fbpx

„Dar din dar”, prin ochi de voluntar

Dan Cardaș
Dan Cardaș
92745549_1417288255115049_316345438229757952_o

Este o perioadă în care suntem nevoiți să #stămacasă, dar ordonanțele militare permit acțiunile de voluntariat. Asociația „Acasă în Banat” a fost în Timiș și în Caraș-Severin, în Săptămâna Mare, și a ajutat persoanele nevoiașe. Totul s-a întâmplat în cadrul campaniei „Dar din Dar”. 

Aproximativ 4 tone de alimente și produse de igienă au ajuns la 210 familii din 40 de localități. Asociația a mai oferit o masă caldă persoanelor de la Azilul de noapte Pater Jordan din Timișoara. 

Am fost curios să văd ce au văzut, ce au simțit și ce au trăit voluntarii. Am vorbit cu Larisa Lichi, Daniela Toma și Luzia Tudorache. Acestea sunt poveștile lor „de drum”

Larisa mi-a spus că acțiunea de voluntariat a fost exact ce avea nevoie, acum când pandemia ne ține în casă:

Campania Dar din dar, desfășurată de Asociația Acasă în Banat, a fost exact ce aveam nevoie în această perioadă grea. Am ales să mă implic, deoarece mereu mi-a plăcut să ajut oamenii din jur, să aduc o bucurie cât de mică pe chipul lor, iar de data aceasta, pot spune că emoțiile au fost mult mai mari, pentru că am început să ducem pachete în Săptămâna Sfintelor Paște.

Cazurile întâlnite au fost destul de diverse și triste, am întâlnit o bătrână de 86 ani, care locuiește singură și reușește să se întrețină doar din ajutorul social, lucru care, mie personal, mi se pare imposibil. Ce mi s-a părut impresionant, a fost că din puținul lor, fiecare voia să ne răsplătească pentru pachetul primit. Am primit lalele de la o bătrânică, am fost invitate la masă și puse să promitem că după ce va trece această criză, ne vom întoarce pentru a sta la povești. La finalul zilei, am avut o mare senzație de satisfacție, deoarece am livrat toate pachetele și am primit multe îmbrățișări de la distanță.

Mi-am dat seama cât este de important să întrebi pe cineva ce face, cum o duce și dacă poți ajuta în vreun fel. Multe dintre persoanele la care am dus pachete, au început să ne povestească despre copii, despre nepoți, ce mai lucrează fiecare în grădină în perioada aceasta, erau dornici să vorbească și, în sfârșit, găsiseră pe cineva să le treacă pragul și să se intereseze de ei.”

Daniela a fost sensibilizată de modul în care au privit-o oamenii pe care i-a ajutat. Și mi-a spus ceva la care ar trebui să ne oprim și să cugetăm: Oamenii sunt motivul pentru care alți oameni depun efort.” 

Experiența pe care am trăit-o recent m-a sensibilizat într-o mare măsură, pentru mine ochii vorbesc foarte mult, doar trebuie să le acorzi atenție. Fiecare persoană la care am ajuns să-i lăsăm câte un pachet, avea o privire profundă, diferită de la om la om… Am simțit de la durere până la fericire puerilă. Am primit în schimb zâmbete, unele reținute, altele de la sine, fără piedici.. Oamenii sunt motivul pentru care alți oameni depun efort, oamenii aceia meritau o vorbă bună, o strângere de mână şi un „va fi bine!”, pentru că mereu binele învinge, indiferent de perspectiva fiecăruia de a vedea această noțiune de bine.

Am mers la oameni vârstnici, singuri, lipsiți de ajutor moral, fizic… la fel cum am ajuns la familii cu mai mulți copii, la oameni de etnie rromă, fiecare având dreptul la o zi frumoasă de Paşte. Toate acestea au fost posibile doar prin intermediul oamenilor cu suflet mare care s-au gândit la semenii lor. Fiecare experiență din cadrul asociației te învață ceva, doar să pui suflet şi să culegi roadele.

Luzia mi-a explicat în detaliu cum s-a desfășurat acțiunea de voluntariat. Am să las textul exact așa cum mi l-a oferit ea, pentru că dacă l-aș modifica într-un fel, ați pierde entuziasmul ei:

Ar fi foarte multe de spus despre Asociația Acasă în Banat și despre bucuriile sufletești pe care mi le-a adus, prin acțiunile întreprinse și la care mi-a oferit șansa de a participa. Dar, de data asta, mă voi rezuma la ce a mai recentă, campania Dar din Dar, desfășurată în perioada sărbătorilor Pascale (și nu numai, căci de săptămâna asta ne reluăm activitatea). 

Nu mă prea pricep la cuvinte pompoase, dar așa cum scriam și pe Instagram, într-o postare amintire, dedicată zilei în care am mers din sat în sat ca să aducem o mică bucurie oamenilor mai puțin norocoși, dar cu foarte mare credință și căldură în suflet, mi-am zis: «Ce zi… după 3 săptămâni în care nu am făcut nici un bine, în afara de a mă proteja pe mine și pe cei din jur stând acasă, azi am avut ocazia sa aduc zâmbete pe chipurile oamenilor și a fost minunat…» ei da, chiar a fost! 

Pe scurt (sper să nu vă plictisesc), ne-am întâlnit de dimineață la locul cu pricina (unde împachetăm produsele), am făcut cumpărăturile care mai lipseau (între timp minunații mei colegi deja aveau sute de pachete grupate), am umplut mașina prietenei mele, Larisa, cu vreo 15 și am plecat voioase la drum, cu multă energie, soarele deasupra noastră și un pic de muzică faină. Ne-a oprit și poliția pe drum, că de… perioada cu declarații. Într-un final, am ajuns în primul sat.. ei bine, acum e acum. După ce am livrat primul pachet, ne-am înmuiat… daaar ne-am organizat și am făcut treaba pe rând: când una povestea de ce am venit și cealaltă aducea pachetele (grele și de asta mă bucur pentru că înseamnă ca am reușit sa le asiguram un minim necesar) și invers: teamwork! 

Bun, cu toată organizarea noastră și optimismul incurabil, nu uit ca ne-am «lovit» de o tanti tare drăguță, care a fost reticentă la început, spunând că niciodată nu a primit nimic fără sa dea ceva înapoi… i-am explicat că intenția noastră este una bună și am vrea un zâmbet la schimb, ei bine atunci i s-au înlăcrimat ochii și ne-a oferit câte un buchețel de lalele.

Am continuat să zâmbim, de fiecare dată când am mai livrat câte un pachet, am reușit chiar să stăm de vorba cu oamenii, să vedem cum se descurca în vremurile astea care ne pun la încercare credința și speranța și am aflat cu bucurie ca nu se dau bătuți (deși foarte obosiți de la griji și vârstă până la urmă), dar și cu tristețe, că pentru unii dintre ei este extrem de greu… A fost o tanti pe care nu am reușit să o vedem, pentru că era imobilizată la pat și, dată fiind perioada, nu puteam să ne apropiem, însă am rămas plăcut impresionate să vedem că se poate baza pe vecini. 

Îmi amintesc cu mare drag de tanti drăguță care a plâns de bucurie când a înțeles de ce am venit și ne-a trimis muuuulte îmbrățișări (de la distanță, desigur, pentru că trăim în vreme de pandemie și suntem responsabili) și pupici, a fost așa o simpatică! Ne-a întrebat cum ne cheamă și a zis că negreșit o să se roage pentru noi, și nu este singura. Mai este tanti care avea ceva probleme cu auzul, chiar și acum când scriu, îmi amintesc fățuca ei dulce, cu ochii mari de bucurie pentru că am ajuns și pe la ea și zâmbesc. A fost impresionant faptul ca oamenii voiau sa ne răsplătească și ei cumva, din puținul lor și simțeau nevoia sa mai povestească cu cineva.

Da, m-am întins cu vorba, ca de obicei, însă concluzia este că prin campania Dar din Dar realizată de Asociația Acasă în Banat, am reușit să aducem zâmbete pe chipurile oamenilor și lacrimi de bucurie, pluuuus împlinire în sufletele noastre, ale «curierilor». Eu zâmbesc când mă gândesc la asta și abia aștept următoarele  «livrări».”

 Nu le-am adresat voluntarilor întrebări, pentru că mi-am propus să ajungă poveștile la voi, cât mai adevărate și cât mai „la cald”. Le-am lăsat pe ele să îmi descrie realitatea faptelor. Cred că fetele au fost, pe lângă niște oameni de nădejde pentru cei care avut nevoie de ajutor, niște reporteri buni. 

Preiau legătura de la ele și vă transmit că dacă doriți să ajutați Asociația Acasă în Banat sau dacă doriți să deveniți voluntari, găsiți detalii pe site-ul lor http://acasainbanat.ro/

Campania „Dar din Dar” este susținută financiar de Fundația Comunitară Timișoara și Alergotura, prin fondul „Solidari în fața COVID-19”, dar și din donații făcute de societăți comerciale și persoane private.

Share:

Share on facebook
Facebook
Share on pinterest
Pinterest
Share on linkedin
LinkedIn

Social Media

Fi la curent cu ultimele noutati

Un pic de Bine in fiecare saptamana

Fara spam, doar ultimele noutati InBine

S-ar putea sa iti mai placa si

Încotro mergi, Omenire?

Omenirea este în examen, fiind obligată să facă uz de toate cunoștințele și experiențele sale pentru a trece peste schimbările majore impuse de pandemie, reală

Salvatorii zâmbitori ai copiilor

*Acest articol face parte din revista În Bine cu numărul 5, care va apărea la sfârșitul lunii iulie, și este scris în 6 iunie. „Salvarea

Logo Aptiv
Sustainalytics Logo
Logo Kaufland
Kiddoteka logo
il classico logo
Logo EduHub
Logo Lavanda de Ficatar

Ne bucuram ca vrei sa te implici

Cum crezi că ar arăta lumea din jurul tău dacă fiecare dintre noi ar face zilnic câte o faptă bună? Cum s-ar simți fiecare dintre noi dacă ar contribui la schimbarea în bine a unui alt destin?
Nu știm răspunsul pentru toată lumea, dar pentru noi e deja clar că ne simțim bine! Și pentru că ne place să împărțim…bunătatea, poveștile și dulciurile, căutăm colegi de echipă!