Inimă Caldă este o inițiativă desfășurată de Serviciul Maltez din România – Filiala Timișoara. Serviciul de Ajutor Maltez din România face parte din Ordinul Suveran de Malta, organizație religioasă care datează încă din secolul XII. Ordinul Suveran de Malta își concentrează acțiunile în ajutorarea bolnavilor sau oamenilor săraci aflați în nevoie. 

Voluntarii Serviciului Maltez oferă persoanelor fără adăpost pături, hrană, ceai cald, îmbrăcăminte, încălțăminte, dar și măști. Inițiativa se desfășoară până la jumătatea lunii martie. 

Alexandru Claudiu Râță este profesor la Universitatea de Vest din Timișoara, dar și voluntar la filiala din Timișoara a Serviciului de Ajutor  Maltez din România. 

Cum beneficiază persoanele fără adăpost de pe urma inițiativei „Inimă Caldă”?

În fiecare miercuri, împreună cu voluntarii, ne adunăm la Sediul din Timișoara. De acolo mergem în zona Gării de Nord, la întâlnirile stabilite cu oamenii fără adăpost, beneficiarii proiectului. Le împărțim sandwich-uri, ceai cald. Încercăm să le acoperim și unele nevoi. Colegii mei au împărțit măști de protecție, haine groase, încălțăminte. În afară de asigurarea acestor nevoi, încercăm și să stăm de vorbă cu ei să vedem în ce fel le mai putem fi de folos.

Plănuiți să ajungeți la toți oamenii fără adăpost din Timișoara?

Cumva este imposibil să ajungem la toate persoanele fără adăpost. În primul rând, este foarte greu să ai o evidență a tuturor persoanelor fără adăpost, indiferent cât de mult efort s-ar face în acest sens. Noi am început această etapă în care ne testăm limitele, dar și toate modurile în care putem ajuta și ne-am concentrat în mod deosebit pe zona Gării de Nord și a Pieței Iosefin. La Gara de Nord am identificat mai multe persoane care se află în situația de a trăi sub cerul liber.

Ne propunem în viitorul apropiat să încheiem etapa pilot a proiectului și să dezvoltăm programul încât să oferim și un sprijin mai specific, mai concentrat și mai punctual pentru oamenii fără adăpost.

Credeți că le prinde bine ajutorul?

Este evident faptul că prin ajutorul nostru nu le putem schimba sub nicio formă destinul sau condiția socială. Totuși, după feedback-ul pe care îl avem, maniera noastră de a fi alături contează pentru ei. Oamenii fără adăpost vin la întâlnirile cu voluntarii. Deja am reușit să stabilim o legătură destul de bună cu ei, care ne permite să le venim în ajutor în modul în care au și ei nevoie. 

Există o conexiune între oamenii fără adăpost și voluntari? 

Da, există. Noi chiar căutăm această conexiune. Noi nu dorim ca ajutorul nostru să fie doar un gest pe care îl facem pur și simplu. Căutăm să ne apropiem de oamenii fără adăpost, dar și să îi lăsăm să se apropie ei de noi. Încercăm să stabilim o relație de încredere. De această conexiune nu au nevoie doar persoanele fără adăpost, ci și voluntarii.

Ce cantitate de ajutoare ați reușit să distribuiți până acum?

Ne aflăm în a cincea săptămână de activitate. Nu am făcut o statistică foarte precisă, dar putem spune că am oferit până acum undeva la 300 de sandwich-uri , vreo 50 de litri de ceai cald, foarte multe articole de îmbrăcăminte. În unele situații, le-am oferit persoanelor fără adăpost chiar și produse de igienă personală. Pe măsură ce dezvoltăm încredere unii în alții, în afară de aceste nevoi, apar tot mai multe, iar oamenii vin și ne spun care ar fi acestea.

Cum ați reușit să strângeți fondurile necesare pentru a cumpăra toate aceste ajutoare?

Toate cheltuielile necesare încercăm să le acoperim fie din resurse proprii și aici mă refer atât la voluntari, cât și la asociația din care facem parte. O parte din fonduri vine și din partea unor persoane care, obișnuindu-se cu activitatea noastră, vin și ne întreabă cu ce ar putea fi de folos. Noi le spunem, iar astfel acoperim aceste nevoi.  

Voluntarii se duc săptămânal în zona Gării de Nord, acolo unde petrec ore bune pentru a le oferi ajutor persoanelor fără adăpost. Au rezultate toate aceste eforturi?

Avem convingerea că munca pe care o facem merită și are rezultate. Prin gestul nostru infim, noi încercăm să alinăm puțin din nedreptatea socială cu care oamenii fără adăpost se confruntă.

Am observat, și eu și colegii mei din echipa de voluntari, că atunci când ieși și stai de vorbă cu oamenii care trăiesc sub cerul liber, în stradă, realizezi faptul că situația în care ei se află este rezultatul unor rateuri pe care noi le dăm ca societate. Din acest motiv spun că dincolo de gestul de a le oferi persoanelor fără adăpost un pahar de ceai sau o farfurie cu mâncare, ori un sandwich – ca să poți compensa pentru lipsa unui cămin sau a unei familii trebuie să nu crezi nicio clipă că e un efort prea mare.

Toate lucrurile de care noi ne bucurăm în mod normal, care ni se par atât de firești încât nici nu le remarcăm în dinamica din viața de zi cu zi, de multe ori sunt o amintire îndepărtată pentru oamenii pe care încercăm să-i ajutăm. 

 Cum putem și noi să ne implicăm?  

Pentru a face bine nu avem nevoie de o mantie de supererou. Nu este nimic ieșit din comun să îi ajutăm pe ceilalți. Este suficient să ne rupem puțin din timpul liber și să fim mai atenți la oamenii pe lângă care trecem.

Cred că acesta ar fi un prim pas spre a fi de ajutor. Chiar dacă nu oferim zilnic de mâncare, nu schimbăm destine sau nu influențăm o viață, o atenție un pic mai mare la oamenii din jurul nostru, din societatea în care trăim și care poate chiar o definesc! 

Alexandru Râță atrage atenția că Serviciul de Ajutor Maltez nu este nici prima nici ultima organizație care le oferă ajutor oamenilor străzii. El spune că la nivel național sau global există foarte multe entități implicate. Cu toate acestea, efortul nu este suficient! Fenomenul există în continuare și este nevoie de ajutorul și implicarea tuturor, consideră el.

Serviciul de Ajutor Maltez – Filiala Timișoara caută voluntari. Dacă vrei să ajuți și tu persoanele fără adăpost găsești mai multe detalii aici.

Sursă fotografii: Maltez Timișoara