, s-a simțit ca un pas firesc. Ea mai spune că acest liceu i-a inspirat încredere și că se simțea ca acasă studiind acolo.

„Toate rudele îmi povestesc că, de când eram mică, tot ce aveam nevoie pentru a sta liniștită mult timp, era un creion și o foaie”, mărturisește Maria.

Pasiunea sa pentru desen începe, așadar, din primii ani de viață, fiind activitatea ei favorită pe care susține că o practică și acum cu mult drag în ciuda faptului că nu a reușit să intre la facultatea mult visată, adică cea de Arte și Design. În schimb, a fost admisă la Facultatea de Științe ale Guvernării și Comunicării, secția Media digitală, unde a început un nou drum. Am întrebat-o pe Maria cum a fost parcursul ei, atât academic, cât și artistic pe perioada liceului și după, pentru a-i înțelege mai bine povestea.

„Trebuie să recunosc că pe parcursul liceului chiar am văzut o evoluție impresionantă și în domeniul artistic, dar și academic, iar asta datorită profesorilor care m-au ajutat să ating asemenea niveluri de performanță. Am fost norocoasă în legătură cu familia mea, care m-a susținut mereu.”

În opinia ei, familia joacă un rol important încă din copilărie. S-a simțit mereu susținută chiar și atunci când încerca lucruri noi sau neobișnuite, a primit ajutor pentru a-și transforma visele în realitate, fără presiune pusă pe ea.

Maria m-a surprins când mi-a spus că nu mai practică designul grafic la fel de mult ca înainte, dar mi-a împărtășit programul ei încărcat de la facultate, spunându-mi că pur și simplu nu mai are timpul necesar. Însă nu regretă, pentru că face ceea ce îi place. E cu zâmbetul pe buze, la fel de creativă cum a fost mereu.

În perioada admiterii, își aduce aminte de acel stres constant specific examenelor, însă și de siguranța dată de faptul că era obișnuită cu aceste teste încă dinainte de liceu, nu avea dubii în legătură cu trecerea probelor. Viața a avut cu siguranță alte planuri pentru ea, mai frumoase decât cele pe care și le imagina, însă dezamăgirea tot a lovit puternic atunci când răspunsul primit a fost cel de „RESPINS”.

Când am întrebat-o dacă a fost afectată, aceasta mi-a mărturisit că „Da, am fost, am plâns cred, trei zile și am considerat că aici se termină parcursul meu educațional.”

Psihologii susțin că atunci când o persoană este respinsă de facultatea pe care și-o dorea foarte mult, impactul poate fi puternic, pentru că sunt atinse mai multe zone sensibile ale psihicului: identitatea, stima de sine și sentimentul de control asupra viitorului. Totul este amplificat de adolescență, care vine la pachet cu criza de identitate și dorința de a te descoperi și afirma.

„În ochii mei, nu mai exista nicio altă facultate care să mă ajute să-mi ating scopul de a deveni designer”, mărturisește Maria.

Prin ochii ei de adolescentă, timpul curgea mult prea repede și simțea nevoia de o pauză, însă septembrie se apropia cu repeziciune și nu cu veștile pe care și le dorea, pentru că Facultatea de Arte și Design mai avea în total numai cinci locuri disponibile, dintre care doar două la buget, ceea ce promitea șanse foarte slabe de admitere.

Pentru a avea o oarecare siguranță, a început să caute și alte facultăți care se îndreptau cumva spre zona de marketing, însă cursurile din cadrul lor nu prea o atrăgeau, iar timp nu mai era prea mult pentru a-și depune dosarul. Tocmai când a intrat în criză de timp, a observat specializarea Media Digitală de la Facultatea de Științe ale Guvernării și Comunicării care i-a surâs cel mai mult dintre toate variantele de până atunci, așa că și-a depus dosarul aici.

„Am dat din greșeală de această facultate căutând în disperare una pe care să o urmez, pentru că îmi doream să îmi continui studiile. Ce m-a atras cel mai mult la aceasta a fost faptul că încurajează creativitatea și unicitatea fiecărei persoane în parte, exact ceea ce îmi doream și ce se promova la Arte.”

Când am deschis subiectul despre regrete, mi-a declarat că nu are niciunul pentru că adoră atmosfera de la cursuri, s-a împrietenit și râde cu noii colegi, merge cu drag la cursuri și îi plac enorm proiectele de seminar.

„Țin minte perfect momentul în care am realizat că totul se așeza la locul lui, acel moment a fost în prima zi la UVT când profesorii ni se prezentau și fiecare a explicat ce urmează să ne predea. În acel moment mi-am dat seama că următorii trei ani vor fi de neuitat pentru mine.”

M-a interesat, având în vedere că în liceu avem cu toții parte acum de un minim de consiliere profesională, dacă intervievata mea s-a simțit în vreun fel ajutată de consiliera ei. Mi-a spus că pentru ea totul a fost derutant la început pentru că știa exact ce își dorește și ce meserie vrea să practice, așa că i se părea irelevantă consilierea. Ulterior a realizat cât de mult a contat că i s-a afirmat că merge pe drumul cel bun, că există și mai multe căi prin care poți ajunge la același obiectiv.

„Mă emoționez și acum când realizez că această perioadă dificilă nu a influențat negativ relația cu partenerul meu, ba dimpotrivă mi-a arătat că el va fi mereu în spatele meu încurajându-mă, plângând și râzând cu mine la fiecare impas și realizare.”

Evident că pentru finalul interviului am vrut să aflu unde se vede Maria peste câțiva ani și am constatat încântată că a redevenit persoana entuziasmată care era la liceu.

„Peste cinci ani mă văd ca fiind un designer grafic care își iubește jobul, își permite vacanțele mult dorite și un trai decent. Legătura cu familia mea sper să fie la fel de puternică cum este acum, să mă căsătoresc cu partenerul meu și să mă înconjor de persoane care sunt fericite să fie lângă mine în fiecare zi.”

Tinerii tind să creadă că atunci când o ușă se închide, acolo se termină și povestea, însă cei care reușesc să treacă peste aceste momente, pot să vadă că mereu la capătul tunelului există lumină și indiferent de rezultatul unui drum lung cel mai important este să apreciezi călătoria.