Un dialog inedit pe baza cărții „Drumul lui Constantin: Evadarea lui Brâncuși din România” a avut loc în 12 aprilie, la UVT. Unul din invitați a fost chiar autorul ei, Sorin Trâncă, cel de-al doilea fiind Mihai Zgondoiu, cadru didactic la Facultatea de Arte și Design. Cei doi, împreună cu moderatorul Mădălin Bunoiu, au discutat despre drumul parcurs pe jos de Brâncuși în 1903, de la Hobița până la Paris, drum reconstituit de Sorin Trâncă. În plus, participanții au explorat și ce se află în spatele operelor lui Brâncuși, și chiar în spatele imaginii publice a sculptorului însuși.
Interesul autorului pentru Brâncuși începe încă de când era student la UVT, atunci când, la un seminar, profesorul le-a dat o listă cu mai mulți artiști români, printre care și Brâncuși, din care să-și aleagă pentru a realiza o lucrare. Trâncă s-a gândit la sculptor de la bun început, însă părea prea intimidant. Până la urmă, subiectele s-au epuizat și nimeni nu l-a ales pe Brâncuși, așa că a fost obligat să scrie despre el. Ani mai târziu, în 2021, când proiectele nu-i mai ieșeau, și-a dat seama că trebuie să scrie despre ceva ce îl pasionează cu adevărat, iar răspunsul a fost automat Brâncuși. Nimeni nu se ocupase în profunzime de drumul îndelungat pe care acesta l-a parcurs pe jos, așa că Trâncă a hotărât că asta trebuie să facă el.
Mult timp a fost sedus de ideea de a parcurge și el călătoria pe jos, dar a renunțat din mai multe motive. Cu toate acestea, a încercat să simuleze starea precară a lui Brâncuși. A dormit în sau lângă mașină, a mâncat pâine cu lapte, a stat nebărbierit și așa mai departe.
„Am făcut toate lucrurile astea pentru că, de la început, am avut senzația că ar trebui să intru în personaj, să nu fie doar un exercițiu de scriere”, a recunoscut autorul.
Pe lângă partea documentară a cărții, care cuprinde o sinteză a celor mai importante detalii biografice despre Brâncuși, Sorin Trâncă a adăugat fragmente imaginare de jurnal pe care artistul le-ar fi putut scrie pe drum spre Paris.
„Am încercat imposibilul: să recompun mintea unui om ca Brâncuși la 28 de ani”, a explicat el.
De asemenea, volumul conține numeroase fotografii realizate de autor pe parcursul călătoriei sale, ele fiind și proiectate la începutul evenimentului.
Trâncă vorbește și despre cum pe Brâncuși l-au dezamăgit și românii, dar și francezii. În 1907, acesta a sculptat „Cumințenia pământului”, însă România nu a reușit s-o obțină.
„Nu doar că nu am fost capabili să cumpărăm o sculptură de-a lui Brâncuși, dar nu am fost în stare să cumpărăm o bornă cu adevărat importantă din arta modernă”, spune Trâncă.
Francezii, pe de altă parte, nu i-au expus lucrările așa cum își dorea el. Pentru Brâncuși era foarte important cum erau așezate sculpturile în atelierul său, împreună reprezentând un fel de „instalație”, iar lucrarea „Leda” era așezată pe un suport care se învârtea cu ajutorul unui motoraș. Din păcate, atunci când a fost preluată de Muzeul Național de Artă Contemporană din Paris, s-a renunțat la această idee, trecându-se complet peste dorința artistului.
Prin cartea lui, Sorin Trâncă încearcă să restabilească adevărul istoric și să fie un fel de „purtător de cuvânt” al lui Brâncuși. El a adunat tot ceea ce se știa despre subiect și a aranjat informațiile astfel încât să fie o lectură de maximum trei ore, și una plăcută, în special pentru tineri.
