*Acest articol face parte din revista În Bine cu numărul 5, care va apărea la sfârșitul lunii iulie, și este scris în 7 mai.

Chiar dacă totul a început cu o „vacanță” de două săptămâni, după închiderea centrelor universitare, studenții au avut parte de o „pauză” nesfârșită. Am stat de vorbă cu câțiva studenți străini, veniți la studii în România prin programul Erasmus, care au trecut cu greu peste această pandemie. Să te regăsești singur, departe de familie și prieteni, nevoit să respecți normele impuse de pandemie, te poate aduce într-o stare mai puțin plăcută sau, dimpotrivă, descoperi noi abilități și practici de exersat în interior. 

Eftichia Paltsidou, venită tocmai din Thessaloniki – Grecia, ca să studieze ingineria alimentară la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara, mi-a povestit că, la începutul pandemiei, a fost foarte confuză. „Ajunsă de câteva zile într-o țară nouă pentru mine, în România, și apoi să văd că începe o perioadă pandemică, m-am gândit că totul se va sfârși curând. Dar, când am văzut că încep să se instaureze măsurile de izolare și că situația o ia razna, chiar din primele zile… m-am gândit că perioada mea în România cu Erasmus nu va fi ceea ce mă așteptam să fie.” 

Eftichia a avut posibilitatea de a se întoarce în Grecia cu avionul, la sfârșitul lunii martie, cu plecare de la București, însă nu a profitat de această oportunitate: „Având în vedere situația din jur și nevoia de a lua trenul până la București, m-a făcut să mă răzgândesc. Am luat decizia de a rămâne în Timișoara.” Până la urmă, a trebuit să reușească cumva să facă față situației și să găsească activități pentru a-și petrece tot acest timp în Timișoara. „Această perioadă din viața mea a fost foarte diferită. Atunci când ai tot timpul pentru tine într-un apartament, lucrurile încep să se complice. Am ales să-mi protejez sănătatea mentală și fizică făcând anumite activități sportive, învățând pentru facultate și ascultând podcasturi și muzică.” 

Ziua are tot 24 de ore, chiar și în momentele de izolare. Așadar, oricâte activități am avea de făcut în casă, parcă tot nu sunt îndeajuns pentru a ne ocupa tot timpul dintr-o zi. Eftichia mi-a povestit că și-a descoperit noi abilități: „Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat a fost să gătesc pentru mine. Gătitul este o activitate pe care nu am mai încercat-o înainte, dar, în zilele acestea petrecute în casă, a devenit o activitate creativă.” 

Ricardo Belinha este portughez și a străbătut un drum lung până să ajungă aici. A venit din orașul Espinho la Timișoara, ca să studieze Știința Calculatoarelor din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Ricardo se găsește pe lista studenților norocoși, deoarece până să fie vorba de izolare socială în România, a apucat să profite de vizita în orașul de pe Bega, pentru că a ajuns aici în decembrie, anul trecut. Desigur că și el a fost afectat de măsurile impuse din cauza coronavirusului, însă mi-a povestit că nu a ratat niciun curs de la facultate: „Ne-au spus că vom face cursurile online. Mi-a plăcut foarte mult să studiez la UVT. Nu puteam să fac o alegere mai bună. Așadar, am decis că voi reveni să studiez și la master aici.”

Restricțiile impuse de autorități pentru combaterea pandemiei și-au spus cuvântul și asupra lui Ricardo. Nu a fost deloc o perioadă plăcută, însă a învățat câteva aspecte importante din această experiență. „Am învățat cu adevărat să valorific mai mult lucrurile simple pe care le am în fiecare zi și pentru care, câteodată, nu sunt recunoscător. Cum ar fi: libertatea.”

Sena Kanoğlu studiază arhitectura la Universitatea Politehnica din Timișoara. A venit din Samsun – Turcia, fără să știe că va avea parte de o perioadă dificilă de izolare socială. Probabil, cea mai mare provocare pentru ea din perioada studenției urma să nu fie după așteptările sale. „Am fost surprinsă de faptul că virusul a încetat să mai fie o problemă la nivelul unei regiuni sau a unei țări, devenind o problemă mondială. Nu credeam că voi face față măsurilor de siguranță, mai ales într-o țară în care nu cunosc limba și în care a trebuit să îmi petrec ultimele 6 luni.” 

Având în vedere că a avut mult timp la dispoziție doar pentru ea, Sena spune că nu s-a plictisit. A participat la cursuri online, a vorbit zilnic cu familia și a învățat să gătească. „Nu aș putea spune că am avut foarte mult timp liber, ținând cont de proiectele pe care le-am realizat pentru facultate. Apoi, cred că, fără să vreau, m-am dezvoltat foarte mult în ceea ce privește gătitul.” Sena a refuzat și ea oportunitatea de a se întoarce în Turcia, tocmai din motive de securitate, pentru a nu se expune virusului. „Acum mă simt foarte norocoasă că nici eu, dar nici vreunul dintre membrii familiei mele, nu a fost infectat cu coronavirus.”

Am luat legătura și cu Miruna Oana Vlad – Coordonator ESN Timișoara (Erasmus Student Network), care se ocupă de studenții străini, veniți în Timișoara prin programul Eramus. Ea s-a interesat, împreună cu întreaga echipa de voluntari ESN Timișoara, chiar și în pandemie de fiecare student. „Această perioadă ne-a făcut să învățăm multe lucruri noi. Încercăm să îi ținem pe studenți la curent cu informațiile oficiale pe care le primim, atât din partea universităților, cât și a autorităților locale/naționale. Mai mult, organizăm seri de film sau seri de jocuri online, dedicate studenților și voluntarilor. Continuăm să facem ceea ce ne place și să legăm prietenii.”

În viață, întâlnim adesea diverse situații noi, prin care nu am mai trecut, provocări cărora trebuie să le facem față și evenimente pe care le trăim intens. Indiferent de situație, sunt sigur că vom reuși cu optimism, determinare și curaj. La un moment dat, totul va trece cu și înspre binele nostru!